Pasul 2

Speranţa

Principiu Cheie Ajungeţi la credinţa că puterea lui Dumnezeu vă poate reda, în totalitate, sănătatea spirituală.

Când am înţeles cât eram de neputincioşi cu privire la dependenţele noastre, cei mai mulţi dintre noi s-au simţit lipsiţi de orice speranţă. Aceia dintre noi care au crescut fără vreun concept despre Dumnezeu erau siguri că epuizaserăm toate căile de a primi ajutor. În acelaşi timp, aceia dintre noi care credeau în Dumnezeu erau convinşi că El era prea dezamăgit de noi pentru a ne ajuta. În ambele situaţii, pasul 2 ne-a oferit un răspuns la care sau nu ne gândisem vreodată, sau pe care îl dădusem deoparte – să ne întoarcem spre Dumnezeu şi să găsim speranţă în ispăşirea lui Isus Hristos.

Obţinând, în cele din urmă, umilinţa, am cerut ajutor. Urmând ceea ce simţeam că era o firavă rază de speranţă, am început să participăm la adunările de recuperare. Când ne-am dus la primele adunări, eram plini de îndoieli şi de temeri. Eram speriaţi şi, probabil, chiar sfidători, dar cel puţin ne aflam acolo. Acolo, am auzit bărbaţi şi femei descriind, cu onestitate, cum fuseseră vieţile lor, ce evenimente le schimbaseră şi ce însemna să trăiască fiind vindecaţi de dependenţă. Am descoperit că multe persoane pe care le-am cunoscut la aceste adunări se simţiseră odată la fel de neputincioşi cum ne simţeam noi. Dar acum râdeau, vorbeau, zâmbeau, participau la adunări, se rugau, citeau din scripturi şi scriau în jurnalele lor de recuperare.

Treptat, principiile pe care le-au împărtăşit şi le-au pus în practică au început să aibă efect şi în cazul nostru. În timp ce continuam să revenim în acel loc, am început să simţim ceva ce nu simţisem de foarte mulţi ani – am simţit că aveam speranţă. Dacă a existat speranţă pentru alţii care fuseseră pe marginea prăpastiei, poate că era speranţă şi pentru noi! Am fost recunoscători să auzim că, dacă ne întorceam către Domnul, nu exista „niciun obicei, nicio dependenţă, nicio răzvrătire, nicio încălcare, nicio abatere exclusă de la promisiunea iertării depline” (Boyd K. Packer, în Conference Report, octombrie 1995, p. 22; sau Ensign, noiembrie 1995, p. 19).

În această atmosferă de credinţă şi mărturie, am găsit speranţa care a început să ne ajute să conştientizăm îndurarea şi puterea lui Dumnezeu. Am început să credem că El putea să ne elibereze din sclavia dependenţei. Am urmat exemplul prietenilor noştri care se vindecau. Am participat la adunări, ne-am rugat, am redevenit activi în Biserică, am meditat asupra scripturilor şi le-am pus în practică şi miracolele noastre au început să aibă loc. Am constatat că eram binecuvântaţi de harul lui Isus Hristos şi puteam să ne abţinem o zi întreagă. Când am trecut la pasul 2, am început să dorim să înlocuim încrederea în noi înşine şi dependenţele noastre cu credinţa în dragostea şi puterea lui Isus Hristos. Am făcut acest pas în mintea şi în inima noastră şi am trăit experienţa adevărului care ne-a arătat că baza vindecării de dependenţă trebuie să fie spirituală.

Pe măsură ce veţi urma paşii recomandaţi în acest îndrumar, veţi trăi experienţa aceluiaşi adevăr. Merită orice efort. Acest program este spiritual şi este un program care implică acţiune. Dacă urmaţi aceste principii şi le permiteţi să acţioneze în vieţile dumneavoastră, veţi constata că vă veţi recăpăta sănătatea spirituală prin nou găsita dumneavoastră relaţie cu Domnul. Spiritul Său vă va ajuta să începeţi să vă priviţi opţiunile cu mai multă onestitate şi claritate; veţi lua hotărâri în armonie cu principiile Evangheliei.

Pentru unii dintre noi acest miracol a fost aproape instantaneu; pentru alţii recuperarea a fost treptată. Oricare va fi situaţia în cazul dumneavoastră, veţi putea spune, în cele din urmă, împreună cu noi, că prin „fermitate în Hristos” sunteţi salvaţi de dependenţă şi vă bucuraţi de o „strălucire perfectă a speranţei” (2 Nefi 31:20).

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre puterea Domnului de a ne ajuta:

„Nu trebuie să subestimăm sau să trecem cu vederea puterea îndurării blânde a Domnului. Simplitatea, bunătatea şi constanţa îndurării blânde a Domnului vor face multe pentru a ne întări şi proteja în timpurile grele în care trăim acum şi în care vom trăi. Când cuvintele nu ne pot aduce alinarea de care avem nevoie sau nu pot exprima bucuria pe care o simţim, când este de prisos să încerci să explici ceea ce nu se poate explica, când logica şi raţiunea nu pot aduce înţelegerea adecvată a nedreptăţii şi inechităţii vieţii, când experienţa muritoare şi evaluarea sunt insuficiente pentru a produce rezultatul dorit şi când ni se pare că, probabil, suntem complet singuri, suntem într-adevăr binecuvântaţi cu îndurarea blândă a Domnului şi întăriţi chiar cu puterea izbăvirii (vezi 1 Nefi 1:20).

Unele persoane care aud sau citesc în mod greşit acest mesaj pot reduce sau elimina din vieţile lor şansa de a primi îndurarea blândă a Domnului… Am putea crede în mod greşit că astfel de binecuvântări şi daruri sunt rezervate pentru alţi oameni, care par să fie mai drepţi sau care slujesc în chemări importante în Biserică. Depun mărturie că îndurarea blândă a Domnului ne este dată tuturor şi că Mântuitorul lui Israel este nerăbdător să reverse astfel de daruri asupra noastră” (în Conference Report, aprilie 2005, p. 106-107; sau Liahona, mai 2005, p. 100-101).

Veţi vedea îndurarea blândă a Domnului în viaţa dumneavoastră pe măsură ce veţi învăţa să o vedeţi şi pe măsură ce veţi ajunge să credeţi că puterea lui Dumnezeu vă poate într-adevăr ajuta să vă vindecaţi.

Paşi de urmat

Rugaţi-vă; citiţi scripturile şi meditaţi asupra lor

Pe măsură ce renunţaţi la mândrie şi începeţi să vă gândiţi să-L readuceţi pe Dumnezeu în viaţa dumneavoastră, veţi începe să gândiţi în termeni mai evlavioşi. În cele din urmă, veţi constata că sunteţi pregătit să îngenuncheaţi şi să vă rugaţi cu glas tare. Veţi constata cât de bine vă simţiţi când Îi vorbiţi lui Dumnezeu despre sentimentele şi nevoile dumneavoastră. Veţi avea sentimentul că aţi reînceput o conversaţie cu cineva care vă va răspunde întotdeauna, nu întotdeauna cu da, dar întotdeauna cu dragoste. În cele din urmă veţi începe să simţiţi efectele tămăduitoare ale ieşirii din izolarea pe care v-aţi impus-o singur.

Dorinţa de a vorbi cu Dumnezeu vă va conduce la studierea cuvintelor profeţilor din zilele noastre şi din vechime. Pe măsură ce veţi auzi că alte persoane au găsit răspunsuri în scripturi, vă va creşte speranţa că şi dumneavoastră veţi găsi răspunsuri în scripturi. Pe măsură ce vă veţi consemna gândurile, veţi primi alte îndemnuri din partea Spiritului. Studiaţi, rugându-vă, şi Domnul vă va da răspunsuri la întrebările şi nevoile dumneavoastră.

Vă puteţi începe studiul cu versetele de la sfârşitul fiecărui capitol din acest îndrumar. Fiecare verset a fost selecţionat avându-se în vedere recuperarea şi fiecare întrebare este adresată cu speranţa că v-ar putea ajuta să puneţi în practică în viaţa dumneavoastră acel verset. Căutaţi, câteva minute în fiecare zi, ceea ce doreşte Domnul să vă comunice.

Credeţi în Dumnezeu, Tatăl etern, şi în Fiul Său, Isus Hristos, şi în Duhul Sfânt

Cei mai mulţi dintre noi au crescut cunoscând câteva lucruri despre Dumnezeu iar noi, membrii Bisericii, am avut o oarecare cunoaştere despre Tatăl Ceresc, Isus Hristos şi Duhul Sfânt. Poate chiar am avut o credinţă simplă în ei dar, deseori, nu am făcut o legătură între străduinţele noastre personale şi nevoia noastră de a avea puterea lui Dumnezeu în vieţile noastre.

Ceea ce ne cere pasul 2 să facem este să devenim dornici de a pune în practică credinţa în dragostea şi îndurarea Tatălui Ceresc şi a lui Isus Hristos şi în accesibilitatea şi binecuvântarea Duhului Sfânt. Mărturiile noastre arată că dumneavoastră puteţi ajunge să cunoaşteţi dragostea perfect unitară a Dumnezeirii dacă veţi căuta să vedeţi dovada dragostei şi puterii Dumnezeirii în viaţa dumneavoastră şi în vieţile altora.

Studiu şi înţelegere

Următoarele scripturi v-ar putea ajuta să faceţi pasul 2. Vă recomandăm să folosiţi aceste scripturi şi întrebări pentru a discuta, a studia şi a scrie. Aduceţi-vă aminte să fiţi onest în ceea ce consemnaţi şi să menţionaţi situaţii exacte.

Credinţa în Hristos

„Credeţi în Dumnezeu; credeţi că El este şi că El a creat toate lucrurile, atât în cer, cât şi pe pământ; credeţi că El are toată înţelepciunea şi toată puterea, atât în cer, cât şi pe pământ; credeţi că omul nu înţelege toate lucrurile pe care Domnul le poate înţelege” (Mosia 4:9).

• Mulţi martori din cer şi de pe pământ mărturisesc despre existenţa lui Dumnezeu. Ce dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi ale dragostei Lui aţi primit?

Credinţa în Isus Hristos

„Predică-le lor pocăinţă şi credinţă în Domnul Isus Hristos; învaţă-i pe ei să se umilească şi să fie blajini şi umili în inimile lor; învaţă-i pe ei să reziste la orice ispită a diavolului, cu credinţă în Domnul Isus Hristos” (Alma 37:33).

• Mulţi dintre noi au încercat sâ scape de dependenţe prin propria putere a voinţei sau prin credinţa într-un prieten sau terapeut. Mai devreme sau mai târziu, am constatat câ acea credinţâ a noastrâ în noi înşine sau în alţii nu ne-a adus puterea de a ne învinge complet dependenţele. Scrieţi despre sentimentele umile, pe care le aveţi astâzi, şi dorinţa de a vâ întoarce câtre Hristos şi Evanghelia Sa ca sursâ supremâ care vâ poate ajuta în eforturile dumneavoastrâ de recuperare.

Compasiunea Salvatorului

„Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: «Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!»” (Marcu 9:24).

• Acest om a câutat ajutorul Salvatorului şi l-a obţinut. Isus nu l-a dojenit pentru câ s-a îndoit. Scrieţi despre compasiunea şi râbdarea Salvatorului.

• Cum vâ simţiţi când împârtâşiţi Domnului sentimentele dumneavoastrâ?

Darul harului

„Să ne apropiem… cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

• În Ghidul pentru scripturi, harul este definit ca „ajutor sau târie divinâ” datâ prin „milostenia şi dragostea Dumnezeu” („Har”, p. 82). Acest dar al târiei divine vâ dâ puterea sâ faceţi mai mult decât aţi putea face dacâ aţi fi lâsat singur. Salvatorul va face pentru dumneavoastrâ ceea ce dumneavoastrâ nu puteţi sâ faceţi pentru dumneavoastrâ înşivâ. Harul Sâu este mijlocul prin care vâ puteţi pocâi şi vâ puteţi schimba. Cum aţi simţit darul harului în viaţa dumneavoastrâ?

• Cum poate darul tăriei divine să vă dea puterea de a continua recuperarea?

Vindecarea

„Crezi tu în puterea de salvare a lui Hristos? … Dacă tu crezi în mântuirea lui Hristos, atunci tu poţi fi vindecat” (Alma 15:6, 8).

• Când ne gândim la vindecare, ne gândim, de obicei, la trupurile noastre. Ce altceva aţi putea cere puterii de vindecare a lui Isus Hristos?

• Scrieţi despre nevoia dumneavoastră de a apela la puterea mântuitoare (eliberatoare, de transformare) a lui Hristos.

Trezirea

„Dacă vă veţi trezi şi vă veţi deştepta aptitudinile, chiar pentru a pune la încercare cuvintele mele şi dacă dovediţi un pic de credinţă, da, chiar dacă nu faceţi nimic mai mult decât să doriţi să credeţi, lăsaţi această dorinţă să lucreze în voi, chiar până când credeţi într-un fel în care puteţi face loc pentru o parte din cuvintele mele” (Alma 32:27).

• A deveni conştient – sau a te trezi şi a-ţi deştepta aptitudinile – constituie o parte importantă a procesului prin care învăţăm să credem. În ce moduri sunteţi mai conştient astăzi de existenţa lui Isus Hristos şi a puterii Sale în viaţa dumneavoastră decât aţi fost săptămâna trecută? Dar luna trecută? Dar anul trecut?

Eliberarea din sclavie

„Ei erau în robie şi iarăşi Domnul i-a eliberat din sclavie prin puterea cuvântului Său” (Alma 5:5).

• Cuvântul lui Dumnezeu vâ va elibera cu putere din sclavie. Puteţi gâsi cuvântul lui Dumnezeu în scripturi şi în cuvântârile pe care le auziţi la conferinţe şi pe care le citiţi în revistele Bisericii. De asemenea, puteţi primi cuvântul lui Dumnezeu direct prin Duhul Sfânt. Scrieţi unele dintre lucrurile pe care doriţi sâ le faceţi astâzi pentru a primi cuvântul Sâu.