Pasul 8

Căutarea Iertării

Principiu Cheie Întocmiţi o listă cu toate persoanele cărora le-aţi făcut necazuri şi fiţi dornici să le reparaţi.

Înainte de recuperarea noastră, stilul nostru de viaţă dependent era ca o tornadă, plină de energie devastatoare, care trecea prin relaţiile noastre, lăsând în urmă multe distrugeri. Pasul 8 a fost un prilej de a face un plan pentru a curăţa locul de dărâmături şi a reclădi tot ce putea fi salvat. Când am simţit puterea tămăduitoare a milei Salvatorului, în timp ce lucram la pasul 7, am devenit nerăbdători să ne întindem braţele către ceilalţi şi să reparăm relaţiile distruse. Am învăţat totuşi că graba de a îndrepta răul făcut, fără a ne lăsa timp pentru rugăciune şi, poate, un sfat de la un sfătuitor de încredere, cum ar fi un episcop sau alt conducător al preoţiei, ar putea face tot atâta rău cât absenţa acelor încercări de îndreptare. Pasul 8 ne-a ajutat să evităm rănirea celorlalţi când am început să-i contactăm în pasul 9.

Înainte de a putea reclădi relaţiile, era necesar să identificăm relaţiile care fuseseră afectate. Am început să facem o listă cu persoanele pe care le rănisem dar mulţi dintre noi am constatat că nu puteam pune pe listă acele persoane fără a fi distraşi de resentimente faţă de cei care ne răniseră. Am mărturisit, cu sinceritate, Domnului sentimentele noastre negative. Ca răspuns, El ne-a arătat că ne confruntam cu aceeaşi hotărâre ca omul din pildă, care, după ce fusese iertat de toată datoria sa, trebuia să-i ierte pe alţii. Aproape că L-am putut auzi pe Domnul spunând: „Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?” (Matei 18:32–33).

Dacă vă confruntaţi cu această problemă, poate trebuie să faceţi ce au făcut mulţi dintre noi. Înainte de a întocmi o listă cu persoanele cărora trebuie să le cereţi iertare, întocmiţi o listă cu persoanele pe care trebuie să le iertaţi. Nu fiţi surprins dacă unele nume apar pe ambele liste. Oamenii sunt deseori prinşi în cercuri vicioase ale schimburilor de jigniri. Pentru a sparge aceste cercuri ale resentimentelor reciproce, cineva trebuie să dorească să ierte.

Pentru a începe acest proces al iertării, am constatat încă o dată valoarea incomensurabilă a scrisului. Lângă numele persoanelor pe care trebuia să le iertăm, am consemnat ce am simţit când a avut loc incidentul care ne-a rănit şi cum eram încă tentaţi să ne simţim. Lista ne-a ajutat să menţionăm situaţii concrete în rugăciunile noastre în timp ce-I împărtăşeam Tatălui toate sentimentele noastre nesoluţionate. Ne-am rugat pentru ca harul lui Hristos să ne ajute să dovedim faţă de alţii aceeaşi milă pe care El ne-a arătat-o nouă. Dacă am găsit, în lista noastră, persoane pe care ne-a fost deosebit de greu să le iertăm, am urmat sfatul Salvatorului de a ne ruga pentru bunăstarea lor, de a cere pentru ei toate binecuvântările pe care le doream pentru noi (vezi Matei 5:44).

Rugându-ne pentru a fi ajutaţi să-i iertăm pe alţii – chiar dacă am simţit că rugăciunile nu au fost sincere la început – am fost binecuvântaţi, în cele din urmă, cu un miraculos sentiment de compasiune. Chiar şi în situaţii extreme, persoanele care au folosit această metodă au primit capacitatea de a ierta într-o măsură mult mai mare decât puteau avea prin forţe proprii. O soră a petrecut mai multe săptămâni scriind despre copilăria ei şi rugându-se pentru tatăl ei, care avusese comportament abuziv faţă de ea. Ea a depus mărturie cu bucurie că Salvatorul o eliberase de sentimentele negative, dureroase pe care le avea faţă de tatăl ei. Făcând eforturi similare, am învăţat că făcând un inventar amănunţit al resentimentelor noastre şi recunoscându-le în faţa Salvatorului, am încetat în cele din urmă să fim victimele acelora care ne răniseră. După ce am încercat, cu sinceritate, să dăm deoparte jignirile care ni s-au adus, am constatat că eram în stare să terminăm lista cu aceia care speram să ne ierte pe noi.

Când ajungeţi în acest punct şi începeţi lista dumneavoastră, trebuie să vă rugaţi pentru a primi îndrumare de la Domnul. Aceste sfaturi v-ar putea ajuta. Întrebaţi-vă pe dumneavoastră înşivă: „Există persoane în viaţa mea, din trecut sau prezent, în preajma cărora mă simt jenat, stânjenit sau ruşinat?” Scrieţi-le numele şi rezistaţi tentaţiei de a vă justifica sentimentele sau de a vă scuza acţiunile negative faţă de ele. Includeţi-le pe acelea pe care aţi vrut să le răniţi, dar şi pe acelea pe care nu aţi intenţionat să le răniţi. Includeţi-le pe acelea care au decedat şi pe acelea pe care nu aveţi nicio idee cum să le contactaţi. Vă veţi ocupa de aceste situaţii speciale când veţi realiza pasul 9. Deocamdată, în pasul 8, concentraţi-vă asupra dorinţei dumneavoastră de a fi exact şi total onest.

Pentru a prezenta amănunţit situaţiile, căutaţi lucruri pe care aţi le-aţi omis sau lucruri pe care le-aţi lăsat nefăcute şi care i-au rănit pe alţii. Nu omiteţi lucrurile mărunte. Gândiţi-vă, cu onestitate, la răul pe care l-aţi făcut altora complăcându-vă în dependenţa dumneavoastră, chiar dacă nu aţi fost agresiv faţă de ei. Acceptaţi că, fiind iresponsabil, critic, intolerant şi necinstit, aţi făcut rău celor dragi şi prietenilor. Căutaţi orice amănunt, mic sau mare, care a mărit povara unei alte persoane sau care a întristat sau a făcut greutăţi cuiva. Căutaţi minciunile pe care le-aţi spus sau promisiunile pe care le-aţi încălcat şi modurile în care i-aţi manipulat sau folosit pe alţii. Includeţi-i în listă pe toţi cei care au fost afectaţi. Inventarul întocmit în pasul 4 v-ar putea fi un ghid util în acest proces.

În sfârşit, după ce aţi inclus în listă pe toţi cei cărora le-aţi făcut rău, mai adăugaţi un nume pe listă – pe al dumneavoastră. Când v-aţi complăcut în dependenţele dumneavoastră, v-aţi făcut rău dumneavoastră în aceeaşi măsură în care aţi făcut altora.

În timp ce lucraţi la acest pas, nu uitaţi că pasul 8 nu este un exerciţiu de aruncare a vinii sau a ruşinii asupra cuiva – asupra dumneavoastră sau asupra acelora din liste. Salvatorul va ridica povara vinii şi ruşinii în timp ce dumneavoastră veţi examina cu onestitate, încă o dată, problemele din relaţiile dumneavoastră şi contribuţia dumneavoastră la ele. Devenind dornic să îndreptaţi răul făcut, beneficiaţi de pacea pe care o aduce cunoaşterea că Tatălui Ceresc este mulţumit de eforturile pe care le faceţi. Acest pas vă ajută să luaţi măsurile care îi dau posibilitatea Salvatorului să vă elibereze de trecutul dumneavoastră. Dorind să realizaţi aceste lucruri, sunteţi pregătit pentru a face pasul 9.

Paşi de urmat

Iertaţi-vă pe dumneavoastră înşivă şi pe alţii; întocmiţi o listă cu persoanele pe care le-aţi jignit sau cărora le-aţi făcut rău

În timpul pasului 8, începeţi o uimitoare aventură în ceea ce priveşte împăcarea cu dumneavoastră înşivă, cu alţii şi cu viaţa. Sunteţi gata să contribuiţi la pacea lumii şi nu să-i aduceţi dispute şi sentimente negative. Sunteţi dornic să renunţaţi la a-i judeca nedrept pe ceilalţi şi să încetaţi să faceţi inventarul vieţilor şi greşelilor altora. Sunteţi pregătit să încetaţi să vă minimalizaţi comportamentul sau să vă găsiţi scuze pentru el. Doriţi să faceţi un alt inventar amănunţit – de data aceasta al acelora cărora le-aţi făcut rău.

Deşi gândul la acest lucru v-ar putea îngrozi, puteţi deveni dornic să-i întâlniţi, când se iveşte prilejul, pe oamenii din lista dumneavoastră. Vă puteţi pregăti pentru a face tot ce puteţi pentru a repara răul făcut fiecăruia. Puteţi trăi având credinţă în Domnul, nu fiindu-vă teamă de ce ar putea face alţii. În timpul pasului 8, puteţi deveni dornic să duceţi o viaţă fiind ghidat de principii, nu de ruşine sau teamă.

Căutaţi darul carităţii; rugaţi-vă pentru alţii

Timp de mii de ani, oamenii au citit măreţul discurs despre caritate al lui Pavel şi au încercat să-şi modeleze vieţile după el. Mulţi s-au străduit să aibă caritate şi au eşuat, în mod jalnic, să facă acest lucru.

Scrierile profetului Mormon explică ceea ce este caritatea şi cum se poate obţine. El a definit caritatea ca fiind „dragostea pură a lui Hristos” şi ne-a învăţat că Tatăl o dă acelora care se „[roagă] la Tatăl cu toată puterea inimii” şi „tuturor acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos” (Moroni 7:47, 48).

Caritatea este un dar pe care îl primim când învăţăm să-L urmăm pe Isus Hristos şi când Îl iubim cu toată inima, sufletul şi cugetul nostru. Fiind plini de această dragoste pură a Sa pentru noi şi a noastră pentru El, noi putem iubi pe alţii aşa cum ne iubeşte El. Devenim capabili să iertăm greşelile altora şi să ne îndreptăm greşelile proprii.

Mulţi dintre noi au constatat că următorul exerciţiu le-a fost util când s-au pregătit pentru a-şi îndrepta greşelile. Gândiţi-vă la cineva faţă de care aveţi resentimente puternice. Timp de două săptămâni, îngenuncheaţi şi rugaţi-vă, în fiecare zi, pentru acea persoană. Consemnaţi schimbările care au loc în gândurile şi sentimentele dumneavoastră cu privire la acea persoană. (Vezi Matei 22:37–38; 1 Corinteni 13; 1 Ioan 4:19; Moroni 7:44–48.)

Studiu şi înţelegere

Următoarele scripturi şi declaraţii ale unor conducători ai Bisericii v-ar putea ajuta să faceţi pasul 8. Folosiţi aceste scripturi şi întrebări pentru a medita, a studia şi a scrie.

Persoane care îl urmează în pace pe Hristos

„Eu aş dori să vorbesc către voi, cei care faceţi parte din Biserică, care-L urmaţi în pace pe Hristos şi care aţi căpătat destulă nădejde prin care voi veţi putea intra în odihna Domnului de la timpul acesta înainte, până când voi vă veţi odihni împreună cu El în ceruri.

Şi acum, fraţii mei, eu judec lucrurile voastre în felul acesta datorită trăirii voastre în pace împreună cu copiii oamenilor” (Moroni 7:3–4).

• În primii şapte paşi, aţi început procesul de a deveni o persoană care Il urmează în pace pe Hristos. Când sunteţi împăcat cu Domnul, sunteţi mai bine pregătit să fiţi împăcat cu oamenii. Ce alţi paşi trebuie să faceţi pentru a fi împăcat cu persoanele din viaţa dumneavoastră?

• Scrieţi despre înţelepciunea realizării paşilor în ordine.

Dragostea perfectă a Domnului

„În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 loan 4:18–19).

• Ideea de a repara răul făcut poate fi înspăimântătoare dacă vă concentraţi asupra realizării perfecte a acestui lucru. Cum poate încrederea dumneavoastră în dragostea desăvârşită a Domnului pentru dumneavoastră şi pentru persoana a cărei iertare doriţi s-o obţineţi să vă întărească hotărârea de a îndrepta greşelile oricând este posibil?

Întindeţi braţele către ceilalţi

„Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:37–38).

• Chiar dacă s-ar putea să vă temeţi că unii oameni vor respinge eforturile dumneavoastră de a fi în pace cu ei, nu lăsaţi această teamă să vă împiedice să-i adăugaţi pe lista dumneavoastră şi să vă pregătiţi să vă întindeţi braţele către ei. Binecuvântările sunt cu mult mai mari decât durerea. Studiaţi aceste versete şi scrieţi despre binecuvântările care însoţesc dorinţa de a repara răul făcut.

„Cu cât ne apropiem mai mult de Tatăl nostru Ceresc, cu atât suntem mai înclinaţi să privim cu compasiune sufletele care pier; simţim că dorim să le luăm pe umerii noştri şi să aruncăm păcatele lor departe în urma noastră… Dacă doriţi ca Dumnezeu să aibă milă de voi, aveţi milă unul de celălalt” (Joseph Smith, în History of the Church, 5:24).

• Fără Isus Hristos, noi suntem, toţi, suflete imperfecte care pier. Cum vă ajută cunoaşterea faptului că, în realizarea pasului 8, sunteţi un suflet pieritor care se pregăteşte să repare răul făcut unui alt suflet pieritor?

Iertaţi şi cereţi iertare

„Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: «Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?».

Isus i-a zis: «Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte»” (Matei 18:21–22).

• A ierta şi a cere iertare pentru o singură faptă rea este mai uşor decât a ierta sau a cere iertare pentru situaţii care au început cu mult timp în urmă şi în care s-au rostit numeroase jigniri. Gândiţi-vă la relaţii, trecute sau prezente, în care s-au rostit numeroase jigniri şi în care este nevoie de iertare. Cum puteţi găsi tăria de a ierta şi a cere iertare?

• În ce mod este Isus Hristos cel mai măreţ exemplu de a avea capacitatea de a ierta? Gândiţi-vă la dorinţa Sa de a vă ajuta să-i iertaţi pe alţii.

„De aceea, Eu vă spun vouă că trebuie să iertaţi unul altuia; pentru că acela care nu iartă fratelui său greşelile lui este condamnat înaintea Domnului; pentru că rămâne în el păcatul mai mare.

Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să iertaţi toţi oamenii” (D&L 64:9–10).

• Isus ne-a învăţat că a nu ierta pe alţii este un păcat mai mare decât încălcarea originală. În ce fel este refuzul de a vă ierta pe dumneavoastră înşivă sau pe altcineva echivalent cu negarea ispăşirii pentru păcate a Salvatorului?

• Cum vă afectează emoţional şi spiritual resentimentul şi amărăciunea?

Ieşirea din cercul amărăciunii şi încălcării

„Nimic nu-i poate face pe oameni să renunţe la păcatul lor mai mult decât dacă sunt luaţi de mână şi dacă se veghează asupra lor cu blândeţe. Când oamenii îmi arată oricât de puţină bunătate şi dragoste, o, câtă putere are aceasta asupra minţii mele în timp ce atitudinea opusă are tendinţa de a scoate la iveală toate sentimentele ostile şi de a deprima mintea umană” (Joseph Smith, în History of the Church, 5:23–24).

• Profetul Joseph Smith a descris modul în care bunătatea poate conduce la pocăinţă şi iertare. Meditaţi şi scrieţi despre dorinţa dumneavoastră de a fi persoana care iese din cercul vicios al amărăciunii şi încălcării.

• Gândiţi-vă la persoanele care v-au arătat bunătate şi dragoste. Cum v-au inspirat sau motivat faptele lor să acţionaţi diferit?

• Gândiţi-vă la relaţiile marcate de probleme din viaţa dumneavoastră. Cum s-ar putea schimba ele când vă întindeţi, cu dragoste şi bunătate, braţele spre alte persoane?