Un bieț drumeț îndurerat

Versuri

1. 1. Un biet drumeț îndurerat

   Adesea calea mi-a ținut.

   Să îl ajut m-a implorat,

   Să îl refuz nu am putut.

   Din ce meleaguri el venea

   Sau încotro se îndrepta

   Nu știu, dar știu că-n ochii lui

   Sclipea lumina cerului.

2. 2. Odat la prânzu-mi ne-nsemnat,

   Făr-un cuvânt el a intrat.

   Flămând era, pâine dorea,

   I-am dat și-a binecuvântat.

   A luat, a rupt și a mâncat,

   O parte înapoi mi-a dat,

   Și mi-a părut ca o mană

   Când am mâncat coaja-n grabă.

3. 3. L-am urmărit când la izvor

   În stâncă apă căuta

   La capătul puterilor,

   S-ajungă însă nu putea.

   M-am dus fugind, l-am ajutat

   Să îi curm setea-m încercat.

   El cupa înapoi mi-a dat.

   De-atunci nicicând n-am însetat.

4. 4. Prin noapte, viscol, furtună

   Când glasul eu i-am auzit

   L-am primit în grabă-n casă

   Și adăpost i-am oferit.

   Veșmânt curat i-am așternut

   Să-i fie somnul ne-ntrerupt,

   Iar eu pe pământ am dormit

   Și ca în rai m-am odihnit.

5. 5. Bătut și gol eu l-am găsit

   Aproape mort pe drum zăcea;

   Nepregetat l-am îngrijit

   Până ce i-am salvat viata.

   Și tot ce-aveam i-am oferit.

   Ceva m-ardea necontenit,

   Dar chiar de-atunci a încetat

   Și pacea-n suflet mi-a intrat.

6. 6. Închis apoi l-am întâlnit,

   La moarte condamnat era;

   Pedeapsa-i de nelegiut

   Jocul minciunii îl făcea.

   Prietenia mi-a-ncercat

   În locu-i să fiu condamnat;

   Fiorul groazei mă trecea

   Dar sufletul meu a spus: „Da”.

7. 7. Atunci la față s-a schimbat

   Pe străin L-am recunoscut

   Însuși Isus S-a-nfățișat

   Semnele-n mâini I le-am văzut.

   El numele mi l-a rostit

   Și cu blândețe mi-a vorbit:

   „Din toate câte-ai făptuit

   Napoi primi-vei înzecit”.