38.

Regulile și îndrumările Bisericii

38.1

Participarea în Biserică

Tatăl nostru din Cer îi iubește pe copiii Săi. „Toți sunt egali în fața lui Dumnezeu” și El îi invită pe toți „să vină la El și să ia parte la bunătatea Sa” (2 Nefi 26:33).

38.1.1

Participarea la adunările Bisericii

Toți sunt bineveniți să participe la adunarea de împărtășanie, la alte adunări de duminica și la evenimentele sociale ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Oficiantul care prezidează are responsabilitatea de a se asigura că toți cei care participă respectă cadrul sacru al întrunirilor.

Cei care participă trebuie să evite întreruperile sau distragerile care contravin preaslăvirii sau altor scopuri ale adunării. Toate cerințele privind vârsta și comportamentul ale diferitelor adunări și evenimente ale Bisericii trebuie să fie respectate. Se cere abținerea de la a avea un comportament romantic fățiș și îmbrăcăminte și tunsoare care provoacă distragerea atenției. Se interzic, de asemenea, declarațiile politice sau discuțiile despre orientarea sexuală ori alte caracteristici personale într-un mod care distrage atenția de la adunările concentrate asupra Salvatorului.

Dacă există comportament nepotrivit, episcopul sau președintele de țăruș oferă sfat în particular în spiritul dragostei. El îi încurajează pe cei al căror comportament este necorespunzător pentru ocazia respectivă să se concentreze asupra sprijinirii menținerii spațiului sacru pentru toți cei prezenți, punându-se un accent special pe preaslăvirea Tatălui Ceresc și a Salvatorului.

Casele de întruniri ale Bisericii rămân proprietăți private care se supun regulilor Bisericii. Persoanele care nu doresc să urmeze aceste îndrumări vor fi rugate respectuos să nu participe la adunările și evenimentele Bisericii.

38.2

Regulile privind rânduielile și binecuvântările

Informații generale privind rânduielile și binecuvântările sunt oferite în capitolul 18. Informații privind rânduielile din templu sunt oferite în capitolele 27 și 28. Dacă au întrebări, episcopii îl pot contacta pe președintele de țăruș. Dacă au întrebări, președinții de țăruși pot contacta președinția zonei.

38.3

Căsătoria civilă

Conducătorii Bisericii încurajează membrii să fie demni de căsătoria în templu și să se căsătorească și să fie pecetluiți în templu. Dacă legile locale permit acest lucru, conducătorii Bisericii pot înfăptui căsătorii civile.

Căsătoriile civile trebuie înfăptuite în acord cu legile locului în care este înfăptuită căsătoria.

38.3.1

Cine poate înfăptui o căsătorie civilă

Când legea locală permite acest lucru, următorii oficianți ai Bisericii care slujesc în prezent pot acționa în chemarea lor pentru a înfăptui o ceremonie de căsătorie civilă:

• președintele de misiune;

• președintele de țăruș;

• președintele de district;

• episcopul;

• președintele de ramură.

Acești oficianți pot înfăptui doar o căsătorie civilă între un bărbat și o femeie. De asemenea, trebuie să fie întrunite toate condițiile de mai jos:

• mireasa este membră a Bisericii sau mirele este membru al Bisericii sau are dată de botez;

• fie înregistrarea calității de membru a miresei, fie cea a mirelui este sau va fi după botez în unitatea Bisericii asupra căreia prezidează oficiantul;

• oficiantul Bisericii este autorizat legal să oficieze o căsătorie civilă în jurisdicția în care va avea loc căsătoria.

38.3.4

Căsătoriile civile desfășurate în clădirile Bisericii

Ceremonia unei căsătorii poate avea loc într-o clădire a Bisericii dacă nu perturbă programul de funcționare obișnuit al Bisericii. Căsătoriile nu pot fi desfășurate duminica sau în cursul serilor de luni. Căsătoriile înfăptuite în clădirile Bisericii trebuie să fie simple și solemne. Muzica trebuie să fie sacră, pioasă și plină de bucurie.

Căsătoriile pot fi înfăptuite în capelă, în sala pentru evenimente culturale sau într-o altă încăpere potrivită. Căsătoriile trebuie să urmeze îndrumările privind folosirea corespunzătoare a casei de întruniri.

38.3.6

Ceremonia căsătoriei civile

Pentru a înfăptui o căsătorie civilă, oficiantul Bisericii se adresează cuplului și spune: „Vă rog să vă luați unul pe altul de mâna dreaptă”. Apoi, spune: „[Numele întreg al mirelui] și [numele întreg al miresei], v-ați luat unul pe celălalt de mâna dreaptă ca simbol al jurămintelor pe care le veți face acum în prezența lui Dumnezeu și a acestor martori”. (Cuplul poate alege sau propune acești martori din timp.)

Apoi, oficiantul se adresează mirelui și întreabă: „[Numele întreg al mirelui], o primești pe [numele întreg al miresei] ca soție legitimă și, de bunăvoie și nesilit de nimeni, promiți solemn ca, în calitate de partener și soț legitim al ei, să te lipești de ea și de nimeni altcineva; să respecți toate legile, responsabilitățile și obligațiile ce aparțin sfintei instituții a căsătoriei și să o iubești, cinstești și prețuiești în toate zilele vieții voastre?”.

Mirele răspunde: „Da”.

Apoi, oficiantul se adresează miresei și întreabă: „[Numele întreg al miresei], îl primești pe [numele întreg al mirelui] ca soț legitim și, de bunăvoie și nesilită de nimeni, promiți solemn ca, în calitate de parteneră și soție legitimă a lui, să te lipești de el și de nimeni altcineva; să respecți toate legile, responsabilitățile și obligațiile care aparțin sfintei instituții a căsătoriei și să îl iubești, cinstești și prețuiești în toate zilele vieții voastre?”.

Mireasa răspunde: „Da”.

Apoi, oficiantul Bisericii se adresează cuplului și spune: „În virtutea autorității legale cu care am fost învestit ca vârstnic al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, vă declar, pe tine [numele mirelui] și pe tine [numele miresei], soț și soție, căsătoriți legal și legitim pentru perioada vieții voastre muritoare”.

[Textul în cazul unui capelan care nu slujește ca oficiant care prezidează al Bisericii: „În virtutea autorității legale cu care am fost învestit în calitatea de capelan în cadrul (sectorul organizației militare sau civile), vă declar, pe tine (numele mirelui) și pe tine (numele miresei), soț și soție, căsătoriți legal și legitim pentru perioada vieții voastre muritoare”.]

„Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze uniunea voastră cu bucurie în urmașii voștri și cu o viață lungă de fericire împreună și fie ca El să vă binecuvânteze să țineți jurămintele sacre pe care le-ați făcut. Invoc aceste binecuvântări asupra voastră, în numele Domnului Isus Hristos, amin.”

Invitația ca membrii cuplului să se sărute în calitatea lor de soți și soție este opțională, în funcție de normele culturale.

38.4

Reguli privind pecetluirea

Rânduielile de pecetluire din templu unesc familiile pentru eternitate pe măsură ce membrii se străduiesc să cinstească legămintele pe care le fac când primesc rânduiala. Rânduielile de pecetluire includ:

• pecetluirea soțului cu soția;

• pecetluirea copiilor cu părinții.

Cei care își țin legămintele își vor păstra binecuvântările individuale asigurate prin pecetluire. Acest lucru este valabil chiar și în cazul în care soțul/soția a încălcat legămintele sau s-a retras din căsătorie.

Copiii credincioși care sunt pecetluiți cu părinții sau sunt născuți în legământ păstrează binecuvântarea de a avea părinți în eternitate. Acest lucru este valabil chiar și dacă părinții lor își anulează pecetluirea căsătoriei, li se retrage calitatea de membru al Bisericii sau renunță la calitatea lor de membru.

Membrii trebuie să se sfătuiască împreună cu episcopul lor dacă au întrebări despre regulile privind pecetluirea. Dacă are întrebări, episcopul contactează președintele de țăruș. Dacă au întrebări, președinții de țăruși pot contacta președinția templului din districtul templului din care fac parte, președinția zonei sau Biroul Primei Președinții.

38.5

Hainele de templu și veșmintele

38.5.1

Hainele de templu

În timpul rânduielilor de înzestrare și pecetluire din templu, membrii Bisericii poartă haine albe. Femeile poartă următoarele haine albe: rochie cu mâneci lungi sau trei sferturi (sau fustă și bluză cu mâneci lungi sau trei sferturi), șosete sau alte tipuri de ciorapi și pantofi sau papuci.

Bărbații poartă următoarele haine albe: cămașă cu mânecă lungă, cravată sau papion, pantalon, șosete și pantofi sau papuci.

În timpul rânduielilor de înzestrare și pecetluire, membrii își pun haine pentru ceremonie suplimentare peste hainele albe.

38.5.2

Obținerea hainelor de templu și a veșmintelor

Conducătorii episcopiei și țărușului încurajează membrii înzestrați să-și obțină propriile haine de templu. Hainele de templu și veșmintele pot fi cumpărate de la un magazin al Departamentului de Distribuire al Bisericii sau de la store.ChurchofJesusChrist.org. Funcționarii țărușilor și și cei ai episcopiilor îi pot ajuta pe membri să comande hainele.

38.5.5

Purtarea și îngrijirea veșmântului

Membrii care primesc înzestrarea fac legământul de a purta veșmântul din templu întreaga viață.

Veșmântul primit în templu este un memento al legămintelor făcute în templu și, când este purtat în mod corespunzător de-a lungul vieții, va fi o protecție împotriva ispitei și răului. Veșmântul trebuie purtat sub îmbrăcămintea exterioară. Nu trebuie scos pentru activități care pot fi desfășurate în mod rezonabil purtând veșmântul și nu poate fi modificat pentru a fi adaptat diferitelor stiluri de îmbrăcăminte. Membrii înzestrați trebuie să caute îndrumarea Spiritului Sfânt pentru a răspunde întrebărilor personale despre purtarea veșmântului.

Purtarea veșmântului este un privilegiu sacru și o exprimare exterioară a unui angajament interior de a-L urma pe Salvatorul Isus Hristos.

Este o chestiune de preferință personală dacă alte veșminte se poartă peste sau sub veșmântul din templu.

Vedeți 26.3.3.

38.5.7

Scoaterea din uz a veșmintelor și hainelor pentru ceremoniile din templu

Pentru a scoate din uz veșmintele din templu uzate, membrii trebuie să decupeze și să distrugă însemnele. Apoi, membrii pot tăia restul materialului în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut ca fiind veșmânt. Materialul care rămâne poate fi aruncat.

Membrii pot da veșminte și haine de templu care sunt în stare bună altor membri înzestrați.

38.5.8

Hainele de templu pentru înmormântare

Dacă este posibil, membrii decedați care au fost înzestrați trebuie înmormântați sau incinerați în hainele de templu. Dacă tradițiile culturale sau practicile de înmormântare fac ca acest lucru să fie nepotrivit sau dificil, hainele trebuie împăturite și puse alături de trup.

Trupul unui bărbat este îmbrăcat în veșmintele din templu și următoarele haine albe: cămașă cu mânecă lungă, cravată sau papion, pantalon, șosete și pantofi sau papuci. Trupul unei femei este îmbrăcat în veșmintele din templu și următoarele haine albe: rochie cu mâneci lungi sau trei sferturi (sau fustă și bluză cu mâneci lungi sau trei sferturi), șosete sau alte tipuri de ciorapi și pantofi sau papuci.

Hainele pentru ceremoniile din templu sunt puse pe trup potrivit instrucțiunilor din înzestrare. Roba este pusă pe umărul drept și legată cu șnurul pe partea stângă a taliei. Șorțul este fixat în jurul taliei. Cingătoarea se pune în jurul taliei și se leagă în fundă deasupra șoldului stâng. Toca bărbaților se pune, de obicei, lângă trup până când este timpul să se închidă sicriul sau containerul. Atunci, toca se pune cu funda deasupra urechii stângi. Vălul femeilor poate fi drapat pe pernă, sub cap. Acoperirea cu vălul a feței unei femei înainte de înmormântare sau incinerare este opțională, după cum hotărăște familia.

38.6

Regulile privind aspectele morale

38.6.1

Avortul

Domnul a poruncit: „Să nu omori și nici să nu faci nimic asemănător” (Doctrină și legăminte 59:6). Biserica se opune avortului bazat pe alegere din motive personale sau sociale. Membrilor le este interzis să se supună avortului, să înfăptuiască avort, să facă aranjamente pentru avort, să plătească pentru un avort, să consimtă la avort sau să încurajeze avortul. Singurele excepții posibile sunt când:

• sarcina a rezultat în urma unui viol sau incest forțat;

• un doctor competent stabilește că viața sau sănătatea mamei este în mare pericol;

• un doctor competent stabilește că fătul are malformații grave care nu-i vor permite bebelușului să supraviețuiască după naștere.

Dar nici măcar aceste circumstanțe nu justifică în mod automat avortul. Avortul este o chestiune foarte serioasă. Trebuie luat în considerare numai după ce persoanele responsabile au primit confirmare prin rugăciune. Membrii se pot sfătui cu episcopii lor, ca parte a acestui proces.

38.6.2

Abuzul

Abuzul este tratarea necorespunzătoare a altora sau neglijarea lor într-un mod care provoacă vătămare fizică, sexuală, emoțională sau financiară. Poziția Bisericii este aceea că abuzul nu poate fi tolerat în nicio formă. Cei care își abuzează soția sau soțul, copiii, ceilalți membri ai familiei sau pe oricine altcineva încalcă legile lui Dumnezeu și ale omului.

Toți membrii, mai ales părinții și conducătorii, sunt încurajați să fie atenți și sârguincioși și să facă tot ce pot pentru a proteja copiii și pe alții împotriva abuzului. Dacă membrii își dau seama că există situații de abuz, ei le raportează autorităților civile și se sfătuiesc cu episcopul. Conducătorii din Biserică trebuie să trateze cu seriozitate rapoartele despre abuz și să nu le ignore niciodată.

Toți adulții care lucrează cu copii sau tineri trebuie să participe la instruirea Protejarea copiilor și tinerilor în interval de o lună de la susținere (vedeți ProtectingChildren.ChurchofJesusChrist.org). Ei trebuie să participe din nou la instruire din trei în trei ani.

Când au loc abuzuri, prima și imediata responsabilitate a conducătorilor din Biserică este de a-i ajuta pe cei care au fost abuzați și de a proteja persoanele vulnerabile de un viitor abuz. Conducătorii nu trebuie să încurajeze o persoană să rămână într-un cămin sau într-o situație în care este abuzată sau nu este în siguranță.

38.6.2.1

Linie telefonică de asistență în situații de abuz

În unele țări, Biserica a creat o linie telefonică de asistență la care se oferă, confidențial, ajutor în caz de abuz, pentru a-i ajuta pe președinții de țăruși și pe episcopi. Acești conducători trebuie să apeleze, cu promptitudine, linia telefonică de asistență în legătură cu fiecare situație în care cineva ar fi putut fi abuzat – sau există riscul să fie abuzat. Ei trebuie s-o apeleze, de asemenea, dacă află despre situații în care un membru vizionează, cumpără sau distribuie materiale cu pornografie infantilă.

În țările care nu dispun de o linie telefonică de asistență, episcopul care află despre un abuz trebuie să-și contacteze președintele de țăruș. Acesta va căuta îndrumare din partea consilierului juridic zonal din cadrul biroului zonal.

38.6.2.2

Sfătuirea în cazuri de abuz

Victimele abuzului suferă adesea traume grave. Președinții de țăruși și episcopii răspund arătând compasiune sinceră și empatie. Ei oferă sfat spiritual și sprijin pentru a ajuta victimele să învingă efectele distructive ale abuzului.

Uneori, victimele au sentimente de rușine sau vină. Victimele nu sunt vinovate de păcat. Conducătorii le ajută pe ele și pe membrii familiei lor să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu și vindecarea care vine prin Isus Hristos și ispășirea Sa (vedeți Alma 15:8; 3 Nefi 17:9).

Președinții de țăruși și episcopii trebuie să-i ajute pe cei care au comis abuz să se pocăiască și să înceteze să aibă un comportament abuziv. Dacă un adult a comis păcat sexual împotriva unui copil, comportamentul poate fi foarte greu de schimbat. Procesul pocăinței poate fi foarte lung. Vedeți 38.6.2.3.

Pe lângă ajutorul inspirat al conducătorilor Bisericii, este posibil ca victimele, făptașii și familiile lor să aibă nevoie de consiliere de specialitate. Pentru informații, vedeți 31.3.6.

38.6.2.3

Abuzul asupra unui copil sau unui tânăr

Abuzul asupra unui copil sau unui tânăr este un păcat deosebit de grav (vedeți Luca 17:2). În sensul folosit aici, abuzul asupra unui copil sau unui tânăr cuprinde următoarele:

• abuzul fizic – a provoca vătămări trupești grave prin violență fizică. Este posibil ca unele vătămări să nu fie vizibile;

• abuzul sau exploatarea sexuală – a avea orice relație sexuală cu un copil sau tânăr sau a permite intenționat altora ori a-i ajuta pe alții să aibă o astfel de relație. În sensul folosit aici, abuzul sexual nu include activitatea sexuală consensuală dintre doi minori de vârste apropiate;

• abuzul emoțional – a folosi acțiuni și cuvinte pentru a vătăma grav respectul de sine sau stima de sine a unui copil sau tânăr. Acesta implică, de obicei, insulte, manipulări și critici repetate și continue, care umilesc și desconsideră. Acesta poate include, de asemenea, neglijență gravă;

• pornografia infantilă – vedeți 38.6.6.

Dacă un episcop sau președinte de țăruș află despre un abuz asupra unui copil sau unui tânăr sau îl suspectează, el urmează, cu promptitudine, instrucțiunile din 38.6.2.1. El ia, de asemenea, măsuri pentru a ajuta la protejarea împotriva continuării abuzului.

Un consiliu privind calitatea de membru al Bisericii și o adnotare în înregistrare sunt necesare dacă un membru adult abuzează un copil sau un tânăr așa cum este descris în această secțiune. Vedeți, de asemenea, 38.6.2.5.

38.6.2.4

Abuzul asupra soției/soțului sau asupra unui alt adult

Deseori, nu există o singură definiție a abuzului care să poată fi aplicată în toate situațiile. Există, în schimb, un spectru al gravității comportamentului abuziv. Acest spectru ajunge de la folosirea ocazională a cuvintelor tăioase la provocarea de vătămări grave.

Dacă un episcop sau președinte de țăruș află despre abuzul asupra unei soții sau unui soț ori asupra unui alt adult, el urmează, cu promptitudine, instrucțiunile din 38.6.2.1. El ia, de asemenea, măsuri pentru a ajuta la protejarea împotriva continuării abuzului.

Conducătorii caută îndrumarea Spiritului pentru a stabili dacă sfătuirea personală, ori consiliul privind calitatea de membru reprezintă cel mai potrivit cadru de abordare a abuzului. De asemenea, ei se pot sfătui cu respectivul lor conducător direct al preoției despre cadrul potrivit. Totuși, orice abuz asupra unei soții sau unui soț ori asupra unui alt adult, care atinge nivelurile descrise mai jos, necesită desfășurarea unui consiliu privind calitatea de membru:

• abuzul fizic – a provoca vătămări trupești grave prin violență fizică. Este posibil ca unele vătămări să nu fie vizibile;

• abuzul sexual – vedeți situațiile menționate în 38.6.18.3;

• abuzul emoțional – a folosi acțiuni și cuvinte pentru a vătăma grav respectul de sine sau stima de sine a unei persoane. Acesta implică, de obicei, insulte, manipulări și critici repetate și continue, care umilesc și desconsideră;

• abuzul financiar – a profita de cineva din punct de vedere financiar. Acesta poate include utilizarea nelegală sau neautorizată a proprietății, banilor sau altor bunuri ale cuiva. Poate include, de asemenea, obținerea prin fraudă a puterii financiare asupra cuiva. Aceasta poate include folosirea puterii financiare pentru a constrânge la un anumit comportament.

38.6.2.5

Chemările în Biserică, recomandările pentru templu și adnotările în înregistrarea calității de membru

Membrilor care au comis abuz asupra altora nu trebuie să li se dea chemări în cadrul Bisericii și nu pot avea o recomandare pentru templu până când nu s-au pocăit și nu le-au fost ridicate toate restricțiile privind calitatea de membru al Bisericii.

Dacă cineva a comis abuz sexual asupra unui copil sau tânăr sau un abuz emoțional sau fizic grav asupra unui copil sau tânăr, se va face o adnotare în înregistrarea calității sale de membru. Lui sau ei nu i se pot da chemări sau însărcinări care implică tineri sau copii. Aici este inclus și faptul de a nu i se da o însărcinare de a păstori o familie care are copii sau tineri în cămin. Include, de asemenea, faptul de a nu i se desemna un tânăr drept coleg de păstorire. Aceste restricții trebuie să rămână în vigoare până când Prima Președinție autorizează ștergerea adnotării.

38.6.2.6

Consiliul țărușului și cel al episcopiei

În adunările consiliului țărușului și în cele ale consiliului episcopiei, președințiile de țăruși și episcopatele trec, cu regularitate, în revistă regulile și îndrumările Bisericii privind prevenirea abuzului și modul de a se reacționa în cazul abuzului. Conducătorii și membrii consiliului caută îndrumarea Spiritului când predau și discută acest subiect sensibil.

Membrii consiliului trebuie să participe, de asemenea, la instruirea privind protejarea copiilor și tinerilor (vedeți 38.6.2).

38.6.2.7

Aspectele legale privind abuzul

Dacă acțiunile abuzive ale unui membru au încălcat o lege în vigoare, episcopul sau președintele de țăruș trebuie să îl îndemne pe acel membru să raporteze aceste acțiuni personalului de aplicare a legii sau altor autorități guvernamentale competente.

Conducătorii și membrii Bisericii trebuie să-și îndeplinească toate obligațiile legale și să raporteze abuzul autorităților civile.

38.6.4

Contracepția

Este privilegiul cuplurilor căsătorite care pot avea copii să ofere trupuri muritoare copiilor de spirit ai lui Dumnezeu, pe care, apoi, sunt responsabile să-i îngrijească și să-i crească (vedeți 2.1.3). Hotărârea privind câți copii să aibă și când să-i aibă este foarte intimă și privată. Aceasta trebuie lăsată să fie hotărâtă între cuplu și Domnul.

38.6.5

Castitatea și fidelitatea

Legea Domnului cu privire la castitate este:

• abstinența de la relații sexuale în afara căsătoriei legale între un bărbat și o femeie;

• fidelitatea în căsnicie.

Intimitatea fizică între soț și soție este menită să fie frumoasă și sacră. Ea este rânduită de Dumnezeu pentru crearea copiilor și pentru exprimarea sentimentelor de dragoste dintre soț și soție.

38.6.6

Pornografia infantilă

Orice formă de pornografie infantilă este condamnată de Biserică. Dacă un episcop sau un președinte de țăruș află că un membru este implicat în pornografie infantilă, el urmează, cu promptitudine, instrucțiunile din 38.6.2.1.

38.6.8

Mutilarea organului genital al femeii

Mutilarea organului genital al femeii este condamnată de Biserică.

38.6.10

Incestul

Orice formă de incest este condamnată de Biserică. În sensul folosit aici, incestul reprezintă relații sexuale între:

• un părinte și un copil;

• un bunic/o bunică și o nepoată/un nepot;

• frați și surori;

• un unchi sau o mătușă și o nepoată sau un nepot.

În sensul folosit aici, copil, nepot/nepoată de bunici, frați și surori, nepoată de unchi/mătușă și nepot de mătușă/unchi includ pe cei biologici, adoptați, vitregi sau crescuți în familiile respective.

Când un minor este victima unui incest, episcopul sau președintele de țăruș apelează linia telefonică de asistență în caz de abuz a Bisericii, în țările în care este disponibilă (vedeți 38.6.2.1). În alte țări, președintele de țăruș caută îndrumare din partea consilierului juridic zonal din cadrul biroului zonal. El este, de asemenea, încurajat să se sfătuiască împreună cu personalul Serviciilor pentru Familie sau directorul pentru bunăstare și bizuire pe forțele proprii din cadrul biroului zonal.

Consiliul privind calitatea de membru al Bisericii și adnotarea înregistrării sunt necesare dacă membrul comite incest. În cazul incestului, este necesar, aproape întotdeauna, ca Biserica să retragă persoanei respective calitatea de membru.

Dacă un minor comite incest, președintele de țăruș contactează Biroul Primei Președinții pentru a fi îndrumat.

Victimele incestului suferă adesea traume grave. Conducătorii reacționează arătând compasiune sinceră și empatie. Ei oferă sprijin și sfat spirituale pentru a ajuta victimele să învingă efectele distructive ale abuzului.

Uneori, victimele au sentimente de rușine sau vină. Victimele nu sunt vinovate de păcat. Conducătorii le ajută pe ele și pe membrii familiei lor să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu și vindecarea care vine prin Isus Hristos și ispășirea Sa (vedeți Alma 15:8; 3 Nefi 17:9).

Pe lângă ajutorul inspirat al conducătorilor Bisericii, este posibil ca victimele și familiile lor să aibă nevoie de consiliere de specialitate. Pentru informații, vedeți 38.6.18.2.

38.6.12

Ocultismul

Ocultismul se concentrează asupra întunericului și duce la înșelăciune. Acesta distruge credința în Hristos.

Ocultismul include preaslăvirea lui Satana. El cuprinde, de asemenea, activități mistice care nu sunt în armonie cu Evanghelia lui Isus Hristos. Astfel de activități includ (dar nu se limitează la) prezicerea viitorului, blesteme și practici de vindecare care imită puterea preoției a lui Dumnezeu (vedeți Moroni 7:11-17).

Membrii Bisericii nu se pot implica în nicio formă de preaslăvire a lui Satana sau să participe în vreun fel la activități oculte. Ei nu trebuie să se concentreze asupra unui astfel de întuneric în conversații sau în adunările Bisericii.

38.6.13

Pornografia

Orice formă de pornografie este condamnată de Biserică. Folosirea pornografiei de orice fel produce vătămări vieții individuale, familiilor și societății. Aceasta, de asemenea, alungă Spiritul Domnului. Membrii Bisericii trebuie să evite orice formă de material pornografic și să se opună producerii, diseminării și folosirii acestuia.

Sfătuirea personală și restricțiile neoficiale privind calitatea de membru sunt, de regulă, suficiente pentru a ajuta o persoană să se pocăiască pentru folosirea pornografiei. De obicei, nu sunt desfășurate consilii privind calitatea de membru. Totuși, un consiliu poate fi necesar în cazul folosirii intensive și compulsive a pornografiei care a provocat vătămare considerabilă căsniciei sau familiei unui membru (vedeți 38.6.5). Un consiliu este necesar dacă membrul realizează, împărtășește, posedă sau vizionează în rânduri repetate imagini pornografice cu copii (vedeți 38.6.6).

38.6.14

Prejudecata

Toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu. Toți sunt frați și surori care fac parte din familia Sa divină (vedeți „Familia: o declarație oficială către lume”. Dumnezeu „a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului” (Faptele apostolilor 17:26). „Toți sunt egali” în fața Sa (2 Nefi 26:33). Fiecare persoană este „la fel de valoroasă în fața Lui ca oricare alta” (Iacov 2:21).

Prejudecata nu este în concordanță cu cuvântul revelat al lui Dumnezeu. A fi plăcut sau neplăcut în ochii lui Dumnezeu depinde de devotamentul față de El și de poruncile Sale, nu de culoarea pielii unei persoane sau de alte atribute.

Biserica face apel la toți oamenii să abandoneze atitudinile și faptele care reprezintă prejudecăți față de vreun grup sau vreo persoană. Membrii Bisericii trebuie să fie exemple în a arăta respect față de toți copiii lui Dumnezeu. Membrii urmează porunca Salvatorului de a-i iubi pe ceilalți (vedeți Matei 22:35-39). Ei se străduiesc să fie binevoitori față de toți, respingând prejudecățile de orice fel. Aceasta include prejudecățile pe baza rasei, etniei, naționalității, apartenenței tribale, sexului, vârstei, dizabilității, statutului socio-economic, crezului religios sau necredinței și orientării sexuale.

38.6.15

Atracția și comportamentul față de persoane de același sex

Biserica încurajează familiile și membrii să abordeze cu sensibilitate, dragoste și respect persoanele care sunt atrase de persoane de același sex. Biserica promovează, de asemenea, înțelegerea în societate, în general, care reflectă învățăturile sale despre bunătate, includere, dragoste față de alții și respect față de toate ființele umane. Biserica nu ia poziție în cauzele privind atracția față de persoane de același sex.

Poruncile lui Dumnezeu interzic toate comportamentele lipsite de castitate, fie în cazul persoanelor heterosexuale, fie în cazul persoanelor de același sex. Conducătorii Bisericii îi sfătuiesc pe membrii care au încălcat legea castității. Conducătorii îi ajută să aibă o înțelegere clară a credinței în Isus Hristos și ispășirea Sa, a procesului pocăinței și a scopului vieții pe pământ.

Faptul de a ne simți atrași de persoane de același sex nu este un păcat. Membrii care au aceste sentimente și nu le dau curs sau nu acționează conform lor trăiesc în acord cu planul Tatălui Ceresc pentru copiii Săi și cu doctrina Bisericii. Conducătorii îi sprijină și îi încurajează în hotărârea lor de a trăi potrivit poruncilor Domnului. Membrii care au aceste sentimente pot primi chemări în Biserică, pot avea recomandări pentru templu și pot primi rânduieli în templu dacă sunt demni. Bărbații, care sunt membri ai Bisericii, pot primi și exercita preoția.

Toți membrii care își țin legămintele vor primi toate binecuvântările promise în eternități, indiferent dacă circumstanțele lor le permit sau nu să primească binecuvântările căsătoriei eterne și ale calității de părinte în această viață (vedeți Mosia 2:41).

38.6.16

Căsătoria între persoane de același sex

Ca principiu doctrinar bazat pe scripturi, Biserica afirmă: Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este esențială în planul întocmit de Creator pentru destinul etern al copiilor Săi. Biserica afirmă, de asemenea, că legea lui Dumnezeu definește căsătoria ca fiind uniunea legală și legitimă dintre un bărbat și o femeie.

38.6.17

Educația sexuală

Părinții sunt cei dintâi care au responsabilitatea de a oferi educație sexuală copiilor lor. Părinții trebuie să aibă conversații oneste, clare și continue cu fiii și fiicele lor despre viața sexuală neprihănită, sănătoasă.

38.6.18

Abuzul sexual, violul și alte forme de agresiune sexuală

Abuzul sexual este condamnat de Biserică. În sensul folosit aici, abuzul sexual este definit drept a impune unei persoane o activitate sexuală nedorită. Activitatea sexuală cu cineva care nu-și poate da consimțământul legal este considerată abuz sexual. Abuzul sexual se poate produce și în cazul unei soții sau unui soț ori într-o relație de curtare. Pentru informații despre abuzul sexual asupra unui copil sau unui tânăr, vedeți 38.6.2.3.

Abuzul sexual include o gamă largă de fapte, de la hărțuire până la viol și alte forme de agresiune sexuală. Se poate produce fizic, verbal și în alte moduri. Pentru îndrumări referitoare la sfătuirea membrilor care au trecut prin situații de abuz sexual, viol sau alte forme de agresiune sexuală, vedeți 38.6.18.2.

În cazul în care membrii află despre un abuz sexual, ei iau, în cel mai scurt timp posibil, măsuri pentru a proteja victimele și pe alții. Aceasta include înștiințarea autorităților civile și alertarea episcopului sau președintelui de țăruș. Dacă un copil a fost abuzat, membrii trebuie să urmeze instrucțiunile din 38.6.2.

38.6.18.2

Sfătuirea victimelor abuzului sexual, violului și altor forme de agresiune sexuală

Victimele abuzului sexual, violului și altor forme de agresiune sexuală suferă, deseori, traume grave. Când acestea se confesează episcopului sau președintelui de țăruș, el răspunde arătând compasiune sinceră și empatie. El oferă sfat spiritual și sprijin pentru a ajuta victimele să înfrângă efectele distructive ale abuzului. De asemenea, el apelează linia telefonică de asistență în caz de abuz a Bisericii, acolo unde este disponibilă, pentru a primi îndrumări.

Uneori, victimele au sentimente de rușine sau vină. Victimele nu sunt vinovate de păcat. Conducătorii nu învinuiesc victima. Ei ajută victimele și pe membrii familiei lor să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu și vindecarea care vine prin Isus Hristos și ispășirea Sa (vedeți Alma 15:8; 3 Nefi 17:9).

În timp ce membrii pot alege să împărtășească informații despre abuz sau agresiune, conducătorii nu trebuie să se concentreze excesiv asupra detaliilor. Acest lucru poate fi dăunător pentru victimă.

Pe lângă ajutorul inspirat al conducătorilor Bisericii, este posibil ca victimele și familiile lor să aibă nevoie de consiliere de specialitate. Pentru informații, vedeți 31.3.6.

38.6.18.3

Consiliile privind calitatea de membru

Un consiliu privind calitatea de membru ar putea fi necesar pentru o persoană care a agresat sau a abuzat sexual pe cineva. Un consiliu privind calitatea de membru este necesar dacă un membru a comis viol sau este condamnat pentru o altă formă de agresiune sexuală.

38.6.20

Sinuciderea

Viața muritoare este un dar prețios de la Dumnezeu – un dar care ar trebui să fie prețuit și protejat. Biserica sprijină cu tărie prevenirea sinuciderii.

Majoritatea oamenilor care se gândesc la sinucidere doresc să găsească alinare pentru durerea fizică, mentală, emoțională sau spirituală. Astfel de persoane au nevoie de dragoste, ajutor și sprijin din partea familiei, conducătorilor Bisericii și specialiștilor în domeniu.

Episcopul asigură sprijin ecleziastic dacă un membru se gândește la sinucidere sau a încercat să se sinucidă. De asemenea, el îl ajută imediat pe membru să obțină ajutor de specialitate.

În pofida tuturor eforturilor depuse de cei dragi, conducători și specialiști, sinuciderea nu poate fi prevenită întotdeauna. Ea lasă în urmă inimi frânte, tulburări emoționale și întrebări fără răspuns pentru cei dragi și alții. Conducătorii trebuie să sfătuiască și să consoleze familia. Ei oferă hrană spirituală și sprijin.

Nu este bine ca o persoană să-și ia viața. Totuși, numai Dumnezeu poate să judece gândurile, faptele și nivelul de responsabilitate ale unei persoane (vedeți 1 Samuel 16:7; Doctrină și legăminte 137:9).

Cei care au pierdut pe cineva drag care s-a sinucis pot găsi speranță și vindecare în Isus Hristos și ispășirea Sa.

38.6.23

Persoanele transgen

Persoanele transgen se confruntă cu probleme complexe. Membrii și persoanele care nu sunt membre care se identifică drept transgen – și familia și prietenii lor – trebuie să fie tratați cu atenție, bunătate, compasiune și, din abundență, cu dragoste asemănătoare celei a lui Hristos. Toți sunt bineveniți la adunarea de împărtășanie, la alte adunări de duminica și la evenimentele sociale ale Bisericii (vedeți 38.1.1).

Genul este o caracteristică esențială a planului fericirii întocmit de Tatăl Ceresc. Înțelesul genului, în proclamația despre familie, este sexul biologic la naștere. Unii oameni au sentimente de incongruență între sexul lor biologic și identitatea lor sub aspectul genului. Ca urmare, ei se pot identifica drept persoane transgen. Biserica nu ia poziție cu privire la cauzele pentru care unele persoane se identifică drept persoane transgen.

În mare parte, participarea la adunările Bisericii și unele rânduieli ale preoției nu țin cont de genul persoanei. Persoanele transgen pot fi botezate și confirmate așa cum se arată în 38.2.8.10. De asemenea, acestea pot să ia din împărtășanie și să primească binecuvântări ale preoției. Totuși, rânduirea la preoție și rânduielile din templu sunt primite potrivit sexului pe care persoana l-a avut la naștere.

Conducătorii Bisericii sfătuiesc să nu se aleagă intervenția medicală sau chirurgicală cu scopul de a se încerca trecerea la genul opus sexului biologic de la naștere („schimbare de sex”). Conducătorii comunică faptul că aceste acțiuni vor duce la restricții privind calitatea de membru al Bisericii.

Conducătorii sfătuiesc, de asemenea, să nu se facă tranziția socială. Tranziția socială include schimbarea hainelor și a modului de aranjare a părului sau schimbarea numelui sau a pronumelor, pentru ca cineva să se prezinte altfel decât sexul biologic avut la naștere. Conducătorii comunică faptul că cei care fac tranziția socială vor avea parte de anumite restricții privind calitatea de membru al Biserici pe durata acestei tranziții.

Restricțiile includ primirea sau exercitarea preoției, primirea sau utilizarea recomandării pentru templu și primirea anumitor chemări în Biserică. Deși unele privilegii ale calității de membru al Bisericii sunt restricționate, participarea la alte adunări ale Bisericii este binevenită.

Dacă un membru hotărăște să-și schimbe numele sau pronumele de adresare, preferința privind numele poate fi menționată în câmpul nume preferat din înregistrarea calității de membru. În episcopie, persoana poate fi abordată folosindu-se numele preferat.

Circumstanțele diferă considerabil de la unitate la unitate și de la persoană la persoană. Membrii și conducătorii se sfătuiesc împreună și cu Domnul. Președințiile de zonă îi vor ajuta pe conducătorii locali să abordeze cu atenție fiecare situație. Episcopii se sfătuiesc cu președintele de țăruș. Președinții de țăruși și președinții de misiuni trebuie să caute sfatul președinției zonei (vedeți 32.6.3).

38.7

Reguli medicale și privind sănătatea

38.7.2

Înmormântarea și incinerarea

Familia persoanei decedate hotărăște dacă trupul trebuie înmormântat sau incinerat. Aceasta respectă dorința decedatului.

În unele țări, legea cere incinerarea. În alte cazuri, înmormântarea nu este practică sau familia nu și-o permite. În toate cazurile, trupul trebuie tratat cu respect și pioșenie. Membrii trebuie asigurați că puterea învierii se aplică întotdeauna (vedeți Alma 11:42-45).

Acolo unde este posibil, trupul unui membru decedat care a fost înzestrat trebuie îmbrăcat în hainele pentru ceremoniile din templu când este înmormântat sau incinerat (vedeți 38.5.8).

38.7.3

Copiii care mor înainte de naștere (copiii născuți morți sau prin pierderea sarcinii)

Părinții pot hotărî dacă țin ceremonii memoriale sau la mormânt.

Rânduielile din templu nu sunt necesare sau nu se înfăptuiesc pentru copiii care mor înainte de naștere. Totuși, acest lucru nu neagă posibilitatea ca un copil care s-a născut mort să poată face parte din familie în eternități. Părinții sunt încurajați să se încreadă în Domnul și să caute alinarea Sa.

38.7.4

Eutanasierea

Viața muritoare este un dar prețios de la Dumnezeu. Eutanasierea înseamnă a pune capăt, în mod deliberat, vieții unei persoane care suferă de o boală incurabilă sau se află în altă situație. Persoana care participă la eutanasiere, inclusiv prin a ajuta pe cineva să moară sinucigându-se, încalcă poruncile lui Dumnezeu și poate încălca legile locale.

Întreruperea sau refuzul măsurilor extreme de susținere a vieții în cazul unei persoane la capătul vieții nu este considerată eutanasiere (vedeți 38.7.11).

38.7.5

Infectarea cu HIV și SIDA

Membrii care sunt infectați cu HIV (virusul imunodeficienței umane) sau cei care au SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) trebuie să fie bineveniți la adunările și activitățile Bisericii. Participarea lor nu reprezintă un risc pentru sănătatea celorlalți.

38.7.8

Practicile medicale și cele privind sănătatea

Căutarea ajutorului medical competent, exercitarea credinței și primirea binecuvântărilor preoției lucrează împreună pentru vindecare, în acord cu voia Domnului.

Membrii nu trebuie să promoveze sau să apeleze la practici medicale sau care privesc sănătatea care sunt îndoielnice din punct de vedere etic, spiritual sau legal. Membrii care au probleme de sănătate trebuie să se consulte cu medici de specialitate competenți și care au licență recunoscută în zonele în care profesează.

38.7.9

Marijuana folosită în scopuri medicale

Biserica se opune folosirii marijuanei în scopuri care nu sunt medicale. Vedeți 38.7.14.

38.7.11

Prelungirea vieții (inclusiv cu sisteme de menținere în viață)

Membrii nu trebuie să se simtă obligați să prelungească viața muritoare prin mijloace extreme. Astfel de hotărâri sunt cel mai bine luate de persoana respectivă, dacă este posibil, sau de membrii familiei. Ei trebuie să caute sfat medical competent și îndrumare divină prin rugăciune.

38.7.13

Vaccinările

Vaccinarea de către medici specialiști competenți protejează sănătatea și viața. Membrii Bisericii sunt încurajați să se protejeze pe ei, pe copiii lor și comunitățile lor prin vaccinare.

În cele din urmă, fiecărei persoane îi revine responsabilitatea de a lua hotărâri cu privire la vaccinare. Dacă membrii au îngrijorări, ei trebuie să se consulte cu medicii specialiști competenți și, de asemenea, să caute îndrumarea Duhului Sfânt.

38.7.14

Cuvântul de înțelepciune și practicile sănătoase

Cuvântul de înțelepciune este o poruncă a lui Dumnezeu. Profeții au clarificat faptul că învățăturile din Doctrină și legăminte 89 includ abstinența de la tutun, băuturi tari (alcool) și băuturi fierbinți (ceai și cafea).

Există și alte substanțe și practici dăunătoare care nu sunt specificate în Cuvântul de înțelepciune sau de conducătorii Bisericii. Membrii trebuie să-și folosească înțelepciunea și judecata însoțită de rugăciune pentru a face alegeri care să promoveze sănătatea fizică, spirituală și emoțională.

38.8

Reguli administrative

38.8.1

Adopția și luarea în plasament

Adoptarea copiilor și luarea în plasament pot binecuvânta copii și familii. Familii iubitoare și eterne pot fi create prin adopție. Indiferent dacă respectivii copii vin într-o familie prin adopție sau naștere, ei sunt o binecuvântare la fel de prețioasă.

Membrii care caută să adopte copii sau să ia copii în plasament trebuie să se supună tuturor legilor în vigoare ale țărilor și guvernelor implicate.

38.8.4

Autografele și fotografierea autorităților generale, oficianților generali și autorităților zonei-Cei Șaptezeci

Membrii Bisericii nu trebuie să ceară autografe autorităților generale, oficianților generali sau autorităților zonei-Cei Șaptezeci. Acest lucru nu este potrivit chemării lor sacre și perturbă spiritul adunărilor. Le poate, de asemenea, împiedica să salute alți membri.

Membrii nu pot să facă, în capelă, fotografii cu autorități generale, oficianți generali sau cu autorități ale zonei-Cei Șaptezeci.

38.8.7

Revistele Bisericii

Revistele Bisericii includ:

• Prietenul, pentru copii;

• Pentru întărirea tineretului, pentru tineri;

• Liahona, pentru adulți.

Prima Președinție încurajează toți membrii Bisericii să citească revistele Bisericii. Revistele pot ajuta membrii să învețe Evanghelia lui Isus Hristos, să studieze învățăturile profeților în viață, să simtă că au o legătură cu familia Bisericii din întreaga lume, să înfrunte provocările cu credință și să se apropie de Dumnezeu.

38.8.8

Denumirea, logotipul și simbolul Bisericii

Logotipul și simbolul Bisericii

Denumirea, logotipul și simbolul Bisericii sunt identificatori cheie ai Bisericii.

Logotipul și simbolul . Logotipul și simbolul Bisericii (vedeți ilustrația de mai sus) pot fi folosite doar după cum este aprobat de Prima Președinție și de Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Acestea nu pot fi folosite ca elemente decorative. Nici nu pot fi folosite în vreun scop personal, comercial sau promoțional.

38.8.10

Calculatoarele

Calculatoarele și software-ul folosite în casele de întruniri ale Bisericii sunt oferite și gestionate de sediul central al Bisericii sau de biroul zonal. Conducătorii și membrii folosesc aceste resurse pentru a susține scopurile Bisericii, inclusiv munca de întocmire a istoriei familiei.

Pentru tot software-ul de pe aceste calculatoare, Biserica trebuie să aibă licențele corespunzătoare.

38.8.12

Materialele din programa de învățământ

Biserica pune la dispoziție materiale pentru a ajuta membrii să învețe Evanghelia lui Isus Hristos și să trăiască potrivit ei. Printre acestea se numără scripturile, mesajele din cadrul conferințelor generale, revistele, manualele, cărțile și alte resurse. Conducătorii încurajează membrii să folosească scripturile și alte resurse, după cum este nevoie, pentru a studia Evanghelia acasă.

38.8.14

Îmbrăcămintea și aspectul exterior

Membrii Bisericii sunt încurajați să arate respect față de trup în alegerile lor privind îmbrăcămintea și aspectul corespunzătoare. Ceea ce este corespunzător depinde de cultură și diversele ocazii.

38.8.16

Ziua de post

Membrii pot posti oricând. Totuși, ei respectă, de obicei, prima zi de sabat din fiecare lună ca zi de post.

O zi de post include, de regulă, rugăciune, faptul de a nu mânca și de a nu bea timp de 24 de ore (dacă se poate din punct de vedere fizic) și faptul de a oferi un dar de post generos. Darul de post este o donație făcută pentru a ajuta pe cei aflați la nevoie (vedeți 22.2.2).

Uneori, în prima zi de sabat din lună, au loc adunări la nivelul întregii Biserici sau la nivel local. Când apare această situație, președinția țărușului stabilește o altă zi de sabat ca zi de post.

38.8.17

Jocurile de noroc și loteriile

Biserica se opune jocurilor de noroc sub orice formă și sfătuiește împotriva lor. Aici sunt incluse pariurile sportive și loteriile finanțate de stat.

38.8.19

Imigrare

Membrii care rămân în țara lor natală au adesea ocazii de a clădi și întări Biserica acolo. Dar, imigrarea într-o altă țară este o alegere personală.

Membrii care se mută într-o altă țară trebuie să se supună tuturor legilor în vigoare (vedeți Doctrină și legăminte 58:21).

Misionarii nu se pot oferi să finanțeze imigrarea altora.

38.8.22

Legile țării

Membrii trebuie să se supună, să cinstească și să susțină legile din orice țară în care trăiesc sau călătoresc (vedeți Doctrină și legăminte 58:21-22; Articolele de credință 1:12). Aceasta include legile care interzic prozelitismul.

38.8.25

Comunicarea membrilor cu sediul central al Bisericii

Membri ai Bisericii sunt descurajați să sune, să trimită e-mailuri sau să trimită scrisori autorităților generale în legătură cu întrebări doctrinare, probleme personale sau alte cerințe. Când caută îndrumare spirituală, membrii sunt încurajați să se adreseze conducătorilor lor locali, inclusiv președintei Societății de Alinare sau președintelui cvorumului vârstnicilor (vedeți 31.3).

38.8.27

Membrii cu dizabilități

Conducătorii și membrii sunt încurajați să se îngrijească de nevoile tuturor celor care trăiesc în unitățile lor. Membrii cu dizabilități sunt prețuiți și pot contribui în moduri însemnate. Dizabilitățile pot fi intelectuale, sociale, emoționale sau fizice.

38.8.29

Alte credințe

Lucruri care inspiră, care sunt nobile și demne de cel mai înalt respect se pot găsi în multe alte credințe. Misionarii și alți membri trebuie să fie atenți și respectuoși față de crezurile și tradițiile altora.

38.8.30

Activitatea politică și civică

Membrii Bisericii sunt încurajați să se implice în aspectele politice și guvernamentale. În multe țări, printre aceste lucruri se pot număra:

• votarea;

• aderarea la partide politice sau slujirea în cadrul lor;

• oferirea de sprijin financiar;

• comunicarea cu oficiali și candidați ai unui partid;

• slujirea în oficii în care au fost aleși sau desemnați în administrația locală și națională.

Membrii sunt, de asemenea, încurajați să participe activ la cauze demne pentru a face din comunitățile lor locuri sănătoase în care să se poată trăi și întemeia familii.

Conducătorii locali ai Bisericii nu pot organiza membri în vederea participării la chestiuni politice. Nici nu pot să încerce să influențeze cum să participe membrii.

Conducătorii și membrii trebuie, de asemenea, să evite declarații sau comportamente care ar putea fi interpretate ca susținere de către Biserică a vreunui partid politic, vreunei platforme politice, vreunei reguli sau vreunui candidat politic.

38.8.31

Confidențialitatea informațiilor despre membri

Conducătorii Bisericii sunt obligați să protejeze confidențialitatea informațiilor despre membri. Înregistrările, registrele și celelalte materiale similare ale Bisericii nu pot fi folosite în scopuri personale, comerciale sau politice.

38.8.35

Refugiați

Ca parte a responsabilității lor de a avea grijă de cei aflați la nevoie (vedeți Mosia 4:26), membrii Bisericii își oferă timpul, talentele și prietenia pentru a primi cu căldură refugiații ca membri ai comunităților lor.

38.8.36

Cererile de ajutor financiar din partea Bisericii

Membrii aflați la nevoie sunt încurajați să discute cu episcopul lor, în loc să contacteze sediul central al Bisericii sau să solicite bani de la alți conducători sau membri ai Bisericii.