Familie plimbându-se pe lângă templu.

3.

Principiile preoției

3.0

Introducere

Preoția este autoritatea și puterea lui Dumnezeu. Prin preoție, Tatăl Ceresc înfăptuiește lucrarea Sa de a „[realiza] nemurirea și viața veșnică a omului” (Moise 1:39). Dumnezeu oferă autoritate și putere fiilor și fiicelor Sale de pe pământ pentru a ajuta la realizarea acestei lucrări (vedeți capitolul 1).

3.2

Binecuvântările preoției

Prin legăminte și rânduieli ale preoției, Dumnezeu pune mari binecuvântări la dispoziția tuturor copiilor Săi. Printre aceste binecuvântări se numără:

• botezul și calitatea de membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă;

• darul Duhului Sfânt;

• luarea din împărtășanie;

• autoritatea și puterea de a sluji în chemări și însărcinări în cadrul Bisericii;

• primirea binecuvântărilor patriarhale și a altor binecuvântări ale preoției de vindecare, alinare și îndrumare;

• înzestrarea în templu cu puterea lui Dumnezeu;

• pecetluirea pentru eternitate cu membrii familiei;

• promisiunea vieții eterne.

3.3

Preoția lui Melhisedec și Preoția aaronică

În cadrul Bisericii, preoția are două componente: Preoția lui Melhisedec și Preoția aaronică (vedeți Doctrină și legăminte 107:1).

3.3.1

Preoția lui Melhisedec

Preoția lui Melhisedec este „Preoția Sfântă după Ordinul Fiului lui Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 107:3). Este puterea prin care fiii și fiicele lui Dumnezeu pot deveni ca El (vedeți Doctrină și legăminte 84:19-21; 132:19-20).

Prin această autoritate, conducătorii Bisericii îndrumă și administrează toată lucrarea spirituală a Bisericii (vedeți Doctrină și legăminte 107:18).

Președintele de țăruș este înaltul preot care prezidează în cadrul țărușului (vedeți Doctrină și legăminte 107:8, 10; vedeți, de asemenea, capitolul 6 din acest manual). Episcopul este înaltul preot care prezidează în cadrul episcopiei (vedeți Doctrină și legăminte 107:17; vedeți, de asemenea, capitolul 7 din acest manual).

Pentru informații despre oficiile și responsabilitățile Preoției lui Melhisedec, vedeți 8.1.

3.3.2

Preoția aaronică

Preoția aaronică este „o anexă… a Preoției lui Melhisedec” (Doctrină și legăminte 107:14). Ea include cheile:

• păstoririi îngerilor;

• Evangheliei pocăinței;

• administrării rânduielilor vizibile, inclusiv botezul pentru iertarea păcatelor.

(Vedeți Doctrină și legăminte 13:1; 84:26-27; 107:20.)

Episcopul este președintele Preoției aaronice în cadrul episcopiei (vedeți Doctrină și legăminte 107:15).

Pentru informații despre oficiile și responsabilitățile Preoției aaronice, vedeți 10.1.3.

3.4

Autoritatea preoției

Autoritatea preoției este autorizarea de a-L reprezenta pe Dumnezeu și de a acționa în numele Său. În cadrul Bisericii, toată autoritatea preoției este exercitată sub îndrumarea celor care dețin chei ale preoției.

3.4.1

Cheile preoției

Cheile preoției sunt autoritatea de a îndruma folosirea preoției în folosul copiilor lui Dumnezeu.

3.4.1.1

Cei care dețin chei ale preoției

Domnul a conferit fiecărui apostol al Său toate cheile care aparțin împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Apostolul în viață cu cea mai mare vechime în acest oficiu, președintele Bisericii, este singurul om de pe pământ autorizat să exercite toate aceste chei ale preoției (vedeți Doctrină și legăminte 81:1-2; 107:64-67, 91-92; 132:7).

Sub îndrumarea președintelui Bisericii, următorilor conducători ai preoției le sunt date chei, pentru ca ei să poată prezida în domeniile lor de responsabilitate:

• președinții de țăruși și cei de districte;

• episcopii și președinții de ramuri;

• președinții cvorumurilor Preoției lui Melhisedec și cei ai cvorumurilor Preoției aaronice;

• președinții de temple;

• președinții de misiuni și președinții centrelor de pregătire a misionarilor;

Acești conducători primesc chei ale preoției când sunt puși deoparte în chemările lor.

Celorlalți nu le sunt date chei ale preoției, nici consilierilor conducătorilor locali ai preoției și nici președinților organizațiilor Bisericii. Președinții organizațiilor Bisericii prezidează sub îndrumarea celor care dețin chei ale preoției (vedeți 4.2.4).

3.4.1.2

Ordinea în lucrarea Domnului

Cheile preoției asigură faptul că lucrarea Domnului de salvare și exaltare este realizată în mod ordonat (vedeți Doctrină și legăminte 42:11; 132:8). Cei care dețin chei ale preoției îndrumă lucrarea Domnului în domeniile lor de responsabilitate. Această autoritate de a prezida este valabilă numai pentru responsabilitățile concrete ale chemării conducătorului respectiv. Când conducătorii preoției sunt eliberați din chemările lor, ei nu mai dețin aceste chei.

3.4.2

Conferirea preoției și rânduirea în cadrul ei

Sub îndrumarea celor care dețin chei ale preoției, Preoția aaronică și Preoția lui Melhisedec sunt conferite bărbaților demni care sunt membri ai Bisericii (vedeți Doctrină și legăminte 84:14-17). După ce îi este conferită preoția corespunzătoare, cel în cauză este rânduit la un oficiu în cadrul acelei preoții, cum ar fi cel de diacon sau vârstnic. Un deținător al preoției exercită preoția potrivit drepturilor și îndatoririlor acelui oficiu (vedeți Doctrină și legăminte 107:99).

Pentru mai multe informații despre conferirea preoției și rânduirea în cadrul ei, vedeți 8.1.1 și 18.10.

3.4.3

Delegarea autorității preoției pentru a sluji în cadrul Bisericii

3.4.3.1

Punerea deoparte

Când membrii Bisericii sunt puși deoparte sub îndrumarea celor care dețin chei ale preoției, li se oferă autoritate de la Dumnezeu de a acționa în acea chemare. De exemplu:

• unei femei care este chemată și pusă deoparte de episcop în calitate de președintă a Societății de Alinare la nivel de episcopie îi este dată autoritate pentru a îndruma lucrarea Societății de Alinare în cadrul episcopiei;

Toți cei care sunt chemați și puși deoparte slujesc sub îndrumarea celor care prezidează asupra lor (vedeți 3.4.1.2).

Când sunt eliberați dintr-o chemare, ei nu mai au autoritatea corespunzătoare chemării respective.

3.4.3.2

Desemnarea

Conducătorii care prezidează ai Bisericii pot delega autoritate prin desemnare. Când bărbați și femei primesc aceste desemnări, li se dă autoritate de la Dumnezeu pentru a acționa. De exemplu:

• Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece Apostoli deleagă autoritate Celor Șaptezeci care sunt desemnați să slujească în zone și să prezideze conferințe de țăruși;

• autoritate le este delegată membrilor Bisericii pentru a sluji în calitate de frați care păstoresc și de surori care păstoresc.

Autoritatea care este delegată prin desemnare este limitată la responsabilitățile concrete și durata însărcinării.

3.4.4

Exercitarea autorității preoției în mod neprihănit

Această autoritate poate fi folosită doar în mod neprihănit (vedeți Doctrină și legăminte 121:36). Este exercitată prin convingere, îndelungă răbdare, blândețe, umilință, dragoste și bunătate (vedeți Doctrină și legăminte 121:41-42).

Cei care exercită autoritatea preoției nu își impun voința asupra altora. Ei nu o folosesc în scopuri egoiste.

3.5

Puterea preoției

Puterea preoției este puterea lui Dumnezeu, pe care El o folosește pentru a-i binecuvânta pe copiii Săi. Puterea preoției lui Dumnezeu se revarsă asupra tuturor membrilor Bisericii – femei și bărbați – când țin legămintele pe care le-au făcut cu El. Membrii fac aceste legăminte când primesc rânduieli ale preoției (vedeți Doctrină și legăminte 84:19-20).

Printre binecuvântările puterii preoției pe care membrii le pot primi se numără:

• îndrumare în viață;

• revelație pentru a ști cum să îndeplinească lucrarea pe care sunt rânduiți, puși deoparte sau desemnați s-o facă;

• ajutor și tărie pentru a deveni mai asemănători lui Isus Hristos și Tatălui Ceresc.

3.5.1

Legămintele

Un legământ este o promisiune sacră între Dumnezeu și copiii Săi. Dumnezeu oferă condițiile legământului și copiii Săi acceptă să se supună acelor condiții. Dumnezeu promite să-i binecuvânteze pe copiii Săi când ei îndeplinesc legământul.

Toți cei care îndură până la sfârșit în ținerea legămintelor lor vor primi viața eternă (vedeți 2 Nefi 31:17-20; Doctrină și legăminte 14:7).

Părinții, conducătorii Bisericii și alții ajută persoanele să se pregătească pentru a face legăminte când primesc rânduielile Evangheliei. Ei se asigură că persoana respectivă înțelege legămintele pe care le va face. După ce o persoană face un legământ, ei o ajută să-l țină (vedeți Mosia 18:8-11, 23-26).

3.5.2

Rânduielile

O rânduială este o acțiune sacră înfăptuită prin autoritatea preoției.

În cazul multor rânduieli, persoanele fac legăminte cu Dumnezeu. Ca exemple putem da botezul, împărtășania, înzestrarea și rânduiala pecetluirii căsătoriei.

Rânduielile necesare salvării și exaltării sunt esențiale în ceea ce privește viața eternă. Pentru mai multe informații, vedeți 18.1.

3.6

Preoția și căminul

Toți membrii Bisericii care își țin legămintele – femei, bărbați și copii – sunt binecuvântați cu puterea preoției lui Dumnezeu în căminele lor pentru a se întări pe ei înșiși și pentru a-i întări pe membrii familiei lor (vedeți 3.5). Această putere va ajuta membrii să facă lucrarea lui Dumnezeu de salvare și exaltare în viața lor și în familia lor (vedeți 2.2).

Bărbații care dețin Preoția lui Melhisedec pot da binecuvântări ale preoției membrilor familiei pentru a oferi îndrumare, vindecare și alinare. Când este necesar, membrii Bisericii pot căuta, de asemenea, aceste binecuvântări de la membri ai familiei extinse, frați care păstoresc sau conducători locali ai Bisericii.