Tineri
Misionar fără ecuson
La şcoală, am un profesor care are genul de personalitate care ar putea face o persoană să se teamă să împărtăşească păreri diferite asupra unui subiect. Într-o zi, am început să discutăm despre misionarii sfinţi din zilele din urmă. Ştiam că pot să răspund la întrebările sale, dar am simţit că nu trebuie. Aşa că am spus suficient pentru a-l mulţumi în acel moment.
În următoarele câteva săptămâni, nu am putut înceta să mă gândesc la discuţia noastră. În cele din urmă, mi-a venit în minte gândul că ar trebui să-i ofer Cartea lui Mormon cu câteva fraze subliniate, referitoare la munca misionară. Acest gând m-a speriat, dar a continuat să fie prezent în mintea mea. Ştiam că era un îndemn pe care trebuia să-l urmez.
Aproximativ două luni mai târziu, aveam pregătită Cartea lui Mormon. Toată ziua am simţit ca şi cum această carte ardea făcând o gaură în rucsacul meu. Cele trei secunde care mi-au fost necesare pentru a i-o înmâna, înainte de a pleca în vacanţa de iarnă, au reprezentat cel mai înfricoşător moment din viaţa mea.
În prima zi după vacanţă, am trecut pe lângă clasa sa, dar mi-a fost teamă să intru. Apoi, l-am auzit chemându-mă şi mi-a oferit un bileţel. L-am citit pe coridor. El a scris că studiase „pe larg” pasajele pe care le-am marcat şi că începea să vadă câteva dintre motivele din spatele credinţei mele.
Acum, sunt entuziasmată să împărtăşesc Evanghelia şi sunt şi mai entuziasmată că, în curând, voi sluji Tatălui meu Ceresc în misiune.