Pasul 5

Mărturisirea

Principiu Cheie Mărturisiţi-vă dumneavoastră înşivă, Tatălui dumneavoastră Ceresc – în numele lui Isus Hristos – autorităţii preoţiei corespunzătoare şi unei alte persoane natura exactă a greşelilor dumneavoastră.

O trăsătură comună multor persoane care au suferit sau suferă de dependenţă este sentimentul izolării. Chiar şi când ne aflam în mijlocul unei mulţimi sau participam la activităţi în care alţii ar fi putut simţi o legătură, noi ne simţeam ca şi cum nu ne era locul acolo. După ce am început să participăm la adunările de recuperare, am început să ieşim din izolarea emoţională în care dependenţa prospera. La început, mulţi dintre noi doar stăteam şi ascultam dar, în cele din urmă, ne-am simţit destul de în siguranţă pentru a vorbi şi împărtăşi. Totuşi, am păstrat multe lucruri doar pentru noi înşine – lucruri ruşinoase, lucruri stânjenitoare, lucruri dureroase, lucruri care ne făceau să ne simţim vulnerabili.

În pasul 4, am făcut inventarieri oneste şi minuţioase, dar aceea a fost o experienţă personală. Eram încă singuri cu ruşinea trecutului. Abia când am făcut pasul 5 am fost în stare să aruncăm cătuşele secretelor noastre care ne ţineau izolaţi şi să dobândim o oarecare perspectivă cu privire la noi şi la trecutul nostru. Mărturisirea a însemnat începutul unui proces de destăinuire, în care am împărtăşit prietenilor noştri, familiilor noastre şi celorlalţi remuşcările pe care le simţeam. Aceasta a făcut parte dintr-un efort continuu de a repara şi reface relaţiile distruse. Mărturisirea a implicat, de asemenea, căutarea iertării Domnului prin rugăciune şi prin orice autoritate a preoţiei care era necesară.

Am constatat că cel mai bine era să facem pasul 5 cât mai curând după încheierea pasului 4. Amânarea începerii lui s-ar fi asemănat cu recunoaşterea unei răni infectate fără a o curăţa. Pasul 5 părea copleşitor dar, când am cerut ajutorul Domnului, El ne-a dat curaj şi tărie. După ce ne-am revăzut inventarele, am mărturisit episcopilor noştri tot ce era nelegal sau un păcat sau o faptă reprobabilă, care ne-ar fi împiedicat să deţinem o recomandare pentru templu. Această dezvăluire sau aducere la cunoştinţa autorităţii corespunzătoare a preoţiei a constituit o parte esenţială a recuperării sau vindecării.

Am ales, de asemenea, o altă persoană de încredere căreia îi puteam dezvălui natura exactă a greşelilor noastre. Am încercat să alegem pe cineva care trecuse prin paşii 4 şi 5 şi care avea rădăcini adânci în Evanghelie. Începeam întrunirea noastră cu o rugăciune pentru a invita Spiritul şi, apoi, ne citeam inventarele cu glas tare. Persoanele care ne ascultau inventarele ne ajutau deseori să vedem locurile în care ne complăceam în a ne induce singuri în eroare. Ele ne-au ajutat să ne punem vieţile în perspectivă şi să evităm să ne exagerăm sau să ne minimalizăm responsabilitatea.

Scrierea inventarelor noastre s-a asemănat cu înregistrarea a sute de scene separate din vieţile noastre. În pasul 5, am avut şansa de a ne vedea vieţile desfăşurându-se, imagine după imagine, într-o naraţiune curgătoare. În timp ce făceam acest lucru, am început să recunoaştem slăbiciunile care ne influenţaseră alegerile. Am început să ne înţelegem tendinţele către gânduri şi emoţii negative (încăpăţânarea, teama, mândria, autocompătimirea, gelozia, făţărnicia, mânia, resentimentul, pasiunile şi dorinţele neînfrânate şi aşa mai departe). Aceste gânduri şi emoţii au stat, cu adevărat, la baza greşelilor noastre.

Efectuând pasul 5, noi am demonstrat lui Dumnezeu, nouă înşine şi altor martori că suntem hotărâţi să ne facem o viaţă nouă având ca temelie fermă rostirea adevărului şi trăirea potrivit acestuia. Deşi pasul 5 a fost unul dintre cei mai dificili paşi de făcut, am fost încurajaţi de sfatul preşedintelui Spencer W Kimball: „Pocăinţa nu poate veni niciodată până când persoana nu şi-a golit sufletul şi nu şi-a recunoscut faptele fără a căuta scuze şi motive… Persoanele care aleg să înfrunte problema şi să-şi transforme vieţile pot considera, la început, că pocăinţa este drumul cel greu, dar vor constata că este de departe calea cea mai de dorit pe măsură ce vor gusta din roadele ei” („The Gospel of Repentance”, Ensign, octombrie 1982, p. 4).

Am trecut prin ceea ce ne-a învăţat preşedintele Kimball. După ce am încheiat, cu onestitate şi minuţiozitate, pasul 5, nu ne-a mai rămas nimic de ascuns. Am demonstrat dorinţa noastră de a „abandona toate păcatele [noastre]” (Alma 22:18), astfel încât să putem primi o mai mare cunoaştere despre dragostea lui Dumnezeu şi dragostea şi sprijinul multor oameni buni care ne-au ajutat şi ne-au încurajat.

Paşi de urmat

Începeţi să căutaţi iertarea; sfătuiţi-vă cu episcopul când este necesar; fiţi onest cu Dumnezeu, cu dumneavoastră înşivă şi cu ceilalţi

„Este datoria tuturor de a-şi mărturisi Domnului toate păcatele” (Ghidul pentru scripturi, „Mărturisire”, p. 127). Încălcările mai grave trebuie mărturisite conducătorilor corespunzători ai preoţiei, de obicei episcopului: „Deşi numai Domnul poate să ierte păcatele noastre, aceşti conducători ai preoţiei joacă un rol important în procesul pocăinţei. Ei vor păstra confidenţialitatea mărturisirii dumneavoastră şi vă vor ajuta pe parcursul întregului proces al pocăinţei. Fiţi complet sinceri cu ei. Dacă mărturisiţi doar în parte, menţionând doar greşelile mai mici, nu veţi fi în stare să rezolvaţi păcatele mult mai grave, nedezvăluite. Cu cât veţi începe mai devreme procesul, cu atât mai repede veţi găsi pacea şi fericirea ce vin împreună cu miracolul iertării” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2005], p. 127).

Daţi dovadă de multă grijă şi înţelepciune când alegeţi o altă persoană decât un conducător al preoţiei căreia să-i dezvăluiţi greşelile dumneavoastră. Nu împărtăşiţi informaţii atât de delicate unor persoane pe care le suspectaţi că ar putea să nu vă îndrume corect, să vă ofere informaţii eronate sau cărora le-ar putea fi greu să păstreze confidenţialitatea. Persoanele cărora le împărtăşiţi inventarul trebuie să fie de mare încredere atât în cuvinte, cât şi în fapte.

Lăsaţi pacea să intre în viaţa dumneavoastră

Preşedintele Brigham Young le-a atras atenţia membrilor să nu dezvăluie păcatele în momente nepotrivite: „Când îi rugăm pe fraţi să vorbească în cadrul adunărilor de împărtăşanie, ceea ce se întâmplă des, dorim ca ei, în cazul în care şi-au rănit vecinii, să-şi mărturisească greşelile; dar nu vorbiţi despre comportamentul propriu lipsit de sens, pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de dumneavoastră înşivă. Spuneţi oamenilor ceea ce aparţine oamenilor. Daca aţi păcătuit împotriva oamenilor, mărturisiţi oamenilor. Daca aţi păcătuit împotriva familiei sau a vecinului, mergeţi la ei şi mărturisiţi. Daca aţi păcătuit împotriva episcopiei dumneavoastră, mărturisiţi episcopiei. Dacă aţi păcătuit împotriva unei persoane, luaţi acea persoană deoparte şi mărturisiţi-i. Şi, dacă aţi păcătuit împotriva Dumnezeului dumneavoastră sau împotriva dumneavoastră înşivă, mărturisiţi lui Dumnezeu şi ţineţi acel lucru pentru dumneavoastră înşivă, pentru că eu nu doresc să ştiu nimic despre el” (Discourses of Brigham Young, selecţiune de John A. Widtsoe [1954], pag 158).

Uneori, puteţi observa persoane, în cadrul adunărilor de recuperare sau în alte situaţii, care par să vorbească mereu despre păcatele şi defectele lor sau despre păcatele pe care alţii le-au comis împotriva lor. Ei mărturisesc continuu, dar nu găsesc niciodată pace.

Nu confundaţi pasul 5 cu dorinţa obsesivă de a insista asupra lucrurilor negative. Intenţia pasului 5 este exact opusul. Realizăm pasul 5 nu pentru a rămâne blocaţi pe lucrurile pe care le mărturisim, ci pentru a începe să facem diferenţa dintre ce este rău şi bine pentru noi şi a alege binele.

Studiu şi înţelegere

Următoarele scripturi şi declaraţii ale unor conducători ai Bisericii v-ar putea ajuta să faceţi pasul 5. Folosiţi-le pentru a medita, a studia şi a scrie. Aduceţi-vă aminte să fiţi onest în ceea ce consemnaţi şi să menţionaţi situaţii exacte.

Mărturisirea în faţa lui Dumnezeu

„Eu, Domnul, iert păcatele acelora care le mărturisesc înaintea Mea şi cer iertare” (D&L 64:7).

• Cum vă ajută mărturisirea păcatelor în faţa lui Dumnezeu să faceţi modificări pozitive în viaţa dumneavoastră?

• Celor mai mulţi dintre noi le este teamă şi nu doresc să facă pasul 5. Cum poate faptul că vă mărturisiţi păcatele lui Dumnezeu să vă dea curaj şi tărie ca, în cele din urmă, să mărturisiţi unei alte persoane?

Mărturisirea în faţa altora

„Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (lacov 5:16).

• Poate vă temeţi că cineva care v-ar cunoaşte cu adevărat toate slăbiciunile şi eşecurile v-ar respinge. Dar un conducător al preoţiei sau un prieten de încredere care înţelege procesul de recuperare reacţionează de obicei cu înţelegere şi compasiune. Cum ar putea să vă ajute o astfel de reacţie să vă vindecaţi?

Încercarea de a face impresie bună celorlalţi

„Niciun om să nu-şi declare propria neprihănire… ci mai degrabă să-şi mărturisească păcatele şi, apoi, el va fi iertat şi el va aduce mai multă roadă” (Joseph Smith, în History of the Church, 4:479).

• O obsesie majoră a acelora care luptă cu dependenţa este marea dorinţă de a face impresie bună celorlalţi. Cum v-ar împiedica această dorinţă să vă perfecţionaţi sau să aduceţi „mai multă roadă” (sau fapte bune)?

• Cum s-ar schimba comportamentul dumneavoastră dacă aţi fi preocupat numai să faceţi impresie bună lui Dumnezeu?

Sinceritatea

„Oricine greşeşte împotriva Mea, să-l judeci după păcatele pe care el le-a făptuit; şi dacă el îşi mărturiseşte păcatele în faţa ta şi a Mea şi se pocăieşte cu sinceritatea inimii sale, pe acela tu îl vei ierta şi Eu îl voi ierta, de asemenea” (Mosia 26:29).

• Când vă mărturisiţi păcatele, trebuie să fiţi sincer. Gândiţi-vă la faptul că ascunderea unei părţi dintre lucrurile pe care ar trebui să le mărturisiţi subminează sinceritatea eforturilor dumneavoastră. Ce parte a inventarului dumneavoastră încercaţi să ascundeţi?

• Ce aveţi de câştigat continuând să ascundeţi acea parte a inventarului dumneavoastră? Ce aveţi de pierdut?

Mărturisiţi păcatele de îndată ce le recunoaşteţi

„În acelaşi an, li s-au adus la cunoştinţă greşelile lor şi ei şi-au mărturisit greşelile” (3 Nefi 1:25).

• Acest verset oferă un exemplu în care oamenii nu au amânat mărturisirea greşelilor lor după ce au ajuns să le cunoască. Care sunt avantajele realizării pasului 5 cât mai curând posibil după pasul 4?

• Care ar putea fi efectele negative ale amânării pasului 5?

Diminuarea stresului şi găsirea păcii

„Eu nu aş mai zăbovi asupra crimelor tale ca să-ţi sfâşii sufletul, dacă aceasta nu ar fi pentru binele tău” (Alma 39:7).

• Unele persoane ar putea spune că, prin realizarea paşilor 4 şi 5, insistăm prea mult asupra lucrurilor negative din viaţă şi, procedând astfel, nu facem decât să mărim stresul nostru. În acest verset, suntem învăţaţi că înfruntarea lucrurilor neplăcute ne poate face bine, nu doar să ne „sfâşie” (sau întristeze) sufletele. În ce moduri pot paşii 4 şi 5 să diminueze stresul şi să vă aducă mai multă pace?

Abandonarea păcatului

„În acest mod veţi cunoaşte dacă un om se pocăieşte de păcatele lui – iată, el le va mărturisi şi le va abandona” (D&L 58:43).

• Să abandonezi ceva înseamnă să dai deoparte sau să renunţi complet la acel lucru. Cum vă dovediţi dorinţa de a abandona vechiul mod de viaţă realizând pasul 5?