Susțineți adevărul
Adunare de devoțiune pentru tinerii adulți din întreaga lume
Duminică, 21 mai 2023
Președintele Dallin H. Oaks: Vă mulțumesc pentru această muzică frumoasă. Și vă mulțumesc, împuternicit Gilbert, pentru această minunată prezentare.
Dragi tineri adulți, inclusiv elevi de liceu care veți absolvi în curând, sora Oaks și cu mine suntem încântați să ne exprimăm dragostea față de voi și să ne adresăm vouă în această importantă adunare de devoțiune. Acestea sunt vremuri stresante pentru noi toți, dar Evanghelia lui Isus Hristos ne oferă suficiente motive pentru a fi bucuroși. Prin profetul Său, Dumnezeu ne-a invitat să perseverăm în fața adversității, iar învățăturile lui Isus Hristos ne îndrumă pe cale pentru a ne îndrepta biruitori către destinul nostru divin de a avea viață eternă.
I.
Adresându-se unui auditoriu ca voi, președintele Russell M. Nelson a făcut următoarea recomandare importantă: „Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai laică și mai puțin spirituală, progresul vostru trebuie să fie din ce în ce mai spiritual și mai puțin laic. Străduiți-vă să susțineți principiul, nu popularitatea”.
Apoi, dânsul a făcut următoarea invitație, pe care o adoptăm ca titlu al adunării noastre de devoțiune: „Cunoașteți adevărul și susțineți-l, chiar dacă adevărul nu este popular din punct de vedere al lumii”1.
Obiectivul nostru în viața noastră muritoare și calea pe care trebuie s-o urmăm pentru a birui sunt oferite în planul salvării și, mai recent, în „Familia: o declarație oficială către lume”. Gândiți-vă la perspectiva din acest rezumat valoros al președintelui Nelson:
„Viața nu este o piesă de teatru într-un singur act. Chiar există o perioadă premuritoare. Și chiar există viață după moarte. Partea premuritoare și cea muritoare sunt doar preludii pentru viața noastră de după moarte. Cunoașterea despre cele trei grade de glorie, așa cum au fost revelate profeților, ne permite să întrezărim potențialul nostru de după viața muritoare. Viața eternă este glorioasă și chiar merită efortul”2.
În calitate de sfinți din zilele din urmă, suntem binecuvântați să avem parte de revelație în zilele noastre care ne oferă o înțelegere mai mare despre scopul acestei vieți muritoare. Așa cum a spus președintele Nelson, nu privim viața muritoare ca fiind o piesă de teatru într-un singur act. Pentru noi, sunt cel puțin trei acte în călătoria noastră eternă. Actul 1 este existența noastră premuritoare. Urmează actuala noastră existență, cea muritoare, care este actul 2. Viața noastră de după moarte este actul 3. Acest ultim act include învierea propriu-zisă a tuturor celor care au trăit vreodată și o judecată finală care ne repartizează într-o împărăție de glorie pentru care faptele, hotărârile și dorințele noastre ne-au făcut demni.
Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos oferă acces unic la adevărul despre planul salvării întocmit de Tatăl nostru Ceresc iubitor pentru copiii Săi.
Scopul vieții noastre pe pământ, actul 2, este de a progresa către îndeplinirea destinului nostru de a avea viață eternă. Facem aceasta biruind ceea ce Cartea lui Mormon descrie ca fiind opoziție în toate lucrurile, inclusiv multe ispite de a încălca poruncile lui Dumnezeu. Faptul de a înfrunta și a birui ispita și a ne apropia mai mult de Dumnezeu prin alegeri drepte și pocăință pentru alegerile greșite ne ajută să realizăm progresul etern, care este scopul vieții muritoare a copiilor lui Dumnezeu.
Noi, care avem darul Duhului Sfânt și îndrumarea oferită de revelația din zilele noastre, suntem binecuvântați cu multe cunoștințe. De exemplu, Cartea lui Mormon promite că cei care caută cu sârguință „[vor] găsi; iar tainele lui Dumnezeu le vor fi dezvăluite lor prin puterea Duhului Sfânt”3. Mă rog ca toți cei pe care-i iubesc – și aici sunt incluși toți copiii lui Dumnezeu care-mi aud glasul – să acționeze potrivit acelei invitații de a găsi și de a cunoaște adevărul.
II.
Primul adevăr privește căsătoria. Căsătoria este esențială pentru scopul vieții muritoare și pentru ceea ce urmează. Suntem copii ai unui Tată Ceresc iubitor care ne-a creat cu capacitatea de a urma porunca Sa de a ne înmulți și a umple pământul. Acea putere de a crea este unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le avem în viața muritoare. Dar elementul central al acestui dar este legea castității, porunca prin care ni se spune că puterea noastră de a procrea poate fi folosită doar în cadrul căsniciei dintre un bărbat și o femeie. Această poruncă este esențială în Evanghelia lui Isus Hristos. Această realitate explică de ce avem valori diferite și ne abținem de la anumite comportamente care par obișnuite la mulți din jurul nostru.
Atitudinea noastră față de definiția căsătoriei și față de căsătorie în sine este un exemplu al acestui lucru. Conducătorii Bisericii lui Isus Hristos sunt extrem de îngrijorați cu privire la recentele schimbări privind natura și amploarea căsătoriei în Statele Unite. Aceasta include tendința din ce în ce mai mare a cetățenilor americani, inclusiv a unor tineri, bărbați și femei, demni sfinți din zilele din urmă, de a amâna căsătoria. Pentru a demonstra această tendință, haideți să ne uităm la două tabele despre căsătorie! Deși aceste cifre sunt pentru Statele Unite, ele reprezintă o problemă mondială.
Acest prim tabel arată reducerea semnificativă a procentajului cetățenilor din Statele Unite care s-au căsătorit vreodată. În ultimii 30 de ani, acest procentaj scade cu opt până la nouă puncte procentuale atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Căsătoria este, în mod clar, în declin în Statele Unite.
Acest al doilea tabel arată o creștere conexă a vârstei la care se căsătoresc tinerii sfinți din zilele din urmă. Aceasta ilustrează vârsta medie a bărbaților și femeilor sfinți din zilele din urmă în momentul primei lor căsătorii în ultimii 25 de ani. Arată o creștere de aproximativ cinci ani atât pentru bărbați, cât și pentru femei.4
Gândiți-vă ce pierd tinerii adulți sfinți din zilele din urmă când își amână, în mod intenționat, căsătoria o perioadă semnificativă: ocazii ratate și binecuvântări amânate. Acest lucru înseamnă amânări în importantul progres personal care are loc în cadrul relației dintre soț și soție, progres privind calități cum ar fi sacrificiul și umilința. Înseamnă reducerea ocaziilor de a lucra împreună pentru a clădi împărăția lui Dumnezeu. Cel mai important, înseamnă mai puțini copii născuți care să crească având binecuvântările Evangheliei. Știți toate acestea și trebuie să știți că respectivii voștri conducători știu că mulți dintre cei necăsătoriți ai noștri nu se căsătoresc mai devreme din motive asupra cărora nu au control. Voi spune mai multe despre aceasta mai târziu.
Kristen, te rog să-ți adaugi gândurile cu privire la acest lucru.
Sora Kristen M. Oaks: OK. De fapt, căsătoria este un dar. Căsătoria nu doar că ne oferă ocazia de a avea copii, dar ne oferă și ocazia și stimulentul de a începe o călătorie a progresului unul alături de celălalt. Învățăm să facem sacrificii și să slujim așa cum o putem face în puține alte moduri.
Când eram necăsătorită, căutam adesea ocazii de a sluji. Acum, în fiecare seară la cină, proiectul meu de slujire se află chiar în fața mea. Învăț cum să-mi iubesc și să-mi ajut mai bine soțul; am un prieten cu care să râd și cu care să plâng. Am un apărător, un învățător și un suporter entuziast care, la rândul lui, mă ajută. Căsătoria este o ocazie integrată de a învăța despre comunicare și perspectivă. Viața devine mai bună pe măsură ce căsnicia noastră devine legată de ceva mai măreț decât noi înșine și se apropie mai mult de Salvatorul nostru. Și îmi doresc aceasta pentru fiecare dintre voi.
În piesa Mizerabilii se găsește o replică: „A iubi o altă persoană înseamnă a vedea chipul lui Dumnezeu”5. Nicăieri nu se întâmplă mai bine acest lucru decât în căsnicie.
Președintele Oaks: În termeni laici, amânarea copiilor – chiar subaprecierea lor considerabilă – este evidentă în tendința care tocmai a fost raportată într-un sondaj național demn de luat în considerare care arată că importanța pentru adulți de a avea copii a scăzut în ultimii 25 de ani, de la 66% la 33%.6
Kristen și cu mine ne-am gândit la semnificația pentru Biserica restaurată a acestei subaprecieri naționale a importanței copiilor când sora lui Kristen ne-a vorbit despre un comentariu al tânărului ei nepot. În timp ce citeau Prietenul împreună și se uitau la o ilustrație cu Isus, ea a fost nedumerită văzându-L pe Salvator făcându-le copiilor semn cu mâna să vină la El. Anders, în vârstă de patru ani, a răspuns cu această explicație inspirată: „Nu înțelegi? Isus iubește copiii”.
Amintiți-vă, un Tată Ceresc iubitor are un plan pentru tinerii Săi adulți, iar o parte a acestui plan este reprezentată de căsătorie și copii!
Acum, doar pentru a ne distra, vrem să împărtășim ceea ce am predat odată despre întâlniri și petrecerea timpului împreună. Aceasta este o prezentare video cu ceea ce am spus în anul 2005, când cei mai în vârstă tineri adulți care sunt alături de noi astăzi aveau doar aproximativ 12 ani, iar voi, ceilalți, erați doar copii sau nici nu vă născuserăți.
Timp de mulți ani, Biserica i-a sfătuit pe tinerii noștri să nu iasă la întâlniri înainte de a avea 16 ani. Poate că unii tineri adulți, în special bărbați, au dus acel sfat înțelept la extrem și au hotărât să nu iasă la întâlniri înainte de a avea 26 sau poate chiar 36 de ani. Acum, vă invit să ne întoarcem în timp și să vizionăm această prezentare video din anul 2005.
Președintele Oaks [prezentare video]: „Dragi bărbați, dacă v-ați întors din misiune și încă urmați tiparele băiat-fată pe care ați fost sfătuiți să le urmați când aveați 15 ani, este timpul să vă maturizați. Adunați-vă curajul și căutați pe cineva cu care să formați un cuplu. Începeți ieșind la diferite întâlniri cu diferite tinere și, când această fază face loc unei perspective bune, începeți să faceți curte. A sosit timpul să vă căsătoriți! Aceasta este ceea ce dorește Domnul pentru fiii și fiicele Sale tineri adulți. Bărbații au inițiativa, iar voi, bărbații, ar trebui să treceți la treabă! Dacă nu știți ce este aceea o întâlnire, probabil că vă va ajuta următoarea definiție. Am auzit-o de la nepoata mea în vârstă de 18 ani. O «întâlnire» trebuie să treacă trei teste: 1) să fie planificată din timp, 2) să ne preocupe circumstanțele și 3) să ducă la formarea unui cuplu…
Dragii mei prieteni tineri necăsătoriți, vă sfătuim să vă îndreptați asocierile cu sexul opus către tipare de întâlniri care au potențialul de a se transforma în căsătorie, nu în tipare de petrecere a timpului împreună care au doar posibilitatea de a se transforma în sporturi de echipă, cum ar fi fotbalul american pe atingeri. Căsătoria nu este o activitate de grup – cel puțin nu până când nu vin copiii în număr mare”7.
[end video]
Dragi surori, se pare că v-au plăcut acele îndrumări adresate bărbaților necăsătoriți. Acum, Kristen are câteva cuvinte pentru femeile necăsătorite.
Sora Oaks: Președinte Oaks, acea prezentare video despre ieșitul la întâlniri este, într-adevăr, învechită, dar principiul rămâne același – ieșitul la întâlniri continuă să preceadă căsătoria.
Deoarece m-am căsătorit la vârsta de 53 de ani, cunosc sentimentul așteptării unui partener demn și dorința, durerea și lacrimile de pe pernă care îl însoțeau adesea. Dar eu pot să depun mărturie despre dragostea Domnului pentru surorile curajoase care se găsesc în situația de a aștepta, deoarece eu am simțit-o. Și inima mea este, de asemenea, alături de frații credincioși care doresc și ei acest lucru. Problema este reală. Faptul de a ieși sau nu la întâlniri poate fi stresant.
Când credința și viitorul îmi păreau puse la încercare – când mă întrebam de ce viața părea atât de grea deși făceam tot ce puteam pentru a trăi potrivit Evangheliei – uneori simțeam că făceam ceva greșit. Nu făceam nimic greșit.
Așa cum a spus sora Michelle D. Craig: „Încercările nu înseamnă că planul eșuează”. Planul include progres și este menit să ne ajute să-L căutăm pe Dumnezeu. Sora Craig a mai spus: „Tatăl Ceresc este mai interesat de progresul [vostru] în calitate de [ucenici ai] lui Isus Hristos decât de alinarea [voastră]”8.
Dacă vă găsiți în situația de a bifa zilele în calendar așteptând posibilitatea unei căsătorii, nu mai așteptați și începeți să vă pregătiți! Pregătiți-vă pentru viață – prin educație, experiență și planificare. Nu așteptați ca fericirea să vă fie impusă. Căutați ocazii de a sluji și de a învăța. Cel mai important, încredeți-vă în Domnul „chemând numele Domnului în fiecare zi și stând neclintiți în credința a ceea ce va veni”9. Vă promit că, pe măsură ce faceți astfel, veți avea parte de fericire.
Președintele Oaks: Kristen v-a oferit, dragi surori, câteva sfaturi prețioase. Sfaturile ei nu sunt învechite. De fapt, nici sfatul meu către bărbații necăsătoriți nu este învechit. Conducătorii Bisericii lui Isus Hristos sunt la fel de îngrijorați în ceea ce privește căsătoria cum am fost și acum 20 de ani. Îngrijorarea noastră include cauze, cum ar fi lipsa de locuințe pe care tinerii căsătoriți să poată să-și permită să le cumpere și datoriile tot mai mari ale studenților.
După cum voi, tineri adulți, știți prea bine, voi nu sunteți cauza acelor circumstanțe, ci victimele lor. Ce este de făcut? Mergeți înainte cu credință și faceți tot ce puteți în condițiile unei piețe imobiliare mai puțin favorabile decât cea cu care ne-am confruntat eu și bunicii voștri în anii tinereții noastre. Și, mai ales, lucrați pentru a diminua datoriile studențești.
În planul lui Dumnezeu, putem avea totul, dar nu în ordinea pe care lumea pare s-o dicteze. Dorim să vă ajutăm amintindu-vă de planul lui Dumnezeu și de exemplele demne date de predecesorii noștri. Pionierii noștri din perioada de început și-au părăsit căminele și bunurile pentru a-și aduce familiile la siguranță spirituală, în zona Mountain West. Astăzi, vă îndemnăm să nu părăsiți siguranța spirituală și familia pentru a dobândi bunuri materiale.
III.
Acum, voi aborda câteva chestiuni care îi privesc, de asemenea, pe iubiții elevi de liceu din auditoriul nostru.
La nivel național, colegii voștri sunt afectați de anxietate, vulnerabili la droguri, dependenți de rețelele de socializare și caută consiliere în număr record. Sunteți afectați de aceste influențe, dar, în cazul vostru, veștile bune le eclipsează pe toate acestea.
Știți că sunteți copii ai lui Dumnezeu, o moștenire divină unică. Dumnezeu vă iubește! El este un mentor puternic și a promis că vă va ajuta dacă, pur și simplu, doar Îl căutați în modul în care ne-a învățat. Fixați-vă în minte și în prioritățile personale puternicul adevăr că sunteți un copil iubit al lui Dumnezeu. Dragostea Sa vă înzestrează cu respectul de sine, tăria și motivația de a vă lupta împotriva oricăror probleme cu care vă confruntați în viață. Și să nu uitați niciodată că slujitorii Săi vă iubesc! Noi vă iubim!
Tocmai am primit o scrisoare prețioasă de la o fată în vârstă de 16 ani care locuiește într-un stat în care avem puțini membri. O voi numi Amy. Scrisoarea ei este importantă, deoarece ea exprimă sentimente care sunt obișnuite printre tinerii din întreaga Biserică. Scrisoarea lungă a lui Amy include următoarele fragmente. Am rugat-o pe una dintre colegele voastre să citească o parte din cuvintele ei.
Amy: „Simt că uneori primesc mesaje inconsecvente și derutante din partea Bisericii. În viața mea de zi cu zi, văd membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă pe rețelele de socializare acționând de parcă nu ar urma această Evanghelie… Simt că sunt singura tânără fată din episcopia mea care vede lucrurile pe care eu le văd ca fiind în neregulă cu lumea… Chiar nu înțeleg de ce atât de mulți tineri din Biserica noastră nu văd nicio problemă în faptul că oamenii își schimbă genul o dată la două zile, că ies la întâlniri cu persoane de același sex sau că se identifică în categoria de persoane fără gen…
La activitățile tinerilor la nivel de episcopie sau de țăruș, sunt întrebată ce pronume am sau, la școală, sunt rugată să dansez cu o fată care crede că este băiat. Știu că trebuie să iubim pe toată lumea și să le arătăm respect și fac mereu întocmai. Simt [doar] că se întrece măsura… Mi-aș dori să-i auzim vorbind mai mult pe conducătorii Bisericii despre această problemă”10.
Președintele Oaks: Aceasta este o scrisoare din partea unei tinere fete care are aproximativ aceeași vârstă ca elevii de liceu din acest auditoriu. De ce m-a impresionat scrisoarea ei atât de profund? Ea dorește să facă ce este drept, dar se simte înconjurată de valori și comportamente pe care le consideră greșite și, pur și simplu, nu știe ce să facă în legătură cu aceasta. Ea dorește să susțină adevărul, dar nu știe cum să facă acest lucru cu dragoste. Într-o adunare de devoțiune adresată tinerilor adulți, desfășurată la Colegiul Ensign, vârstnicul Clark G. Gilbert și cu mine am descris această provocare de a sta fermi cu dragoste în timp ce proclamăm adevărul. Totuși, tot putem să-i iubim pe alții și să găsim o bază comună fără a compromite adevărurile pe care le cunoaștem.11
În scrisoarea ei, Amy scrie despre prieteni ai Bisericii care sunt confuzi în legătură cu genul lor, o afecțiune numită disforie de gen. Această confuzie poate lua diferite forme în diferite momente din viața unei persoane. Prin urmare, persoanele afectate și membrii familiei trebuie să aibă o viziune pe termen lung și să caute să se bizuie pe principii eterne și să acționeze potrivit lor. Am cugetat ceva timp asupra acestui subiect și a altora conexe. Acum, în spiritul dragostei pe care o simt față de cei preocupați de astfel de subiecte, Spiritul m-a îndemnat să folosesc această ocazie pentru a sublinia adevăruri prețioase pe care Evanghelia lui Isus Hristos le revelează pentru a ajuta în legătură cu astfel de confuzii.
Tineri băieți și tinere fete, conducătorii și învățătorii voștri din cadrul Bisericii și de la seminar și institut și părinții voștri au responsabilitatea și inspirația de a vă învăța adevărurile Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Aveți prețioasa broșură Pentru întărirea tineretului, care se bazează pe principiile planului salvării întocmit de Tatăl nostru Ceresc, ispășirea lui Isus Hristos și legămintele pe care le-am făcut când am fost botezați și pe care le reînnoim în fiecare zi de sabat luând din împărtășanie. În primele sale pagini, se găsește următoarea promisiune: „Având aceste adevăruri drept îndrumar, puteți face alegeri inspirate care vă vor binecuvânta de-a lungul eternității”12.
Când Isus a fost întrebat care este cea mai mare poruncă, El a oferit două. Prima a fost să-L iubim pe Dumnezeu, lucru pe care-l arătăm ținând poruncile Sale. A doua a fost să ne iubim aproapele.13 Trebuie să le ținem pe amândouă, iar acest lucru nu este ușor. Mulți dintre noi avem tendința de a acorda mai puțină atenție faptului de a ne iubi aproapele și a pune prea mult accent pe ținerea legii (poruncilor). Aceasta este, cu siguranță, tendința mea având în vedere pregătirea mea în domeniul juridic. La urma urmei, faptul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne arăta dragostea față de Dumnezeu ținând poruncile Sale este prima mare poruncă. Și, desigur, este mai ușor pentru noi să ne judecăm pe noi înșine și să-i judecăm pe alții pe baza supunerii sau nesupunerii noastre față de lege. Cu toate acestea, este, de asemenea, vital ca fiecare dintre noi să țină cea de-a doua poruncă, care este „asemenea ei”14, de a ne iubi aproapele așa cum ne-a iubit Isus15.
Exemplul meu divin preferat legat de combinarea și ținerea ambelor mari porunci este ceea ce a făcut Salvatorul când S-a confruntat cu această situație. Capitolul opt al cărții lui Ioan relatează cum un grup de cărturari și farisei au adus o femeie pentru a fi judecată de Isus. Motivul lor era să-L prindă pe Salvator în capcana de a alege să contrazică fie legea lui Moise, fie legea Romei, care nu permitea pedeapsa capitală, prevăzută de legea lui Moise, într-o asemenea circumstanță. Dar valoarea exemplului pentru noi astăzi este modul în care Isus a evitat capcana și a predat o lecție puternică despre cum să punem în practică ambele porunci mari.
Mai întâi, Salvatorul i-a dezarmat în mod eficient pe cei care căutau punerea imediată în practică a legii. El a făcut aceasta obligându-i să se autoexamineze. „Cine dintre voi este fără păcat”, a spus El, „să arunce cel dintâi cu piatra în ea”16. După ce mulțimea rușinată a plecat, Salvatorul a pus în practică puterea dragostei. El a refuzat, plin de milă, s-o condamne pe femeie, iar acel act de dragoste a înălțat-o la o nouă viață. Punerea în practică a legii avea să aibă loc mai târziu, când ea urma să fie judecată pentru toată viața ei (inclusiv pentru pocăință). Dar, în acea ocazie anterioară, Salvatorul a oferit dragoste și milă abținându-Se de la a condamna și, apoi, a declarat legea spunând: „Du-te și să nu mai păcătuiești”17.
Nevoia de a combina și de a pune în practică atât legea, cât și dragostea, cu o sincronizare inspirată, este mereu prezentă. Vârstnicul Christofferson ne-a amintit că „punerea primei porunci pe primul loc nu ne diminuează sau limitează capacitatea de a ține cea de-a doua poruncă. Din contră, o amplifică și o întărește… Dragostea noastră față de Dumnezeu ne mărește capacitatea de a-i iubi pe alții mai pe deplin și într-un mod perfect, deoarece, în esență, suntem parteneri cu Dumnezeu în grija față de copiii Săi”18.
Gândiți-vă la următoarele două citate, unul al unui vorbitor recent la UBY și celălalt dintr-o cuvântare anterioară rostită de o autoritate generală.
„Întreaga lucrare a planului salvării, culminând cu mărețul sacrificiu ispășitor al Domnului Isus Hristos, este de a ne permite să devenim ființe ale dragostei în cea mai profundă formă de legătură cu ceilalți…
Aceasta ne învață că poruncile și [toată îndrumarea profetică] – inclusiv adevărurile prețioase din declarația despre familie – sunt menite să ne îndrume pe căile lui Dumnezeu pentru ca noi să putem deveni ființe ale dragostei.”19
Acum, cealaltă cuvântare:
„Încercarea de a fi mai întâi pe placul celorlalți și apoi pe placul lui Dumnezeu înseamnă inversarea celor două mari porunci. Înseamnă să uităm către cine trebuie să ne uităm. Cu toate acestea, cu toții am făcut acea greșeală din cauză că ne temem de oameni…
Salvatorul, mărețul nostru Exemplu, S-a uitat întotdeauna către Tatăl Său. El Și-a iubit semenii și le-a slujit lor, dar a spus: «Eu nu umblu după slava care vine de la oameni» (Ioan 5:41). El a dorit ca cei pe care i-a învățat să-L urmeze, dar nu a căutat favoruri din partea lor”20.
Aceste descrieri ale dragostei și legii sunt ambele adevărate îndrumări despre ceea ce Dumnezeu ne-a poruncit să facem. M-am referit anterior la „[încercarea] noastră continuă de a echilibra cele două porunci privind iubirea și legea”21, dar acum cred că obiectivul poate fi mai bine exprimat ca fiind încercarea de a trăi potrivit acestor două porunci într-un mod mai complet. Oricine nu tratează persoanele care se confruntă cu probleme legate de identitatea de gen cu dragoste și demnitate nu este în acord cu învățăturile primei și celei de-a doua mari porunci. Astfel, în ceea ce privește legea lui Dumnezeu, trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu a revelat din nou și din nou că El a creat bărbatul și femeia.22 Iar în ceea ce privește datoria noastră de a ne iubi aproapele, trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a poruncit să-i iubim chiar și pe cei care nu țin toate poruncile.
Dacă voi, un membru al familiei voastre sau un prieten vă confruntați cu aceste probleme de confuzie privind identitatea, vă îndemn să puneți în practică atât legea Evangheliei, cât și dragostea și mila Salvatorului și Mântuitorului nostru, care vă va ajuta și îndruma dacă pășiți, cu răbdare, pe căile Sale. Isus Hristos, care a spus că El este „Lumina lumii”23, ne învață calea pe care trebuie s-o urmăm pentru a înțelege cele mai alese binecuvântări ale Tatălui nostru Ceresc. El ne învață prin intermediul scripturilor, prin profeții Săi și prin revelație personală. El ne iubește și ne va îndruma pe măsură ce căutăm să ne ducem acolo unde El ne conduce.
IV.
O chestiune conexă și mai familiară este sentimentul de atracție romantică față de persoane de același sex. Desigur, dacă nu se acționează potrivit acestuia, astfel de atracții nu sunt păcate. Dar cum acționăm față de astfel de sentimente, pe care le putem avea noi sau alții?
Primul meu sfat este să ne aducem aminte că, oricare ar fi diferențele dintre noi în diversitatea creațiilor Tatălui nostru din Cer, El ne iubește pe toți și planul Său perfect al fericirii are un loc pentru toți. Ne arătăm dragostea față de El ținând poruncile Sale, inclusiv cea de a avea dragoste față de copiii Săi.
Când persoanele și membrii familiei trăiesc astfel de sentimente, ei trebuie să fie atenți la etichetări. Președintele Russell M. Nelson a vorbit despre aceasta în cadrul adunării de devoțiune pentru tinerii din întreaga lume de anul trecut. Dânsul ne-a învățat că etichetarea este universal limitativă, deoarece divizează și restricționează modul în care oamenii gândesc despre ei înșiși și unii despre ceilalți. Așadar, dânsul ne-a învățat: „Niciun atribut de identificare nu trebuie să schimbe, să înlocuiască sau să aibă prioritate înaintea acestor trei atribute de identificare trainice: «copil al lui Dumnezeu», «copil al legământului» și «ucenic al lui Isus Hristos»”. Apoi, dânsul a avertizat:
„Orice atribut de identificare care nu este compatibil cu aceste trei atribute de bază vă va dezamăgi în cele din urmă. Alte etichete vă vor dezamăgi cu timpul, deoarece nu au puterea de a vă conduce către viața eternă în împărăția celestială a lui Dumnezeu”24.
Legămintele pe care le facem sunt cele care au puterea de a ne conduce la viața eternă și împărăția celestială. Din nou, președintele Nelson ne-a învățat chiar anul trecut:
„Odată ce dumneavoastră și cu mine am făcut un legământ cu Dumnezeu, relația noastră cu El este mult mai apropiată decât înainte de legământul nostru. Acum suntem legați împreună. Datorită legământului nostru cu Dumnezeu, El nu va obosi niciodată în eforturile Sale de a ne ajuta și nu Își va epuiza niciodată răbdarea Sa plină de milă față de noi. Fiecare dintre noi are un loc special în inima lui Dumnezeu”25.
Apoi, cu doar câteva luni în urmă, președintele Nelson ne-a amintit că „[ținerea] legămintelor… face… viața mai ușoară! Fiecare persoană care face legăminte… are acces sporit la puterea lui Isus Hristos”26.
La puterea personală care vine odată cu ținerea legămintelor, se adaugă minunata învățătură a Salvatorului nostru conform căreia, în mijlocul încercărilor din viața muritoare, ar trebui să fim bucuroși și să „[îndrăznim]”27.
În urmă cu câteva luni, într-o cuvântare adresată întregii lumi, vârstnicul Jeffrey R. Holland ne-a adus aminte că Isus a propovăduit această învățătură în ajunul răstignirii Sale. Cum a putut El să vorbească despre bucurie în mijlocul întregului chin care Îl aștepta? Vârstnicul Holland a explicat:
„Chiar și în atmosfera prevestitoare de rău, care trebuie să fi existat în timpul Cinei celei de taină, Hristos [a continuat] să amintească ucenicilor Săi motivul și îndatorirea pe care le au să fie bucuroși și să «[îndrăznească]» [Ioan 16:33]…
Cu siguranță, această manifestare a credinței Sale, speranței și carității Sale este rezultatul faptului că El cunoaște sfârșitul evenimentelor. El știe că neprihănirea are întâietate când ultimele cuvinte sunt rostite. El știe că lumina cucerește întotdeauna întunericul – veșnic și veșnic și veșnic”28.
Kristen, dorești să spui câteva cuvinte de încheiere acestui grup preaiubit?
Sora Oaks: Tot ceea ce noi am spus aici poate aduce binecuvântări în viața noastră. Noi, toți, știm povestea despre copiii lui Israel care au fost atacați de șerpi veninoși în pustiu. Dar, în această seară, aceasta este și povestea voastră. La porunca lui Dumnezeu, Moise a făcut un toiag care Îl simboliza pe Salvatorul nostru, Isus Hristos. Apoi, Moise le-a spus tuturor să se uite către acesta și aveau să fie vindecați de rănile lor.
În această seară, la fel ca israeliții, suntem atacați pentru diferite crezuri pe care le considerăm sacre. Eu vă rog, de asemenea, să vă uitați către Dumnezeu și să trăiți. Uitați-vă la cuvintele rostite în această seară, la cuvintele profetului nostru, la scripturi, la planul salvării și la binecuvântarea voastră patriarhală. Rugați-vă și Domnul va fi cu voi. Acest lucru nu înseamnă că vreunul dintre noi va scăpa nevătămat, dar înseamnă că nu vom fi singuri și că vom merge înainte îndrumați și protejați împotriva răului din jurul nostru. Înseamnă că vom cunoaște adevărul și ne vom desfăta în Spirit. Vă invit să vă uitați către Dumnezeu și să trăiți.
V.
Președintele Oaks: Am vorbit despre planul salvării – toate cele trei acte care au fost revelate, în special despre scopul acestei vieți muritoare.
Am vorbit despre rolul și momentul căsătoriei și al copiilor.
Am propovăduit că trebuie să căutăm cu sârguință să-L cunoaștem pe Isus Hristos, să simțim dragostea Sa și să avem credință în El și în îndrumarea Sa plină de dragoste de-a lungul cărării legămintelor către destinul nostru etern.
Am vorbit despre cele două mari porunci – să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim aproapele – și am propovăduit că ambele trebuie ținute.
În toate îngrijorările noastre, când trecem prin toate încercările noastre, noi lansăm îndemnul să fim bucuroși și să îndrăznim, deoarece El a biruit lumea. Și noi putem! Aduceți-vă aminte: planul Tatălui nostru este un plan al fericirii.
Depun mărturie despre Salvatorul Isus Hristos, care este calea, adevărul și viața. În numele Său sacru, al lui Isus Hristos, amin.