„Lecția 26 Material pentru pregătirea cursantului: Biserica în vest”, Bazele restaurării – material pentru învățător (2019)
„Lecția 26 Material pentru pregătirea cursantului”, Bazele restaurării – material pentru învățător
Lecția 26 Material pentru pregătirea cursantului
Biserica în vest
Sfinții care s-au adunat în valea marelui Salt Lake și în regiunile înconjurătoare au întâmpinat mai multe încercări după sosirea lor. Printre acestea s-au numărat vremea aspră, greieri care distrugeau recoltele, seceta și foametea. Cu toate acestea, Brigham Young „a fost mai puțin preocupat de creșterea culturilor și strângerea banilor și mai mult preocupat de a-și ajuta oamenii să devină o națiune sfântă.
Știa din experiență că vor progresa muncind din greu și acceptându-și responsabilitățile. «Acesta este un loc bun pentru a aduna sfinții», a spus el unei congregații a membrilor din orașul Salt Lake, în anul 1856 (DNW [Deseret News Weekly], 10 sept. 1856, p. 5)” (Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young [1997], p. 9). În acești ani din perioada de început, majoritatea sfinților au dat dovadă de o mare credință în Domnul, în pofida acestor încercări. Din păcate, această perioadă din istoria Bisericii include și tragedia masacrului de la Mountain Meadows, din care putem învăța lecții importante pe care le putem pune în practică în zilele noastre.
Secțiunea 1
Ce pot învăța de la sfinții pionieri din perioada de început despre faptul de a sluji Domnului și a clădi împărăția Sa în zilele noastre?
În timpul iernii cumplite dintre anii 1848-1849, când era rece, iar mâncarea era puțină, unii sfinți au dorit să se mute în California și să caute aur. Președintele Brigham Young a profețit cele menționate mai jos.
„Unii m-au întrebat despre plecarea [în California]. Le-am spus că Dumnezeu a desemnat acest loc [Great Basin (Marele Bazin)] pentru adunarea sfinților Săi și vor fi mai bine aici decât dacă vor merge la minele de aur… Dumnezeu mi-a arătat că acesta este locul în care să se stabilească poporul Său și aici este locul în care vor prospera… Dumnezeu va tempera clima și vom construi un oraș și un templu pentru Dumnezeul Cel Preaînalt în acest loc. Ne vom extinde așezările spre est și spre vest, spre nord și spre sud și vom construi orașe cu sutele și miile de sfinți care se vor aduna din națiunile pământului”. (În James S. Brown, Life of a Pioneer: Being the Autobiography of James S. Brown [1900], p. 121-122)
Până la moartea lui Brigham Young, în anul 1877, sfinții din zilele din urmă au văzut împlinirea miraculoasă a acestei profeții. Credința lor în Domnul și în profetul Său a inspirat între 60.000 și 70.000 de sfinți pionieri să imigreze în Valea Salt Lake, unde au înființat între 350 și 400 de comunități în Utah, Arizona, California, Idaho, Nevada și Wyoming.
Fondul permanent pentru imigrare, care a fost creat pentru a ajuta imigranții nevoiași din zilele din urmă, a contribuit la finanțarea călătoriei a 30.000 de sfinți din Insulele Britanice, Scandinavia, Elveția, Germania și Olanda. Misionarii au propovăduit Evanghelia lui Isus Hristos în întreaga lume. Sfinții și-au consacrat timpul pentru a construi temple în orașul Salt Lake, Logan și St. George. Cel mai important, sfinții au lăsat o moștenire de credință, jertfă și devotament de neclintit cauzei lui Isus Hristos și Evangheliei Sale restaurate. (Vedeți „Brigham Young”, Newsroom Topics, newsroom.churchofjesuschrist.org.)
Alegeți una dintre relatările de mai jos ale sfinților credincioși care s-au adunat în Utah în perioada de început a Bisericii. Citiți relatarea și veniți la oră pregătiți să împărtășiți lecții sau principii pe care le învățați din aceasta despre faptul de a sluji Domnului și a clădi împărăția Sa în zilele noastre.
Lucy Meserve Smith
Citiți despre compasiunea lui Lucy Meserve Smith și a altor femei sfinte din zilele din urmă care au oferit alinare pionierilor care au făcut parte dintr-o companie de cărucioare, în Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society [2011], p. 36-37. Începeți cu paragraful care începe cu „Lucy Meserve Smith, de exemplu, a condus un grup…” și citiți până la sfârșitul capitolului.
John Moyle
Citiți povestea plină de inspirație a lui John Moyle, care a călătorit la Salt Lake pentru a lucra la templu în fiecare săptămână, în pofida faptului că-și pierduse piciorului într-un accident, în cuvântarea rostită de Dieter F. Uchtdorf „Ridicați din poziția în care vă aflați” (Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 55-56). Citiți secțiunea intitulată „Exemplul lui John Rowe Moyle”.
Sau vizionați prezentarea video „Only a Stonecutter (Doar un tăietor în piatră)” (15:00).
Joseph Millett
Citiți despre dorința lui Joseph Millett de a-i da făină unui bărbat care a fost îndrumat la el de Domnul: Boyd K. Packer, „A Tribute to the Rank and File of the Church”, Ensign, mai 1980, p. 63. Începeți cu paragraful care începe cu „Permiteți-mi să citez din jurnalul lui Joseph Millett…” și încheiați cu paragraful care începe cu „Domnul îl cunoștea pe Joseph Millett”.
Sau vizionați prezentarea video „The Joseph Millett Story (Povestea lui Joseph Millett)” (6:14).
Charles Walker și Charles Rich
Citiți despre credința a doi bărbați și a familiilor lor care au răspuns chemării de a stabili noi așezări pentru sfinții care se adunau, în Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints (1996), p. 88-89. Citiți de la pagina 88, începând cu paragraful care începe cu „La adunările conferinței generale, președintele Young…” și încheiați cu paragraful de la pagina 89 care începe cu „Au fost multe greutăți…”
Secțiunea 2
Ce a dus la masacrul de la Mountain Meadows?
În anii 1850, neînțelegerile și lipsa comunicării au dus la creșterea tensiunilor între sfinții din zilele din urmă și oficiali ai guvernului Statelor Unite. Crezând în mod eronat că sfinții s-au răzvrătit, președintele Statelor Unite, James Buchanan, a trimis 1.500 de soldați în orașul Salt Lake pentru a pune capăt rebeliunii.
În cuvântările adresate sfinților, președintele Young și alți conducători ai Bisericii i-au descris pe soldații care se îndreptau spre ei ca fiind dușmani. Se temeau că soldații îi vor alunga pe sfinți de pe teritoriul Utah așa cum fuseseră izgoniți anterior din Ohio, Missouri și Illinois. Președintele Young le-a spus sfinților să strângă grâne pentru ca ei să aibă mâncare în caz că trebuiau să fugă din calea soldaților. De asemenea, în calitate de guvernator al teritoriului Utah, el a dat instrucțiuni miliției să se pregătească pentru apărarea ținutului. Pentru a evita vărsarea de sânge, restul sfinților au fost pregătiți să-și evacueze casele și pământurile și să le distrugă, dacă era nevoie.
În acest timp, o caravană cu emigranți care călătorea spre vest din Arkansas spre California a intrat în Utah. Unii membri ai caravanei s-au înfuriat pentru că le-a fost greu să cumpere grânele de care aveau nevoie de la sfinți.
Tensiunile s-au intensificat în orașul Cedar, ultima așezare din Utah în drumul spre California. Au avut loc confruntări, iar unii membri ai caravanei au amenințat că se vor alătura trupelor guvernamentale care veneau împotriva sfinților. După ce caravana a părăsit orașul, unii dintre coloniștii și conducătorii orașului Cedar au vrut să-i urmărească și să-i pedepsească pe bărbații care-i amenințaseră și îi jigniseră.
Isaac Haight, primar al orașului Cedar, conducător al miliției și președinte de țăruș, a cerut permisiunea comandantului miliției, William Dame, care locuia în Parowan, orașul din apropiere, să cheme miliția pentru a-i înfrunta pe membrii caravanei care îi amenințaseră. Însă Dame a respins cererea lor și i-a sfătuit să nu ia în seamă amenințările emigranților.
În loc să urmeze acest sfat, Isaac Haight și alți conducători ai orașului Cedar au plănuit să convingă câțiva indieni Paiute locali să atace caravana, să fure vitele și să ucidă o parte din bărbați sau pe toți. Haight l-a rugat pe John D. Lee, membru local al Bisericii și maior în cadrul miliției, să-i conducă pe indienii Paiute în acest atac. Ei au plănuit să dea vina pe indieni pentru această faptă.
Isaac Haight a prezentat planul său unui consiliu format din conducători locali ai Bisericii, comunității și miliției. Unii membri ai consiliului au respins categoric planul lui Haight și au întrebat dacă s-a sfătuit cu președintele Brigham Young în privința acestuia. Spunând că nu a făcut aceasta, Haight a acceptat să trimită un mesager în orașul Salt Lake cu o scrisoare în care se explica situația și se întreba ce era de făcut. Era nevoie de aproximativ o săptămână pentru ca mesagerul să ajungă la Salt Lake și să revină cu instrucțiunile președintelui Young.
La scurt timp după ce mesagerul a fost trimis cu scrisoarea, John D. Lee și un grup de indieni au atacat tabăra emigranților într-un loc numit Mountain Meadows. Lee a încercat să facă să pară că au fost implicați doar indienii Paiute locali. Unii dintre emigranți au fost uciși sau răniți, iar cei rămași s-au luptat cu atacatorii lor, forțându-i pe Lee și pe indienii Paiute să se retragă. Emigranții și-au tras repede căruțele și au format un cerc strâns pentru protecție.
La un moment dat, milițienii orașului Cedar au fost văzuți de doi bărbați emigranți. Milițienii au tras spre ei și l-au omorât pe unul dintre ei. Celălalt bărbat a reușit să scape.
În încercarea de a împiedica răspândirea veștilor că membri ai Bisericii erau implicați în atac, Isaac Haight, John D. Lee și alți conducători locali ai Bisericii și conducători ai miliției au plănuit să-i omoare pe toți emigranții rămași în viață, cu excepția copiilor mici. „Din nou, au solicitat permisiunea lui Dame de a chema miliția și, din nou, Dame a desfășurat un… consiliu, în care s-a hotărât să fie trimiși bărbați care să ajute emigranții împresurați să-și continue drumul în pace. Ulterior, Haight s-a plâns: «Aș da totul să fi respectat hotărârea consiliului»” (Richard E. Turley Jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 18).
După adunarea consiliului, Isaac Haight a reușit să-l convingă pe Dame să se mai gândească la hotărârea consiliului, iar Haight a plecat crezând că are permisiunea de a folosi miliția pentru a-și îndeplini planul. John D. Lee s-a apropiat de emigranți cu un steag alb în semn de armistițiu și le-a spus că miliția avea să-i protejeze împotriva altor posibile atacuri ducându-i înapoi, în siguranță, în orașul Cedar.
În timp ce emigranții călătoreau spre orașul Cedar, milițienii au început să-i împuște. Câțiva indieni, care fuseseră recrutați de coloniști, au ieșit din locurile în care se ascundeau pentru a se alătura atacului. Din aproximativ 140 de emigranți care făceau parte din caravană, doar 17 copii mici au fost cruțați.
La două zile după masacru, a ajuns la ei răspunsul președintelui Young, care le cerea să permită caravanei să plece în liniște. „Când Haight a citit cuvintele președintelui Young, a plâns ca un copil și nu a putut spune decât: «Prea târziu, prea târziu»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).
Alegerile unora dintre conducătorii Bisericii și a coloniștilor din sudul teritoriului Utah au dus la tragicul masacru de la Mountain Meadows. Pe de altă parte, conducătorii Bisericii și ai teritoriului orașului Salt Lake au rezolvat conflictul cu guvernul Statelor Unite prin discuții pașnice și negocieri în anul 1858. În timpul acestui conflict – numit mai târziu Războiul din Utah – între soldați ai Statelor Unite și milițieni din Utah au avut loc agresiuni, dar niciodată lupte.
În data de 11 septembrie 2007, vorbind la monumentul masacrului de la Mountain Meadows, președintele Henry B. Eyring din Prima Președinție a spus:
Evanghelia lui Isus Hristos conform căreia noi trăim se opune total uciderii cu sânge rece a bărbaților, femeilor și copiilor. În mod sigur, ea încurajează pacea și iertarea. Ceea ce s-a făcut aici cu mulți ani în urmă de către membri ai Bisericii noastre reprezintă o abatere cumplită și nejustificată de la învățăturile și conduita creștină… Ne exprimăm regretul profund pentru masacrul făcut în această vale… și pentru imensa și inutila suferință trăită de victime, atunci, și de rudele lor, în prezent. (Henry B. Eyring, „150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, newsroom.ChurchofJesusChrist.org)