Pasul 7

Umilinţa

Principiu Cheie Cereţi, cu umilinţă, Tatălui Ceresc să vă îndepărteze slăbiciunile.

Pentru realizarea tuturor paşilor este nevoie de umilinţă, dar mai ales pentru pasul 7. „Cereţi, cu umilinţă, Tatălui Ceresc să vă îndepărteze slăbiciunile.” Inima umilă, la care am ajuns în pasul 6, ne-a făcut să ne aşezăm în genunchi, în pasul 7, pentru a-I cere Domnului să ne îndepărteze slăbiciunile. Când am progresat până în acest punct, am fost pregătiţi să ne rugăm fără vreo altă motivaţie în afara dorinţei de a deveni unul în inimă şi minte cu Tatăl Ceresc şi Domnul Isus Hristos. Nu ne-am mai mulţumit doar cu schimbarea obiceiurilor sau a stilului de viaţă. Am fost, în sfârşit, pregătiţi pentru ca Dumnezeu să schimbe însăşi natura noastră.

Pasul 7 a reprezentat pentru fiecare dintre noi o abandonare atât de totală în mâinile Salvatorului, încât mulţi dintre noi am plâns în inimile noastre aşa cum a făcut Alma: „O, Isuse, Tu, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine” (Alma 36:18). Regretul sincer ne-a umplut inimile, nu numai pentru că suferisem noi sau i-am făcut pe alţii să sufere, ci pentru că am regretat că, deşi în proces de recuperare, nu puteam totuşi să ne îndepărtăm propriile slăbiciuni.

După ce am simţit o parte a dragostei lui Dumnezeu, noi am dorit să renunţăm la toate păcatele noastre, pentru a putea să-L cunoaştem mai bine. În cele din urmă, din proprie voinţă, noi ne-am oferit sufletele, în totalitate, lui Dumnezeu şi L-am rugat să ne ierte şi să ne facă după chipul Său. Ajunsesem, în cele din urmă, să înţelegem că niciun alt nume, nicio altă cale ori mijloc nu ne puteau oferi iertarea totală pentru păcatele noastre. Fără a-I ascunde ceva, L-am implorat pe Tatăl ca El, în mila Sa infinită, să ne ierte pentru toată mândria, toate păcatele şi slăbiciunile. L-am rugat să ne confere har pentru ca prin El noi să putem menţine acest nou mod de viaţă.

Domnul nu a început o schimbare atât de completă a întregului nostru caracter până când noi nu I-am permis să facă acest lucru. A fost hotărârea noastră să facem pasul 7. A trebuit să fim plini de umilinţă din proprie voinţă. A trebuit să renunţăm la fiecare particulă de mândrie înfumurată şi să acceptăm că eforturile noastre de a ne salva fuseseră insuficiente. A trebuit să simţim şi să trăim experienţa adevărului propovăduit de regele Beniamin – că noi, toţi, suntem cerşetori în faţa lui Dumnezeu şi nu putem spera să fim salvaţi prin propriile noastre eforturi, ci numai prin mila şi harul lui Isus Hristos (vezi Mosia 2:21; 4:19–20).

Pasul 7 a marcat, pentru fiecare dintre noi, momentul în care am cedat, în sfârşit, fără rezerve, în faţa adevărului etern propovăduit în Mosia 16:4: „Toată omenirea a fost pierdută; şi iată, ei ar fi fost pierduţi pentru totdeauna, dacă n-ar fi fost ca Dumnezeu să mântuiască poporul Său de la starea sa pierdută şi decăzută”. Experienţa ne-a învăţat că, în realizarea pasului 7, nu eram scutiţi de munca ce ne revenea. Trebuia să fim, în continuare, răbdători şi „să [înaintăm] cu fermitate în Hristos” (2 Nefi 31:20).

Trebuia să devenim complet liberi de dorinţa de a păcătui. Trebuia să învăţăm să acceptăm viaţa în condiţiile stabilite de Dumnezeu şi să aşteptăm ca El să-şi îndeplinească scopurile şi să ne ajute când considera El că era momentul potrivit – chiar şi când era vorba de îndepărtarea slăbiciunilor noastre. Realizând pasul 7, am învăţat să trăim având aceeaşi umilinţă şi răbdare în faţa lui Dumnezeu pe care le-au arătat Alma şi fraţii săi când poverile lor au fost uşurate, dar nu îndepărtate: „Ei s-au supus cu bucurie şi cu răbdare voinţei Domnului” (Mosia 24:15). Noi am abandonat, în sfârşit, ideea că puteam deveni desăvârşiţi prin forţele proprii şi am acceptat adevărul că Dumnezeu doreşte să ne înfrângem slăbiciunile în această viaţă venind la Hristos şi fiind desăvârşiţi în El. Am constatat că, prin harul Său, El ne-a dat capacitatea de a ne lepăda de orice necredinţă şi de a înţelege că salvarea vine nu prin puterea noastră, ci prin a Sa (vezi Moroni 10:32).

Fiecare pas vine cu un avertisment totuşi şi pasul 7 nu face excepţie de la această regulă. Noi, cei care am adoptat aceste principii, trebuie să vă avertizăm că nu vă puteţi aştepta să realizaţi acest pas fără sacrificii – şi aşa este şi drept. În Doctrină şi legăminte 59:8, Domnul porunceşte: „Oferă-I Domnului, Dumnezeului tău, un sacrificiu în neprihănire, chiar acela al unei inimi frânte şi al unui spirit smerit”. Această jertfă reprezintă esenţa pasului 7. Chiar şi atunci când simţiţi durerile renaşterii proprii, aduceţi-vă aminte că suferinţa Sa, nu a dumneavoastră, vă asigură mântuirea de păcat. Sacrificiul dumneavoastră este doar un mijloc umil de a vă aminti de „acea jertfa mare şi finală” a Sa în numele dumneavoastră (Alma 34:14).

Când puneţi totul în mâinile lui Dumnezeu, faceţi tot ce puteţi pentru a primi mărturia Sa, mai presus de orice îndoială, că păcatele dumneavoastră sunt iertate, că trecutul dumneavoastră rămâne, cu adevărat, în trecut. Ca şi oamenii din Cartea lui Mormon care au fost convertiţi, puteţi depune mărturie că aţi „fost [vizitat] de către puterea şi Spiritul lui Dumnezeu care [este] în Isus Hristos” (3 Nefi 7:21). Puteţi exclama împreună cu Alma: „Nu am mai putut să-mi amintesc de durerile mele; da, eu nu am mai fost chinuit de amintirea păcatelor mele. Şi o, ce bucurie si ce minunată lumină am văzut eu; da, sufletul meu s-a umplut de o bucurie tot atât de mare cât fusese durerea mea!” (Alma 36:19–20).

Paşi de urmat

Căutaţi ca puterea ispăşirii Salvatorului să aibă efect în viaţa dumneavoastră meditând la rugăciunile de împărtăşanie

O formă eficientă de meditaţie este aceea de a vă gândi la un verset sau la o expresie din scriptură în timp ce vă rugaţi pentru a înţelege sensul ei şi modul în care o puteţi aplica în viaţa proprie. Pentru că fiecare dintre noi trebuie să facă legământul care este repetat în rugăciunile de împărtăşanie, puteţi medita asupra lor.

Urmând invitaţia profeţilor de a aplica scripturile în viaţa dumneavoastră, puteţi citi Moroni 4:3 şi 5:2 şi vă puteţi gândi cu umilinţă la aceste cuvinte sacre în timp ce le rostiţi în nume personal. De exemplu: „O Dumnezeule, Tată Veşnic, [eu] Te [rog], în numele Fiului Tău, Isus Hristos, să binecuvântezi şi să sfinţeşti această pâine pentru [sufletul meu] care [mă] împărtăşesc din ea… şi… [ţin] poruncile pe care El [mi] le-a dat [mie], pentru ca [eu] să [pot] avea totdeauna Spiritul Său cu [mine].

Rugaţi-vă cu umilinţă ca Dumnezeu să facă pentru dumneavoastră ce nu puteţi face singuri

Spunând o rugăciune simplă în inima dumneavoastră, cum ar fi „Doamne, ce vrei să fac?” sau „Facă-se voia Ta”, vă veţi aminti permanent de totala dumneavoastră dependenţă de Domnul. Dragostea lui Dumnezeu, a dumneavoastră pentru El şi a Sa pentru dumneavoastră, vă va ajuta să creaţi o relaţie căreia vă puteţi încredinţa fără rezerve. Aţi căutat această dragoste în toţi anii în care aţi fost prins în cursa dependenţei. În pasul 7, veţi găsi o cale prin care să obţineţi pace intrând în „odihna Domnului” (Moroni 7:3; vezi, de asemenea, Alma 58:11; Ezra Taft Benson, „Jesus Christ – Gifts and Expectations”, Ensign, decembrie 1988, p. 2).

Studiu şi înţelegere

Următoarele scripturi şi declaraţii ale unor conducători ai Bisericii v-ar putea ajuta să faceţi pasul 7. Folosiţi aceste scripturi şi întrebări pentru a medita, a studia şi a scrie. Fiţi onest atunci când consemnaţi şi menţionaţi situaţii exacte.

Alegeţi să fiţi umili

„Aşa cum v-am spus vouă, pentru că aţi fost forţaţi să fiţi umili, voi sunteţi binecuvântaţi, dar nu credeţi că mai binecuvântaţi sunt aceia care se umilesc cu adevărat din cauza cuvântului?” (Alma 32:14).

• Cei mai mulţi dintre noi am ajuns la adunările de recuperare pentru că eram disperaţi, pentru că am fost determinaţi de consecinţele faptelor noastre. Am fost forţaţi să fim umili. Umilinţa, descrisă în pasul 7, are totuşi o cauză diferită. Este voluntară. Este rezultatul propriei alegeri de a te umili. Cum s-au schimbat sentimentele dumneavoastră de umilinţă de când aţi început recuperarea?

Fiţi plini de bucurie

„S-au văzut pe ei înşişi în starea lor carnală, chiar mai jos decât ţărâna pământului. Şi cu toţii au strigat tare într-un singur glas, zicând: O, ai milă şi foloseşte sângele ispăşitor al lui Hristos pentru ca noi să putem primi iertarea păcatelor noastre şi inimile noastre să fie purificate; căci noi credem în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a făcut cerul şi pământul, precum şi toate lucrurile, Cel care se va pogorî printre copiii oamenilor.

Şi s-a întâmplat că, după ce au spus aceste cuvinte, Spiritul Domnului a venit asupra lor şi au fost umpluţi de bucurie, primind iertarea păcatelor lor şi având pace în conştiinţă datorită credinţei lor foarte mari în Isus Hristos care va veni, potrivit cuvintelor pe care relege Beniamin le-a vorbit către ei” (Mosia 4:2–3).

• Oamenii din poporul regelui Beniamin au rostit acel fel de rugăciune pe care o rostim noi în timp ce facem pasul 7. Ei au simţit pace şi bucurie când Spiritul Domnului a venit asupra lor şi le-a dat iertarea păcatelor lor. Reflectaţi asupra acestor sentimente. Scrieţi despre cum ar fi dacă aceste sentimente ar deveni modul dumneavoastră de viaţă.

Credeţi în Dumnezeu

„Credeţi în Dumnezeu; credeţi că El este şi că El a creat toate lucrurile, atât în cer, cât şi pe pământ; credeţi că El are toată înţelepciunea şi toată puterea, atât în cer, cât şi pe pământ; credeţi că omul nu înţelege toate lucrurile pe care Domnul le poate înţelege.

Şi iarăşi, credeţi că trebuie să vă pocăiţi de păcate şi să renunţaţi la ele şi să vă umiliţi în faţa lui Dumnezeu; şi cereţi cu sinceritatea inimii voastre ca El să vă ierte; şi acum, de credeţi toate aceste lucruri, aveţi grijă să le faceţi.

Şi iarăşi vă spun, aşa cum v-am spus mai înainte că, aşa cum voi aţi ajuns la cunoaşterea slăvii lui Dumnezeu sau dacă aţi cunoscut bunătatea Lui şi aţi gustat din dragostea Lui şi aţi primit iertarea păcatelor voastre, ceea ce v-a adus bucurie foarte mare în sufletele voastre, chiar aşa, eu aş vrea ca să vă aduceţi aminte şi să păstraţi întotdeauna în memoria voastră măreţia lui Dumnezeu şi nimicnicia voastră, precum şi bunătatea Lui şi suferinţele Lui îndelungate pentru voi, făpturi nevrednice, şi să vă umiliţi în adâncurile umilinţei, chemând numele Domnului în fiecare zi şi stând neclintiţi în credinţa a ceea ce va veni, care a fost vorbit de gura îngerului…

Dacă veţi face aceasta, vă veţi bucura întotdeauna şi veţi fi plini de iubirea lui Dumnezeu şi veţi păstra pentru totdeauna iertarea păcatelor voastre; şi veţi creşte în cunoaşterea slăvii aceluia care v-a făcut pe voi sau în cunoaşterea a ceea ce este drept şi adevărat” (Mosia 4:9–12).

• Întocmiţi în scris, rugându-vă, o listă cu lucrurile pe care regele Beniamin a spus că trebuie să le facem. Ce relevanţă au aceste lucruri pentru realizarea pasului 7?

• Ce promisiuni ne revin dacă facem aşa cum ne-a instruit regele Beniamin? (Vezi ultimul verset.)

• Dacă aţi primi aceste promisiuni, ce s-ar schimba în viaţa dumneavoastră?

Supuneţi-vâ legii şi poruncilor

„Căci în scopul acesta a fost dată legea; prin urmare, legea a devenit moartă pentru noi, iar noi suntem făcuţi vii prin Hristos datorită credinţei noastre; totuşi păstrăm legea datorită poruncilor” (2 Nefi 25:25).

• Noi suntem „ făcuţi vii prin Hristos datorită credinţei noastre” în El. Ce înseamnă că legea este moartă pentru noi? De ce continuăm să ţinem legea sau să ne supunem poruncilor?

• Ce sentimente aveţi astăzi în legătură cu ţinerea legii?

• În ce fel este ţinerea poruncilor o expresie a dragostei dumneavoastră faţă de Dumnezeu?

Dragostea lui Dumnezeu

„Când îl punem pe Dumnezeu pe primul loc, toate celelalte lucruri se rezolvă de la sine sau dispar din viaţa noastră. Dragostea noastră pentru Domnul va guverna asupra pretenţiilor la afecţiunea noastră, asupra presiunilor exercitate de alţii de a ne folosi timpul într-un anumit fel, asupra lucrurilor care ne interesează şi asupra ordinii priorităţilor noastre” (Ezra Taft Benson, în Conference Report, aprilie 1988, p. 3; sau Ensign, mai 1988, p. 4).

• După ce aţi ajuns să cunoaşteţi, până acum, mila şi bunătatea lui Dumnezeu, aţi ajuns probabil să simţiţi dragostea lui Dumnezeu – dragostea faţă de El şi dragostea din partea Sa. Reflectaţi asupra creşterii dragostei pe care aţi simţit-o în timp ce aţi realizat paşii de până acum şi consemnaţi-vă gândurile.

• Ce vă determină să consideraţi, până acum, pasul 7 cel mai înalt act de dragoste din partea dumneavoastră?

Luaţi asupra dumneavoastră numele lui Isus Hristos

„Oricine va face aceasta va fi găsit la dreapta lui Dumnezeu, căci el va cunoaşte numele prin care este chemat; căci El va fi chemat prin numele lui Hristos” (Mosia 5:9).

• Mulţi dintre noi ne gândim câ luăm numele lui Hristos asupra noastră în contextul botezului şi al adunării de împărtăşanie şi acest lucru este corect. Gândiţi-vă o clipă ce ar însemna să fiţi chemat după numele lui Hristos şi să aveţi renumele Său.

• Ce trebuie să faceţi pentru a fi găsit la dreapta lui Dumnezeu? Ce legăminte faceţi când sunteţi botezat şi când luaţi din împărtăşanie?

• Consemnaţi sentimentele pe care le aveţi când vă gândiţi la dorinţa Sa de a vă da numele sau faima Sa în schimbul tuturor slăbiciunilor dumneavoastră.

Abandonaţi-vă slăbiciunile

„O religie care nu cere sacrificarea tuturor lucrurilor nu are niciodată putere suficientă să ducă la credinţa necesară vieţii şi salvării” (Joseph Smith, compilaţie, Lectures on Faith [1985], p. 69).

• Unele persoane citesc aceste cuvinte şi gândesc că „toate lucrurile” înseamnă toate bunurile pe care le posedă. În ce fel abandonarea tuturor slăbiciunilor dumneavoastră în mâinile Domnului v-a mărit înţelegerea a ceea ce înseamnă sacrificarea tuturor lucrurilor?