„Lecția 10 Material pentru pregătirea cursantului: Să urmăm profeții în viață ai Domnului”, Bazele restaurării – Material pentru pregătirea cursantului (2019)
„Lecția 10 Material pentru pregătirea cursantului”, Bazele restaurării – Material pentru pregătirea cursantului
Lecția 10 Material pentru pregătirea cursantului
Să urmăm profeții în viață ai Domnului
Gândiți-vă cum ar diferi viața voastră fără influența și învățăturile profeților în viață. În timp ce studiați, gândiți-vă cum vă poate aduce în viață mai multă îndrumare și mai multe binecuvântări faptul de a urma profeții Domnului.
Secțiunea 1
Cum îmi poate binecuvânta viața alegerea de a urma profeții Domnului?
În ziua în care Biserica lui Isus Hristos a fost organizată, Domnul a revelat că profetul Joseph Smith avea să fie „chemat văzător, traducător, profet, apostol al lui Isus Hristos, vârstnic al Bisericii” (Doctrină și legăminte 21:1).
Apoi, Domnul a dat o poruncă sfinților cu privire la faptul de a-l urma pe profetul Său și a descris binecuvântările pe care aveau să le primească dacă îl urmau.
În anul următor, Domnul a reiterat legătura dintre glasul Său și glasul profeților Săi. Într-o revelație care a fost folosită ca prefață la Cartea Poruncilor, care, ulterior avea să devină Doctrină și legăminte, Domnul ne-a învățat din nou că, „deși cerurile și pământul vor trece, cuvântul Meu nu va trece, ci va fi îndeplinit în întregime, fie prin propriul Meu glas, fie prin glasul slujitorilor Mei, este același lucru” (Doctrină și legăminte 1:38).
Vârstnicul Ulisses Soares, din Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli, a depus mărturia de mai jos.
Faptul de a avea profeți este un semn al dragostei lui Dumnezeu față de copiii Săi. Ei fac cunoscute promisiunile lui Dumnezeu și ale lui Isus Hristos și adevărata Lor natură poporului Lor…
Urmându-i pe [profeții Domnului], viețile noastre sunt mai fericite și mai puțin complicate, dificultățile și problemele noastre sunt mai ușor de suportat și ne creăm o armură spirituală în jurul nostru, care ne va proteja de atacurile dușmanului din zilele noastre. (Ulisses Soares, „Profeții vorbesc prin puterea Spiritului Sfânt”, Ensign sau Liahona, mai 2018, p. 99)
Secțiunea 2
Cum pot să primesc cuvintele profeților Domnului cu „[răbdare și credință]” (Doctrină și legăminte 21:5)?
Uneori, vă poate fi greu să acceptați și să urmați sfaturile și învățăturile profeților Domnului. Acest lucru poate apărea atunci când nu înțelegeți complet raționamentul din spatele cuvintelor lor. Sau învățăturile lor pot intra în conflict cu opiniile și practicile des întâlnite ale societății sau cu propriile păreri și cu tradițiile familiei.
Vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a oferit sfatul și promisiunea de mai jos.
Nu fiți surprinși dacă, uneori, părerile dumneavoastră personale nu sunt la început în armonie cu învățăturile profetului Domnului. Acestea sunt momente de învățare, de umilință, momente în care îngenunchem în rugăciune. Mergem înainte cu credință, având încredere în Dumnezeu, știind că, în timp, vom primi mai multă claritate spirituală de la Tatăl nostru Ceresc…
Am descoperit că, atunci când studiez, rugându-mă, cuvintele profetului lui Dumnezeu și cu grijă, cu răbdare, îmi aliniez spiritual voința mea la învățăturile lui inspirate, credința mea în Domnul Isus Hristos crește întotdeauna. Dacă alegem să lăsăm deoparte sfatul său și hotărâm că noi știm mai bine, credința noastră are de suferit și perspectiva noastră eternă este încețoșată. Vă promit că, dacă veți rămâne hotărâți să-l urmați pe profet, credința [voastră] în Salvator va crește. (Neil L. Andersen, „Profetul lui Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2018, p. 26-27)
Sora Carol F. McConkie, care a slujit în calitate de primă consilieră în Președinția generală a Tinerelor Fete, ne-a învățat cele de mai jos.
Pe măsură ce ascultăm cu atenție, susținem și afirmăm cuvântul profetic, noi depunem mărturie că avem credința să ne supunem cu umilință voinței, înțelepciunii și timpului Domnului.
Noi ne supunem cuvântului profetic chiar și atunci când pare irațional, nefavorabil și incomod. Conform standardelor lumii, a-l urma pe profet poate să nu fie ceva popular, corect din punct de vedere politic sau acceptabil din punct de vedere social. Dar a-l urma pe profet este întotdeauna un lucru drept…
Când ascultăm de cuvintele profeților, ne clădim căminele și viața pe o temelie eternă și sigură, „stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu” [Helaman 5:12]. (Carol F. McConkie, „Să trăim conform cuvintelor profeților”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 78, 79)
Exemplul de mai jos din istoria Bisericii poate ilustra ce înseamnă să primiți cuvintele profeților în viață ai Domnului cu răbdare și credință. Vorbind despre viziunea privind împărățiile de glorie, consemnată acum în Doctrină și legăminte 76 (vedeți, de asemenea, „The Vision [Viziunea] [D&L 76]”,ChurchofJesusChrist.org), președintele Brigham Young a relatat cele ce urmează.
Când Dumnezeu le-a revelat lui Joseph Smith și Sidney Rigdon că era un loc pregătit pentru toți, conform luminii pe care au primit-o și alegerii lor de a respinge răul și a face bine, acest lucru a fost o mare încercare pentru mulți, iar unii au căzut în apostazie, deoarece Dumnezeu nu urma să-i pedepsească veșnic pe păgâni și pe prunci, ci, la timpul potrivit, avea un loc în care toți primeau salvarea și urma să-i binecuvânteze pe cei cinstiți, virtuoși și fideli, indiferent dacă aceștia vor fi aparținut vreodată vreunei biserici sau nu. Era o doctrină nouă pentru această generație și mulți s-au poticnit din cauza ei. (Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young [1997], p. 292)
La început, și lui Brigham Young i-a fost greu să accepte această doctrină. El a spus: „Aveam tradițiile mele, iar când am aflat prima dată despre Viziune, totul a fost în contradicție și total opus cu educația mea anterioară. Am spus: Stai puțin. Nu am respins-o, dar nu am putut-o înțelege… [A trebuit] să mă gândesc și să mă rog, să citesc și să mă gândesc, până când am știut și am înțeles-o pe deplin” (în Journal of Discourses, 6:281).
Secțiunea 3
Care este rolul profeților în a mă învăța adevărata doctrină?
În perioada de început a Bisericii, Joseph Smith a căutat ajutorul Domnului cu privire la membrii Bisericii care au fost înșelați prin doctrină falsă.
[După câteva luni de la organizarea Bisericii, Joseph Smith] a aflat că Hiram Page, unul dintre cei opt martori [ai Cărții lui Mormon] și învățător în cadrul Preoției aaronice, au început să caute revelații pentru Biserică prin intermediul a ceea ce el credea a fi o piatră a văzătorului. Mulți sfinți… au crezut că aceste revelații erau de la Dumnezeu.
Joseph știa că se confrunta cu un moment de criză. Revelațiile lui Hiram imitau limba scripturilor. Ele vorbeau despre înființarea Sionului și organizarea Bisericii, însă, uneori, contraziceau Noul Testament și adevărurile pe care Domnul le revelase prin intermediul lui Joseph.
Neștiind ce să facă, într-o noapte, Joseph a stat treaz și s-a rugat, implorând pentru îndrumare. [Saints: The Story of the Church of Jesus Christ in the Latter Days (Sfinții – relatări despre Biserica lui Isus Hristos în zilele din urmă), vol. 1, The Standard of Truth (Standardul adevărului), 1815-1846 [2018], p. 97]
Ca răspuns la rugăciunile lui Joseph Smith, Domnul a dat revelația consemnată în Doctrină și legăminte 28, care a clarificat rolul unic al lui Joseph ca profet al Bisericii.
Domnul a declarat, de asemenea, că lucrurile pe care Hiram Page le scrisese nu erau de la Dumnezeu (vedeți Doctrină și legăminte 28:11). La scurt timp după ce a fost dată această revelație, „sfinții au respins revelațiile lui Hiram și l-au susținut în unanimitate pe Joseph ca fiind singurul care putea primi revelație pentru Biserică” (Saints [Sfinții], 1:98).
Deoarece profeții în viață ai Domnului dețin cheile pentru a primi revelație pentru Biserică, ei au, de asemenea, responsabilitatea de a preda doctrina și de a o clarifica membrilor Bisericii. Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat cele de mai jos.
Azi, în Biserică, la fel ca în Biserica din trecut, întemeierea doctrinei lui Hristos sau corectarea abaterilor de la doctrină sunt o chestiune ce ține de revelație divină transmisă celor pe care Domnul îi înzestrează cu autoritatea apostolică…
Ei au dreptul, puterea și autoritatea să declare gândul și voința lui Dumnezeu către poporul Său, supunându-se puterii și autorității depline ale președintelui Bisericii…
Cum revelează Salvatorul voința și doctrina Sa profeților, văzătorilor și revelatorilor? El poate face aceasta prin intermediul unui mesager sau prin propria Sa persoană. El poate vorbi prin glasul Său sau prin glasul Duhului Sfânt… (vedeți 1 Nefi 17:45; Doctrină și legăminte 9:8). El le poate vorbi slujitorilor Săi în mod individual sau colectiv (vedeți 3 Nefi 27:1-8)…
Trebuie să ținem seama de faptul că nu fiecare declarație făcută de un conducător al Bisericii, din trecut sau prezent, reprezintă, neapărat, un principiu doctrinar. De obicei, este știut, în Biserică, faptul că o declarație făcută de un conducător într-o situație anume reprezintă, adesea, o părere personală, dar bine chibzuită, care nu este menită să fie oficială sau să se aplice întregii Biserici. (D. Todd Christofferson, „Doctrina lui Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 86-88)
Vârstnicul Andersen a explicat că adevărata doctrină este predată în mod constant de profeții în viață aleși ai Domnului.
Credința unora este umbrită de îndoială când găsesc o declarație făcută de un conducător al Bisericii de acum zeci de ani care nu pare a fi în armonie cu doctrina noastră. Există un principiu important care guvernează doctrina Bisericii. Doctrina este predată de către toți cei 15 membri ai Primei Președinții și ai Cvorumului celor Doisprezece. Nu este ascunsă într-un paragraf neclar dintr-o cuvântare. Principiile adevărate sunt predate frecvent de către mulți oameni. Doctrina noastră nu este greu de găsit. (Neil L. Andersen, „Încercarea credinței dumneavoastră”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 41)