Bărbați vorbind.

32.

Pocăința și consiliile privind calitatea de membru al Bisericii

32.0

Introducere

Cea mai mare parte a pocăinței are loc între persoana respectivă, Dumnezeu și cei care au fost afectați de păcatele persoanei. Totuși, uneori, este nevoie ca episcopul sau președintele de țăruș să ajute membrii Bisericii în eforturile lor de a se pocăi.

Când ajută membri în legătură cu pocăința, episcopii și președinții de țăruși sunt iubitori și grijulii. Ei urmează exemplul Salvatorului care a înălțat persoane și le-a ajutat să se întoarcă de la păcat și să se întoarcă spre Dumnezeu (vedeți Matei 9:10-13; Ioan 8:3-11).

32.1

Pocăința și iertarea

Pentru a îndeplini planul Său al milei, Tatăl Ceresc L-a trimis pe Singurul Său Fiu Născut, Isus Hristos, să ispășească pentru păcatele noastre (vedeți Alma 42:15). Isus a suferit pedeapsa pe care legea dreptății o cere pentru păcatele noastre (vedeți Doctrină și legăminte 19:15-19; vedeți, de asemenea, Alma 42:24-25). Prin acest sacrificiu, atât Tatăl, cât și Fiul au arătat infinita Lor dragoste pentru noi (vedeți Ioan 3:16).

Când noi exercităm credință întru pocăință, Tatăl Ceresc ne iartă oferind milă prin ispășirea lui Isus Hristos (vedeți Alma 34:15; vedeți, de asemenea, Alma 42:13). Când suntem curățați și iertați, putem moșteni, în cele din urmă, împărăția lui Dumnezeu (vedeți Isaia 1:18; Doctrină și legăminte 58:42).

Pocăința înseamnă mai mult decât schimbarea comportamentului. Înseamnă întoarcerea de la păcat și întoarcerea către Tatăl Ceresc și Isus Hristos. Ea duce la schimbare în inimă și în minte (vedeți Mosia 5:2; Alma 5:12-14; Helaman 15:7). Prin pocăință, noi devenim persoane noi, împăcate cu Dumnezeu (vedeți 2 Corinteni 5:17-18; Mosia 27:25-26).

Prilejul de a ne pocăi este una dintre cele mai mari binecuvântări pe care Tatăl Ceresc ne-a dat-o prin darul care este Fiul Său.

32.2

Scopurile restricțiilor privind calitatea de membru al Bisericii sau retragerii acesteia

Dacă un membru comite un păcat grav, episcopul sau președintele de țăruș îl ajută să se pocăiască. Ca parte a acestui proces, ar putea fi necesar ca el să restricționeze, o perioadă, unele privilegii ale calității de membru al Bisericii. În unele situații, ar putea fi necesar ca el să retragă, o perioadă, calitatea de membru al Bisericii a acelei persoane.

Restricționarea sau retragerea calității de membru al Bisericii nu este menită să pedepsească. Ci aceste acțiuni sunt uneori necesare pentru a ajuta o persoană să se pocăiască și să trăiască experiența unei schimbări în inimă. Ele îi dau, de asemenea, persoanei timp să se pregătească spiritual pentru a-și înnoi legămintele și a le ține din nou.

Cele trei scopuri ale restricțiilor privind calitatea de membru sau retragerii acesteia sunt cele de mai jos.

Trei scopuri ale restricțiilor privind calitatea de membru al Bisericii sau retragerii acesteia

1. Să ajute la protejarea altora.

2. Să ajute o persoană să acceseze, prin pocăință, puterea mântuitoare a lui Isus Hristos.

3. Să protejeze integritatea Bisericii.

32.2.1

Să ajute la protejarea altora

Primul scop este să ajute la protejarea altora. Uneori, o persoană reprezintă o amenințare fizică sau spirituală. Comportamentele agresive, vătămarea fizică, abuzul sexual, abuzul de substanțe, faptele ilicite și apostazia sunt unele dintre modurile în care aceasta poate să apară. Cu inspirație, episcopul sau președintele de țăruș acționează pentru a-i proteja pe alții când cineva reprezintă o amenințare în aceste moduri și în alte moduri grave (vedeți Alma 5:59-60).

32.2.2

Să ajute o persoană să acceseze, prin pocăință, puterea mântuitoare a lui Isus Hristos

Al doilea scop este să ajute pe cineva să acceseze, prin pocăință, puterea mântuitoare a lui Isus Hristos. Prin acest proces, el sau ea poate deveni din nou curat sau curată și demn sau demnă să primească toate binecuvântările lui Dumnezeu.

32.2.3

Să protejeze integritatea Bisericii

Al treilea scop este să protejeze integritatea Bisericii. Restricționarea sau retragerea calității de membru al Bisericii a unei persoane poate fi necesară în cazul în care conduita acesteia dăunează grav Bisericii (vedeți Alma 39:11). Integritatea Bisericii nu este protejată prin tăinuirea sau minimalizarea păcatelor grave – ci prin abordarea lor.

32.3

Rolul judecătorilor în Israel

Episcopii și președinții de țăruș sunt chemați și puși deoparte să fie judecători în Israel (vedeți Doctrină și legăminte 107:72-74). Ei dețin chei ale preoției pentru a-L reprezenta pe Domnul în a ajuta membri ai Bisericii să se pocăiască (vedeți Doctrină și legăminte 13:1; 107:16-18).

Deseori, episcopii și președinții de țăruși ajută în procesul pocăinței prin sfătuire personală. Acest ajutor poate include restricționarea neoficială, o perioadă, a unor privilegii ale calității de membru al Bisericii

În cazul unor păcate grave, conducătorii ajută în procesul pocăinței desfășurând un consiliu privind calitatea de membru (vedeți 32.6). Acest ajutor poate include restricționarea oficială a unor privilegii ale calității de membru al Bisericii sau retragerea calității de membru a unei persoane o perioadă.

Episcopii și președinții de țăruși sunt iubitori și grijulii în timp ce ajută membri să se pocăiască. Purtarea Salvatorului față de femeia prinsă în preacurvie reprezintă o îndrumare (vedeți Ioan 8:3-11). Deși El nu a spus că păcatele i-au fost iertate, El nu a condamnat-o. În schimb, El i-a spus: „Să nu mai păcătuiești” – să se pocăiască și să-și schimbe viața.

Acești conducători predau că este „bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește” (Luca 15:7). Ei sunt răbdători, au o atitudine încurajatoare și pozitivă. Ei inspiră speranță. Ei predau și depun mărturie că, datorită sacrificiului ispășitor al Salvatorului, toți ne putem pocăi și deveni curați.

Episcopii și președinții de țăruși caută îndrumare din partea Spiritului pentru a ști cum să ajute fiecare persoană să se pocăiască. Numai pentru păcatele cele mai grave are Biserica un standard stabilit referitor la măsurile pe care conducătorii ei trebuie să le ia (vedeți 32.6). Nu există două situații care să fie la fel. Sfătuirea pe care o acordă conducătorii și procesul de pocăință pe care îl înlesnesc trebuie să fie inspirate și pot fi diferite pentru fiecare persoană.

32.4

Mărturisirea, confidențialitatea și raportarea către autorități guvernamentale

32.4.1

Mărturisirea

Pocăința cere ca păcatele să fie mărturisite Tatălui Ceresc. Isus Hristos a spus: „În acest mod veți cunoaște dacă un om se pocăiește de păcatele lui – iată, el le va mărturisi și le va abandona” (Doctrină și legăminte 58:43; vedeți, de asemenea, Mosia 26:29).

Când membri ai Bisericii comit păcate grave, pocăința lor include, de asemenea, mărturisirea în fața episcopului sau a președintelui de țăruș. El poate, apoi, să exercite cheile Evangheliei pocăinței în folosul lor (vedeți Doctrină și legăminte 13:1; 84:26-27; 107:18, 20). Aceasta îi ajută să se vindece și să se întoarcă pe calea Evangheliei prin puterea ispășirii Salvatorului.

Scopul mărturisirii este de a încuraja membrii să se elibereze de povară, astfel încât să poată căuta pe deplin ajutorul Domnului în schimbarea și vindecarea lor. Ajungerea la „o inimă frântă și un spirit smerit” este ajutată de mărturisire (2 Nefi 2:7). Mărturisirea voluntară arată că o persoană dorește să se pocăiască.

Când un membru mărturisește, episcopul sau președintele de țăruș urmează îndrumările privind sfătuirea din 32.8. El caută, rugându-se, îndrumare privind cadrul adecvat de a-l ajuta pe membru să se pocăiască. El analizează dacă un consiliu cu privire la calitatea de membru ar fi de folos. Dacă regulile Bisericii cer un consiliu privind calitatea de membru, el explică aceasta (vedeți 32.6).

Uneori, un membru a greșit unei soții ori unui alt adult sau o membră a greșit unui soț ori unui alt adult. Ca parte a pocăinței, el sau ea ar trebui, de obicei, să mărturisească acelei persoane și să caute iertare. Un tânăr care comite un păcat grav este, de obicei, încurajat să se sfătuiască cu părinții.

32.4.4

Confidențialitatea

Episcopii, președinții de țăruși și consilierii lor au îndatorirea sacră de a proteja toate informațiile confidențiale care li se împărtășesc. Aceste informații pot proveni din interviuri, consiliere și mărturisiri. Aceeași îndatorire privind confidențialitatea este valabilă pentru toți cei care iau parte la consiliile privind calitatea de membru. Confidențialitatea este esențială pentru că membrii ar putea să nu mărturisească păcate sau să nu caute îndrumare dacă ceea ce împărtășesc nu este păstrat confidențial. Divulgarea unei mărturisiri trădează încrederea membrilor și cauzează pierderea încrederii acestora în conducătorii lor.

În acord cu îndatorirea lor de a păstra confidențialitatea, un episcop, președinte de țăruș sau consilierii lor pot împărtăși astfel de informații doar în condițiile următoare:

• ei trebuie să se sfătuiască cu președintele de țăruș, președintele de misiune sau cu episcopul membrului despre desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru sau chestiuni asemănătoare;

• persoana se mută într-o episcopie nouă (sau conducătorul preoției este eliberat) în timp ce acțiunea privind calitatea de membru sau alte îngrijorări grave sunt în așteptare;

• episcopul sau președintele de țăruș află că un membru al Bisericii, care locuiește în afara episcopiei sau țărușului, ar fi fost implicat într-un păcat grav;

• este necesar să se dezvăluie informații în timpul consiliului privind calitatea de membru;

• un membru alege să permită conducătorului să împărtășească informații anumitor persoane;

• ar putea fi necesar să se împărtășească informații limitate despre hotărârea luată de un consiliu privind calitatea de membru.

Pentru a sprijini conducătorii în protejarea altora și respectarea legii, Biserica asigură ajutor prin persoane de specialitate. Pentru a primi această îndrumare, conducătorii apelează, cu promptitudine, linia telefonică de asistență în caz de abuz a Bisericii, acolo unde este disponibilă (vedeți 38.6.2.1). Unde nu este disponibilă, președintele de țăruș contactează consilierul juridic zonal din cadrul biroului zonei.

Într-o singură situație trebuie ca episcopul sau președintele de țăruș să dezvăluie informații confidențiale fără a căuta întâi o astfel de îndrumare. Atunci când dezvăluirea este necesară pentru a împiedica vătămări care pun viața în pericol sau răniri grave și nu este timp pentru a căuta îndrumare. În astfel de cazuri, îndatorirea de a-i proteja pe alții este mai importantă decât îndatorirea de a păstra confidențialitatea. Conducătorii trebuie să contacteze imediat autoritățile civile competente.

32.6

Gravitatea păcatului și regulile Bisericii

Gravitatea unui păcat reprezintă un lucru important în hotărârea cadrului care 1) va ajuta la protejarea altora și 2) va ajuta o persoană să se pocăiască. Domnul a spus că El „nu poate privi păcatul nici cu cea mai mică îngăduință” (Doctrină și legăminte 1:31; vedeți, de asemenea, Mosia 26:29). Slujitorii Săi nu trebuie să ignore dovada unui păcat grav.

Păcatele grave sunt o ofensă intenționată și majoră împotriva legilor lui Dumnezeu. Categoriile de păcate grave sunt menționate mai jos.

• Fapte violente și abuz

• Imoralitate sexuală

• Fapte ilicite

• Încălcarea încrederii

• Alte fapte

Când desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru este necesară sau poate fi necesară

Tipul de păcat	Este necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru	Poate fi necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru
Tipul de păcat Fapte violente și abuz	Este necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Omor viol; condamnare pentru agresiune sexuală; Abuz asupra unui copil sau unui tânăr Comportament agresiv violent	Poate fi necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Tentativă de omor Abuz sexual, inclusiv atac și hărțuire (vedeți 38.6.18 pentru a ști când este necesar un consiliu) Abuz asupra soției/soțului sau asupra unui alt adult (vedeți 38.6.2.4 pentru a ști când este necesar un consiliu)
Tipul de păcat Imoralitate sexuală	Este necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Incest Pornografie infantilă Căsătorie pluralistă Comportament sexual agresiv	Poate fi necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Adulter, preacurvie, relații între persoane de același sex și toate celelalte relații sexuale în afara căsătoriei legale dintre un bărbat și o femeie, inclusiv întâlnirile sexuale online sau la telefon Concubinaj, uniuni și parteneriate civile și căsătorie între persoane de același sex Folosirea intensivă sau compulsivă a pornografiei care a vătămat considerabil căsnicia sau familia unui membru
Tipul de păcat Fapte ilicite	Este necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Comportament financiar agresiv, cum ar fi fapta ilicită și alte activități similare (vedeți 32.6.3.3 dacă un membru a fost implicat în delapidarea de fonduri sau proprietăți ale Bisericii)	Poate fi necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Tâlhărie, spargere, furt sau delapidare (vedeți 32.6.3.3 dacă un membru a fost implicat în delapidarea de fonduri sau proprietăți ale Bisericii) Sperjurul
Tipul de păcat Încălcarea încrederii	Este necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Păcat grav în timpul deținerii unei poziții importante în Biserică	Poate fi necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Păcat grav în timpul deținerii unei poziții cu autoritate sau de încredere în Biserică sau în comunitate (vedeți 32.6.3.3 dacă un membru a fost implicat în delapidarea de fonduri sau proprietăți ale Bisericii) Păcat grav care este larg cunoscut
Tipul de păcat Alte câteva fapte	Este necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Majoritatea condamnărilor pentru infracțiuni	Poate fi necesară desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru Avortul (cu excepția cazului în care se aplică o excepție din 38.6.1) Tipar comportamental privind comiterea păcatelor grave Renunțarea în mod deliberat la îndeplinirea responsabilităților din cadrul familiei, inclusiv la susținerea financiară a copilului si la plătirea pensiei alimentare Vânzarea de droguri nelegale Alte infracțiuni grave

32.6.3

Când se consultă președintele de țăruș cu președinția zonei despre necesitatea unui consiliu privind calitatea de membru sau a altei măsuri

Unele chestiuni necesită o abordare mai sensibilă și mai multe îndrumări. Pentru a ști cum să ajute cel mai bine, președintele de țăruș trebuie să se consulte cu președinția zonei despre situațiile din această secțiune.

32.6.3.2

Apostazia

Aspectele legate de apostazie au un impact care depășește limitele teritoriale ale unei episcopii sau ale unui țăruș. Acestea trebuie să fie abordate, cu promptitudine, pentru a-i proteja pe alții.

Episcopul se sfătuiește cu președintele de țăruș dacă simte că acțiunile unui membru pot reprezenta apostazie.

Așa cum este folosit aici, termenul apostazie se referă la un membru care face oricare dintre următoarele:

• se opune, în mod repetat, clar și deliberat Bisericii, doctrinei ei, regulilor ei sau conducătorilor ei;

• continuă să predea drept doctrină a Bisericii ceea ce nu este doctrina Bisericii după ce a fost corectat de episcop sau de președintele de țăruș;

• prezintă un tipar comportamental lucrând în mod intenționat să slăbească credința și activitatea membrilor Bisericii;

• continuă să urmeze învățăturile sectelor apostate după ce a fost corectat de episcop sau președintele de țăruș;

• se alătură în mod oficial unei alte biserici și promovează învățăturile ei.

32.6.3.3

Delapidarea de fonduri ale Bisericii

Dacă un membru delapidează fonduri ale Bisericii sau fură bunuri valoroase ale Bisericii, președintele de țăruș se consultă cu președinția zonei dacă ar putea fi necesar un consiliu privind calitatea de membru sau dacă ar putea fi necesară o altă măsură.

Resursa Selecțiuni din Manualul general nu include instrucțiuni și îndrumări complete pentru sfătuirea unei persoane care a comis păcate grave și, dacă este necesar, desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru.

Dacă un episcop sau președinte de ramură are întrebări despre cum să ajute pe cineva care a comis păcate grave (așa cum este definit în 32.6), el trebuie să verifice, mai întâi, dacă întregul capitol 32 din Manualul general a fost tradus într-o limbă pe care o poate folosi. Dacă nu a fost tradus, el trebuie să-și contacteze autoritatea care prezidează de la nivel imediat superior pentru îndrumare.