„Lecția 5 Material pentru pregătirea cursantului: Apariția Cărții lui Mormon”, Bazele restaurării – material pentru învățător (2019)
„Lecția 5 Material pentru pregătirea cursantului”, Bazele restaurării – material pentru învățător
Lecția 5 Material pentru pregătirea cursantului
Apariția Cărții lui Mormon
Înainte ca Moroni să ascundă cronica nefită, el a profețit despre apariția acesteia în zilele din urmă: „Nimeni nu poate avea puterea de a o aduce la lumină, decât dacă lucrul acesta îi va fi dat lui de către Dumnezeu” (Mormon 8:15). Gândiți-vă de ce Tatăl Ceresc ar alege un tânăr băiat fermier, fără educație, să traducă și să publice una dintre cele mai influente cărți din zilele noastre.
Secțiunea 1
Cum a adus Joseph Smith la lumină Cartea lui Mormon prin puterea lui Dumnezeu?
Mai multe evenimente miraculoase au avut loc ca parte a apariției Cărții lui Mormon, care oferă dovezi că a fost tradusă prin puterea lui Dumnezeu [vedeți Saints: The Story of the Church of Jesus Christ in the Latter Days (Sfinții – relatări despre Biserica lui Isus Hristos în zilele din urmă), vol. 1, The Standard of Truth (Standardul adevărului), 1815-1846 [2018], p. 21-30, 39-64].
Un înger i-a slujit lui Joseph Smith și i-a spus despre cronica din vechime.
În seara zilei de 21 septembrie 1823, îngerul Moroni s-a arătat lui Joseph Smith și i-a spus că Dumnezeu avea o lucrare pentru el de făcut (vedeți Joseph Smith – Istorie 1:33).
Studiați pentru a vă pregăti pentru lecție
Citiți Joseph Smith – Istorie 1:34-35.
Joseph Smith a tradus cartea în pofida faptului că era tânăr și că avea puțină educație.
Joseph Smith avea 17 ani când îngerul Moroni l-a vizitat prima dată și când a văzut prima dată plăcile de aur. Între 18 și 21 de ani, Moroni l-a vizitat o dată pe an și i-a oferit „instrucțiuni și informații” (Joseph Smith – Istorie 1:54). La vârsta de 21 de ani, lui Joseph i s-a permis să ia plăcile pentru a putea fi traduse. La vârsta de 22 de ani, el a tradus o parte din plăci, cu Martin Harris în calitate de copist. (Acest manuscris format din 116 pagini a fost ulterior pierdut și nu a fost tradus din nou.) La vârsta de 23 de ani, Joseph a terminat traducerea, avându-i alături pe Oliver Cowdery și pe alții în calitate de copiști.
Emma Smith, soția profetului Joseph Smith, a explicat: „[La acea vreme] Joseph Smith… nu putea nici să scrie, nici să dicteze o scrisoare coerentă și bine formulată, cu atât mai puțin să dicteze o carte cum este Cartea lui Mormon. Și, deși am participat activ la evenimentele care au avut loc și am fost prezentă în timpul traducerii plăcilor… este minunat pentru mine, «o lucrare minunată și un miracol», la fel de mult ca pentru oricine altcineva… Cartea lui Mormon este de origine divină – nu am nici cea mai mică îndoială în legătură cu acest fapt” („Last Testimony of Sister Emma”, The Saints’ Herald, 1 oct. 1879, p. 290).
Joseph Smith a terminat traducerea într-un timp foarte scurt.
Se estimează că Joseph Smith a terminat traducerea, care conține „531 de pagini în actuala ediție”, în „șaizeci și cinci de zile lucrătoare sau mai puțin. Aceasta face să rezulte o medie de opt pagini pe zi. Gândiți-vă la acest lucru când traduceți o carte sau când vă stabiliți un program pentru a citi Cartea lui Mormon” (Russell M. Nelson, „A Treasured Testament”, Ensign, iulie 1993, p. 61-62).
Joseph Smith a tradus fără notițe și fără să treacă în revistă manuscrisul.
Emma a descris procesul de traducere fiului său, Joseph Smith III, cu puțin timp înainte de moartea sa, în anul 1879.
[Eu] cred că Biserica a fost întemeiată prin îndrumare divină. Cred în totalitate acest lucru…
[Joseph] nu a avut niciun manuscris și nicio carte din care să citească [în timp ce traducea]…
Dacă ar fi avut ceva de acest gen, nu ar fi putut să-l ascundă de mine…
Plăcile stăteau adesea pe masă, fără vreo încercare de a le ascunde, înfășurate într-o pânză de in pe care eu i-am dat-o pentru a le înfășura. Odată am atins plăcile când stăteau pe masă, urmărindu-le conturul și forma. Păreau că pot fi îndoite precum hârtia groasă și foșneau cu un sunet metalic când marginile erau mișcate de un deget, așa cum cineva mișcă marginile unei cărți cu degetul…
Sunt convinsă că niciun om nu ar fi putut dicta scrierea manuscriselor decât dacă acesta era inspirat; căci, atunci când eu slujeam în calitate de copistă a sa, tatăl tău îmi dicta ore întregi; și, când ne reîntorceam după masă sau după întreruperi, el continua imediat de unde rămăsese, fără să se uite pe manuscris sau să trebuiască să i se citească vreo parte din el. Acesta a fost un lucru obișnuit pentru el. Ar fi fost improbabil ca un bărbat învățat să poată să facă asta; și, pentru cineva atât de neștiutor și neînvățat ca el, ar fi fost pur și simplu imposibil. (Emma Smith, în „Last Testimony of Sister Emma”, The Saints’ Herald, 1 oct. 1879, p. 289-290)
Joseph Smith a primit instrumente care să-l ajute să traducă.
Joseph nu a tradus Cartea lui Mormon în mod obișnuit. Nu cunoștea limba originală a plăcilor pentru ca, apoi, să traducă acea limbă în limba engleză. Ci, a tradus textul dintr-o limbă în alta prin intermediul revelației – „prin darul și puterea lui Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 135:3).
Joseph și copiștii săi au scris despre două instrumente folosite în traducerea Cărții lui Mormon. Un instrument, numit în Cartea lui Mormon „tălmăcitoare” (Mosia 8:13), este mai bine cunoscut sfinților din zilele din urmă ca „Urimul și Tumimul” (Joseph Smith – Istorie 1:35). Oliver Cowdery a declarat că, „privind prin” Urim și Tumim, Joseph „putea să citească în limba engleză caracterele egiptene reformate care erau gravate pe plăci” [„Traducerea Cărții lui Mormon”, Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie), topics.ChurchofJesusChrist.org].
Unele relatări ulterioare indică faptul că Joseph a folosit uneori un alt instrument pentru a traduce Cartea lui Mormon. Acest instrument era o mică piatră ovală, la care s-a făcut referire ca „piatra văzătorului”, pe care Joseph o găsise cu câțiva ani în urmă, înainte de a obține plăcile de aur. Aceste relatări indică faptul că Joseph punea fie tălmăcitoarele, fie piatra văzătorului într-o pălărie pentru a acoperi lumina care venea din afară, ceea ce îi permitea să vadă mai bine cuvintele care apăreau pe acele pietre. (Vedeți „Traducerea Cărții lui Mormon”, topics.ChurchofJesusChrist.org; vedeți, de asemenea, Richard E. Turley jr., Robin S. Jensen și Mark Ashurst-McGee, „Joseph văzătorul”, Liahona, oct. 2015, p. 10.)
După mai mult de un an de la publicarea Cărții lui Mormon, Joseph a fost rugat, în cadrul unei adunări, să vorbească despre unele detalii privind apariția Cărții lui Mormon. În rezumatul adunării este menționat că el „a spus că nu se intenționa să se spună lumii toate detaliile despre scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon” și „că nu-i era de folos să împărtășească aceste lucruri” („Minutes, 25-26 oct. 1831”, în Minute Book 2, 13, josephsmithpapers.org).
Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat cele de mai jos.
Mulți dintre cei care citesc Cartea lui Mormon doresc, în mod justificat, să cunoască mai multe despre scoaterea ei la lumină, inclusiv despre procesul de traducere… Ceea ce știm despre scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon este exact, dar nu este cuprinzător…
Probabil că detaliile privind traducerea nu sunt oferite… pentru că ar trebui să ne cufundăm în esența cărții, nu să devenim extrem de preocupați de procesul prin care am primit-o. (Neal A. Maxwell, „By the Gift and Power of God”, Ensign, ian. 1997, p. 39, 41)
Cugetați pentru a vă pregăti pentru lecție
De ce credeți că trebuie să ne preocupăm mai mult de „esența cărții” decât de „procesul prin care am primit-o”?
Secțiunea 2
Cum oferă mărturiile martorilor Cărții lui Mormon mai multe dovezi despre veridicitatea ei?
În timpul traducerii Cărții lui Mormon, Joseph Smith și Oliver Cowdery au aflat că Domnul avea să arate plăcile la trei martori speciali (vedeți Eter 5:2-4). Oliver, David Whitmer și Martin Harris „erau animați de o dorință inspirată să fie cei trei martori speciali” (Doctrină și legăminte 17, introducerea secțiunii).
În luna iunie a anului 1829, Oliver, David și Martin au văzut plăcile într-un mod miraculos. Ei au depus mărturie că „un înger al lui Dumnezeu a coborât din cer și a adus și a pus în fața ochilor noștri, astfel că noi ne-am uitat și am văzut plăcile și inscripțiile de pe ele” („Mărturia a trei martori.”, Cartea lui Mormon).
Imediat după ce cei trei martori au trăit experiența cu îngerul, Joseph Smith s-a întors la casa Whitmer și le-a spus părinților săi: „Tată, mamă; nu știți cât de fericit sunt; Domnul a permis ca plăcile să fie văzute de alți trei martori în afară de mine – ei au văzut un înger, care le-a depus mărturie, iar ei trebuie să depună mărturie despre adevărul celor spuse de mine, deoarece acum ei știu că eu nu încerc să înșel oamenii. Și mă simt ca și cum aș fi fost eliberat de o povară care era aproape prea grea pentru mine, iar sufletul meu se bucură pentru că nu voi mai fi în totalitate singur în această lume”. („Lucy Mack Smith, History, 1845”, 153-154, josephsmithpapers.org)
Ulterior, Joseph a arătat plăcile altor opt martori. Ei au declarat că „am avut [plăcile] în mână; și noi, de asemenea, am văzut inscripțiile de pe ele… și știm cu siguranță că [Joseph Smith] a avut plăcile despre care am vorbit” („Mărturia a opt martori”, Cartea lui Mormon).
În pofida neînțelegerilor avute cu Joseph Smith, care i-a determinat pe fiecare dintre cei trei martori să se îndepărteze de Biserică ([Oliver] Cowdery și [Martin] Harris întorcându-se ulterior), ei au continuat să-și susțină mărturia ca martori de-a lungul vieții lor. Fiecare dintre cei opt martori și-a reafirmat, de asemenea, mărturia că a văzut plăcile, deși, în cele din urmă, unii s-au înstrăinat de Biserică. Valoarea combinată a numeroaselor lor declarații, date de-a lungul mai multor ani și în pofida atitudinilor lor schimbătoare față de Joseph Smith și Biserică, este un martor puternic al credibilității declarațiilor pe care le-au publicat în Cartea lui Mormon. („Witnesses of the Book of Mormon”, Church History Topics, ChurchofJesusChrist.org)
Consemnați-vă gândurile
Consemnați experiențele pe care le-ați trăit și care v-au ajutat să ajungeți să cunoașteți veridicitatea Cărții lui Mormon. Veți avea ocazia, dacă doriți, să vă împărtășiți mărturia în timpul lecției.