tineri
Sara pentru altcineva
Autorul articolului locuieşte în Utah, SUA.
Îmi era greu să-mi folosesc crezurile ca răspuns la întrebări simple ca aceasta: „De ce nu bei cafea?”. În trecut foloseam scuze precum: „Este prea amară” sau „Nu-mi place gustul”.
De ce îmi era ruşine? De ce îmi era atât de teamă să-mi apăr crezul? Privind în urmă acum, nu înţeleg de ce îmi era, mai exact, teamă. Dar îmi amintesc, cu exactitate, când am încetat să mă ascund în spatele scuzelor.
Într-o zi, în timpul liceului, la ora de engleză, profesoara a anunţat că vom vedea un episod dintr-o emisiune TV pe care ştiam că nu trebuia să-l văd. În timp ce alţi elevi au aclamat de bucurie, colega mea de clasă, Sara, a ridicat mâna şi a întrebat dacă putea pleca.
Când profesoara a întrebat de ce, Sara a dat următorul răspuns: „Pentru că sunt mormonă şi nu mă uit la emisiuni cu limbaj profan”.
Curajul ei de a-şi apăra cu îndrăzneală crezurile în faţa clasei a fost uimitor. Datorită Sarei, m-am ridicat şi eu şi am aşteptat afară, având conştiinţa curată, ca emisiunea să se încheie.
M-am schimbat pentru totdeauna. Am început să-mi explic crezurile în loc să evit subiectul. Ca urmare, am dobândit încredere în mine însămi şi am participat şi mai mult la activităţile Bisericii şi şcolii.
Nu i-am spus niciodată Sarei cât de important a fost exemplul ei pentru mine, dar am încercat să urmez exemplul ei de încredere. Acum înţeleg că nu există absolut niciun motiv de ruşine în a fi membră a Bisericii sacre şi minunate a lui Dumnezeu. Sper să pot, prin exemplul meu, să fiu Sara pentru altcineva.