18.

Înfăptuirea de rânduieli ale preoției și oferirea de binecuvântări ale preoției

18.0

Introducere

Rânduielile și binecuvântările sunt acte sacre înfăptuite prin autoritatea preoției și în numele lui Isus Hristos. Când deținătorii preoției înfăptuiesc rânduieli și dau binecuvântări, ei urmează exemplul Salvatorului de a-i binecuvânta pe alții. Rânduielile și binecuvântările preoției oferă acces la puterea lui Dumnezeu (vedeți Doctrină și legăminte 84:20).

Rânduielile sunt înfăptuite și binecuvântările sunt date cu credință în Tatăl Ceresc și în Isus Hristos și potrivit îndrumării Duhului Sfânt. Conducătorii se asigură că acestea sunt înfăptuite și date cu acordul corespunzător (când este necesar), cu autoritatea preoției necesară, în modul corespunzător și de participanți demni (vedeți 18.3).

Pentru reguli despre rânduielile și binecuvântările preoției, vedeți 38.2.

18.1

Rânduielile necesare salvării și exaltării

Preoția include autoritatea de a administra rânduielile Evangheliei care sunt necesare salvării și exaltării. Oamenii fac legăminte sacre cu Dumnezeu când primesc aceste rânduieli. Rânduielile necesare salvării și exaltării sunt indicate mai jos:

• botezul;

• confirmarea și darul Duhului Sfânt;

• conferirea Preoției lui Melhisedec și rânduirea la un oficiu (în cazul bărbaților);

• înzestrarea în templu;

• pecetluirea în templu.

Pentru informații referitoare la înfăptuirea acestor rânduieli pentru cei cu dizabilități intelectuale, vedeți următoarele:

• pentru botez și confirmare (38.2.8.1);

• pentru rânduirea la un oficiu al Preoției lui Melhisedec (38.2.9.7);

• pentru înzestrarea și pecetluirea în templu (27.2.1.3 și 27.3.1.2).

Dacă un copil care a fost născut în legământ moare înainte de vârsta de opt ani, nicio rânduială nu este necesară sau înfăptuită. Dacă respectivul copil nu a fost născut în legământ, singura rânduială de care are nevoie este pecetluirea cu părinții. Datorită ispășirii Salvatorului, toți copii care mor înainte de împlinirea vârstei de opt ani sunt „salvați în împărăția celestială a cerului” (Doctrină și legăminte 137:10; vedeți, de asemenea, Moroni 8:8-12).

18.2

Alte rânduieli și binecuvântări

Alte rânduieli și binecuvântări fac posibil pentru copiii lui Dumnezeu să primească puterea, vindecarea, alinarea și îndrumarea Sa. Aceste rânduieli și binecuvântări sunt menționate mai jos:

• numirea și binecuvântarea copiilor;

• împărtășania;

• conferirea Preoției aaronice și rânduirea la un oficiu (în cazul tinerilor băieți și al bărbaților);

• punerea deoparte a membrilor pentru a sluji în chemări;

• consacrarea uleiului;

• slujirea celor bolnavi;

• binecuvântările de alinare și îndrumare, inclusiv binecuvântările date de tată;

• dedicarea caselor;

• dedicarea mormintelor;

• binecuvântările patriarhale date de patriarhi rânduiți.

18.3

Participarea la o rânduială sau o binecuvântare

Cei care înfăptuiesc o rânduială sau dau o binecuvântare ori participă la una dintre acestea trebuie să aibă autoritatea preoției necesară și să fie demni. În general, standardul demnității este asociat cu deținerea unei recomandări pentru templu. Totuși, potrivit îndrumării Spiritului și instrucțiunilor din acest capitol, episcopii și președinții de țăruși pot permite taților și soților care dețin oficiul preoției necesar să înfăptuiască anumite rânduieli sau să dea anumite binecuvântări ori să participe la acestea chiar dacă ei nu sunt pe deplin demni de a intra în templu. Deținătorul preoției care are păcate grave nerezolvate nu poate participa.

În general, doar conducătorii preoției și alți deținători ai preoției care sunt membri ai familiei restrânse și prieteni apropiați ai familiei participă la rânduială sau binecuvântare.

Persoana care primește rânduiala, membrii familiei și conducătorii preoției se sfătuiesc laolaltă pentru a stabili cine și cât de mulți vor participa. Hotărârea trebuie luată cu mult timp înainte ca rânduiala să fie înfăptuită.

Când participă un singur deținător al preoției sau doi, fiecare dintre ei își așază ușor ambele mâini pe capul persoanei. Când participă mai mulți, ei stau în cerc în jurul persoanei care primește rânduiala sau binecuvântarea. Fiecare își pune ușor mâna dreaptă pe capul persoanei (sau sub bebeluș) și mâna stângă pe umărul fratelui din stânga lui. Unul rostește cuvintele pentru a înfăptui rânduiala sau pentru a da binecuvântarea.

Înfăptuirea sau primirea unor rânduieli sau binecuvântări necesită aprobarea unui conducător care prezidează care deține cheile preoției necesare (vedeți 3.4.1). După cum este necesar, aprobarea poate fi dată de un consilier pe care el îl autorizează. Vedeți tabelele prezentate în continuare. Referirile la președinții de țăruși sunt valabile și pentru președinții de misiuni. Referirile la episcopi sunt valabile și pentru președinții de ramuri.

Ce conducători dețin chei pentru a da aprobare în vederea înfăptuirii sau primirii rânduielilor necesare salvării și exaltării?

Rânduiala	Cine deține chei
Rânduiala Botezul	Cine deține chei Episcopul (pentru copiii în vârstă de opt ani și pentru membrii cu înregistrare în vârstă de cel puțin 9 ani al căror botez a fost amânat din cauza dizabilităților intelectuale) Președintele de misiune (în cazul convertiților)
Rânduiala Confirmarea și darul Duhului Sfânt	Cine deține chei Episcopul (pentru copiii în vârstă de opt ani și pentru membrii cu înregistrare în vârstă de cel puțin 9 ani al căror botez a fost amânat din cauza dizabilităților intelectuale) Președintele de misiune (în cazul convertiților)
Rânduiala Conferirea Preoției lui Melhisedec și rânduirea la un oficiu (în cazul bărbaților)	Cine deține chei Președintele de țăruș
Rânduiala Înzestrarea în templu	Cine deține chei Episcopul și președintele de țăruș
Rânduiala Pecetluirea în templu	Cine deține chei Episcopul și președintele de țăruș

Ce conducători dețin chei pentru a da aprobare în vederea înfăptuirii sau primirii altor rânduieli și binecuvântări?

Rânduiala sau binecuvântarea	Cine deține chei
Rânduiala sau binecuvântarea Numirea și binecuvântarea copiilor	Cine deține chei Episcopul
Rânduiala sau binecuvântarea Împărtășania	Cine deține chei Episcopul
Rânduiala sau binecuvântarea Conferirea Preoției aaronice și rânduirea la un oficiu (în cazul tinerilor băieți și al bărbaților)	Cine deține chei Episcopul
Rânduiala sau binecuvântarea Punerea deoparte a membrilor pentru a sluji în chemări	Cine deține chei Vedeți 30.8.
Rânduiala sau binecuvântarea Consacrarea uleiului	Cine deține chei Nu este nevoie de aprobare
Rânduiala sau binecuvântarea Slujirea celor bolnavi	Cine deține chei Nu este nevoie de aprobare
Rânduiala sau binecuvântarea Binecuvântările de alinare și îndrumare, inclusiv binecuvântările date de tată	Cine deține chei Nu este nevoie de aprobare
Rânduiala sau binecuvântarea Dedicarea caselor	Cine deține chei Nu este nevoie de aprobare
Rânduiala sau binecuvântarea Dedicarea mormintelor	Cine deține chei Conducătorul preoției care prezidează ceremonia
Rânduiala sau binecuvântarea Binecuvântările patriarhale	Cine deține chei Episcopul

18.4

Rânduielile pentru copiii minori

Îndrumări privind obținerea aprobării din partea părinților sau tutorilor pentru ca un copil minor să primească următoarele rânduieli și binecuvântări sunt oferite în secțiunile menționate mai jos:

• pentru numire și binecuvântare: 38.2.7.2 și 38.2.7.3;

• pentru botez și confirmare: 38.2.8.2;

• pentru rânduirea la un oficiu al preoției: 38.2.9.2.

Pentru întrebări despre drepturile legale ale părinților sau tutorilor, episcopul sau președintele de țăruș caută consiliere juridică din partea Biroului Consilierului Juridic General al Bisericii sau a biroului zonal (vedeți 38.8.23).

18.5

Rânduielile înfăptuite pentru persoane care au dizabilități sau înfăptuite de astfel de persoane

Vedeți 38.2.4 și 38.2.5.

18.6

Numirea și binecuvântarea copiilor

Fiecare membru al Bisericii lui Hristos care are copii trebuie să-i aducă la vârstnici, în fața bisericii, care trebuie să-și așeze mâinile pe ei, în numele lui Isus Hristos și să-i binecuvânteze în numele Său (vedeți Doctrină și legăminte 20:70).

Copiii sunt, de regulă, numiți și binecuvântați în cadrul adunării de post și mărturii în episcopia în care locuiesc părinții. Acest lucru este adevărat indiferent dacă părinții copilului sunt căsătoriți sau nu. Dacă părinții nu locuiesc împreună, rânduiala este, de obicei, înfăptuită în episcopia în care copilul locuiește cea mai mare parte a timpului.

Excepțiile privind timpul și locul obișnuite în care are loc binecuvântarea unui copil trebuie aprobate de episcop. Printre posibilele excepții se numără binecuvântările date într-o altă duminică decât cea de post, mai ales în episcopiile cu mulți bebeluși noi și binecuvântările date într-o altă episcopie, în care locuiesc bunicii copilului sau mulți membri ai familiei. Episcopul poate autoriza, de asemenea, deținători ai Preoției lui Melhisedec să binecuvânteze copilul în cadrul căminului. Un membru al episcopatului prezidează.

Pentru informații despre numirea și binecuvântarea copiilor în circumstanțe speciale, vedeți 38.2.7.

18.6.1

Cine dă binecuvântarea

Rânduiala numirii și binecuvântării unui copil este înfăptuită de deținători ai Preoției lui Melhisedec, în conformitate cu Doctrină și legăminte 20:70. Conducătorii preoției informează membrii despre aceasta înainte ca respectivii copii să fie numiți și binecuvântați. Conducătorii trebuie să facă tot ce este necesar pentru a evita punerea într-o situație stânjenitoare sau ofensatoare a persoanelor sau familiilor.

Persoana sau familia care dorește ca un copil să primească un nume și o binecuvântare coordonează rânduiala cu episcopul. El deține cheile preoției pentru numirea și binecuvântarea copiilor în cadrul episcopiei.

Episcopul poate permite unui tată care deține Preoția lui Melhisedec să-și numească și să-și binecuvânteze copilul, chiar dacă tatăl nu este pe deplin demn de a intra în templu (vedeți 18.3). Episcopii încurajează tații să se pregătească pentru a-și binecuvânta copiii.

Pentru a putea rosti cuvintele în cadrul binecuvântării copilului, cel care nu face parte din episcopia respectivă trebuie să-i arate conducătorului care prezidează recomandarea pentru templu valabilă. Sau poate să arate o Recomandare pentru înfăptuirea unei rânduieli semnată de un membru al episcopatului său.

18.6.2

Instrucțiuni

Sub îndrumarea episcopatului, deținători ai Preoției lui Melhisedec se adună în cerc pentru a da un nume și o binecuvântare copilului. Ei își pun mâinile sub bebeluș sau își așază mâinile ușor pe capul copilului mai mare. Apoi, cel care rostește cuvintele:

1. se adresează Tatălui Ceresc ca în rugăciune;

2. spune că binecuvântarea este dată prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

3. dă copilului un nume;

4. se adresează copilului;

5. dă copilului o binecuvântare așa cum este îndrumat de Spirit;

6. încheie în numele lui Isus Hristos.

18.6.3

Formularul privind înregistrarea copilului și certificatul de binecuvântare

Înainte ca un copil să fie binecuvântat, funcționarul folosește Resursele conducătorului și ale funcționarului (LCR) pentru a pregăti un Formular privind înregistrarea copilului. După binecuvântare, el creează înregistrarea calității de membru în acel sistem și pregătește un Certificat de binecuvântare. Acest certificat este semnat de episcop și dat părinților copilului sau tutorilor legali ai acestuia.

Numele de pe înregistrarea calității de membru și de pe certificat trebuie să fie la fel ca cel de pe certificatul de naștere, din registrul civil de nașteri sau ca actualul nume legal.

18.7

Botezul

Botezul prin scufundare în apă înfăptuit de cineva care are autoritate este necesar pentru ca cineva să devină membru al Bisericii și să-L primească pe Duhul Sfânt. Toți cei care caută exaltarea trebuie să urmeze exemplul Salvatorului primind aceste rânduieli. (Vedeți Matei 3:13-17; Ioan 3:3-7; Faptele apostolilor 2:37-38; 2 Nefi 31:5-21.)

Pentru informații privind botezul în circumstanțe speciale, vedeți 38.2.8.

18.7.1

Aprobarea pentru ca cineva să fie botezat și confirmat

18.7.1.1

Copiii care sunt membri cu înregistrare

Episcopul deține, în cadrul episcopiei, cheile preoției pentru botezarea membrilor cu înregistrare în vârstă de opt ani. Acești copii trebuie botezați și confirmați în ziua în care împlinesc opt ani sau cât mai curând posibil după acea zi, după cum este rezonabil (vedeți Doctrină și legăminte 68:27). Aceștia sunt copii pentru care există deja înregistrări ale calității de membru al Bisericii (vedeți 33.6.2). Când ei împlinesc 8 ani, episcopul se asigură că au toate ocaziile posibile de a accepta Evanghelia și de a fi botezați și confirmați.

Pentru informații privind botezarea și confirmarea unei persoane care are o dizabilitate intelectuală, vedeți 38.2.4 și 38.2.8.1.

Episcopul sau un consilier desemnat intervievează, pentru botez și confirmare, copiii cu înregistrare. Instrucțiuni sunt oferite în 31.2.3.1.

Pentru informații despre completarea Înregistrării botezului și confirmării, vedeți 18.8.3.

Episcopii acordă atenție specială copiilor din episcopie în vârstă de șapte ani, asigurându-se că părinții lor, conducătorii și învățătorii de la Societatea Primară și cei desemnați să păstorească familiile lor îi ajută să se pregătească pentru botez și confirmare. Conducătorii cvorumului vârstnicilor și conducătoarele Societății de Alinare încurajează, de asemenea, părinții să-i pregătească pe copiii lor pentru aceste rânduieli.

18.7.1.2

Convertiții

Președintele de misiune deține cheile preoției pentru botezarea convertiților în cadrul misiunii. Din acest motiv, misionarii cu timp deplin intervievează convertiții pentru botez și confirmare. Instrucțiuni sunt oferite în 31.2.3.2.

Pentru informații despre completarea Înregistrării botezului și confirmării, vedeți 18.8.3.

18.7.1.3

Copiii ai căror părinți nu sunt căsătoriți (inclusiv divorțați)

Pentru îndrumări despre botezarea și confirmarea copiilor minori, vedeți 38.2.8.2.

18.7.2

Ceremoniile de botez

Ceremonia de botez trebuie să fie simplă, scurtă și să înalțe spiritual. Poate să conțină următoarele:

1. preludiu muzical;

2. un scurt bun venit rostit de fratele care conduce ceremonia;

3. un imn de deschidere și o rugăciune de deschidere;

4. unul sau două mesaje scurte despre subiecte din Evanghelie, cum ar fi botezul și darul Duhului Sfânt;

5. un număr muzical;

6. botezul;

7. o perioadă de pioșenie în timp ce oamenii care au participat la botez se schimbă în haine uscate (în această perioadă, se pot asculta sau cânta imnuri sau cântece ale Societății Primare);

8. confirmarea membrilor cu înregistrare în vârstă de 8 ani; confirmarea convertiților (vedeți 18.8);

9. depunerea de mărturii de către noii convertiți, dacă ei doresc;

10. un imn de încheiere și o rugăciune de încheiere;

11. postludiu muzical.

Când un copil cu înregistrare se pregătește să fie botezat, un membru al episcopatului și președinția Societății Primare se sfătuiesc cu familia pentru a planifica și programa o ceremonie de botez. Un membru al episcopatului conduce ceremonia. Dacă vor fi botezați mai mulți copii în aceeași lună, ei pot fi botezați în cadrul aceleiași ceremonii de botez.

În țărușii cu mulți copii cu înregistrare, copiii din mai multe episcopii pot fi botezați în aceeași ceremonie de botez. În astfel de cazuri, un membru al președinției țărușului sau o membră a președinției Societății Primare la nivel de țăruș sau un înalt consilier se sfătuiește cu familiile copiilor care urmează să fie botezați pentru a planifica și programa ceremoniile de botez. Un membru al președinției țărușului sau un înalt consilier desemnat conduce ceremonia. Episcopiile sau familiile se pot întâlni separat pentru o parte a ceremoniei, astfel încât fiecare copil să beneficieze de atenția necesară. Aceasta poate fi, de exemplu, rânduiala botezului, confirmarea sau o cuvântare rostită de un membru al episcopiei sau familiei. Un membru al episcopatului conduce acea parte a ceremoniei.

Ceremoniile de botez pentru convertiți trebuie programate cât mai curând după ce aceștia au îndeplinit cerințele din 31.2.3.2. Botezul unui membru al familiei nu trebuie amânat până când tatăl poate primi preoția și înfăptui el însuși botezul.

Sub îndrumarea episcopatului, conducătorul muncii misionare la nivel de episcopie (dacă este chemat unul) sau membrul președinției cvorumului vârstnicilor care conduce munca misionară în cadrul episcopiei planifică și conduce ceremoniile de botez pentru convertiți. El planifică, de asemenea, confirmarea convertiților, cu excepția cazului în care aceștia vor fi confirmați în cadrul adunării de împărtășanie. El se coordonează cu misionarii cu timp deplin.

18.7.3

Cine înfăptuiește rânduiala

Rânduiala botezului este înfăptuită de un preot sau de un deținător al Preoției lui Melhisedec. Cel care înfăptuiește botezul trebuie să fie aprobat de episcop (sau de președintele de misiune dacă un misionar cu timp deplin înfăptuiește botezul).

Episcopul poate permite unui tată care este preot sau deținător al Preoției lui Melhisedec să-și boteze copilul, chiar dacă tatăl nu este pe deplin demn de a intra în templu (vedeți 18.3). Episcopii încurajează tații să se pregătească pentru a-și boteza copiii.

Pentru a înfăptui un botez, persoana care nu face parte din episcopia respectivă trebuie să-i arate conducătorului care prezidează recomandarea pentru templu valabilă. Sau poate să arate o Recomandare pentru înfăptuirea unei rânduieli semnată de un membru al episcopatului său.

18.7.4

Unde se înfăptuiește rânduiala

Botezurile trebuie înfăptuite într-un bazin pentru botez, dacă există unul. Dacă nu există un bazin, poate fi folosită orice acumulare de apă care nu prezintă niciun fel de pericol. Trebuie să fie suficient de mare pentru ca atât cel care înfăptuiește rânduiala, cât și cel care este botezat să poată sta în picioare. Apa nu se dedică pentru botez.

Dacă se folosește un bazin, se face programare printr-un membru desemnat din episcopia episcopului responsabil.

Din motive de siguranță, un adult responsabil trebuie să fie prezent în timp ce se umple bazinul și să rămână până când este golit, curățat și asigurat. Bazinul trebuie golit imediat după fiecare ceremonie de botez. Ușile către bazin trebuie să fie încuiate când nu este folosit.

18.7.5

Îmbrăcămintea

Cel care înfăptuiește botezul și cel care este botezat poartă haine albe care nu sunt transparente când sunt ude. Cel înzestrat poartă veșmântul primit în templu sub aceste haine când înfăptuiește botezul. Unitățile locale achiziționează haine pentru botez cu fonduri din buget și nu percep taxă pentru folosirea lor.

Haine pentru botez pot fi comandate pe store.ChurchofJesusChrist.org.

18.7.6

Martorii

Doi martori, aprobați de conducătorul care prezidează, observă fiecare botez pentru a se asigura că este înfăptuit în mod corespunzător. Membrii botezați ai Bisericii, inclusiv copiii și tinerii, pot sluji în calitate de martori.

Botezul trebuie repetat în cazul în care cuvintele nu sunt spuse exact așa cum se găsesc în Doctrină și legăminte 20:73. Trebuie, de asemenea, repetat, dacă vreo parte a trupului, părului sau hainelor celui botezat nu este complet scufundată.

18.7.7

Instrucțiuni

Pentru a înfăptui rânduiala botezului, un preot sau un deținător al Preoției lui Melhisedec:

1. stă în picioare în apă alături de persoana care urmează să fie botezată;

2. ține persoana respectivă de încheietura mâinii drepte cu mâna sa stângă (pentru confort și siguranță). Persoana care urmează să fie botezată ține încheietura mâinii stângi a deținătorului preoției cu mâna sa stângă;

3. își ridică mâna dreaptă în unghi drept;

4. rostește numele întreg al persoanei respective și spune: „Fiind împuternicit de Isus Hristos, eu te botez în numele Tatălui, și al Fiului, și al Duhului Sfânt. Amin” (Doctrină și legăminte 20:73);

5. roagă persoana să-și țină nasul cu mâna dreaptă (pentru confort); apoi, își pune mâna dreaptă sus pe spatele persoanei respective și o scufundă complet în apă, inclusiv hainele. Scufundarea este mai ușor de realizat dacă persoana respectivă își îndoaie genunchii;

6. ajută persoana respectivă să se ridice din apă.

18.7.8

Înregistrarea botezului

Pentru informații privind realizarea înregistrării botezului, vedeți 18.8.3.

18.8

Confirmarea și darul Duhului Sfânt

După ce cineva este botezat, este confirmat membru al Bisericii și Îl primește pe Duhul Sfânt prin așezarea mâinilor (vedeți Doctrină și legăminte 20:41; Faptele apostolilor 19:1-6). Persoana devine membru al Bisericii după ce ambele aceste două rânduieli sunt finalizate și înregistrate în mod corespunzător (vedeți Ioan 3:5; Doctrină și legăminte 33:11; 3 Nefi 27:20).

Pentru informații privind confirmarea în circumstanțe speciale, vedeți 38.2.8.

Episcopul deține, în cadrul episcopiei sale, cheile preoției pentru confirmarea celor în vârstă de 8 ani care sunt membri cu înregistrare. Președintele de misiune deține cheile pentru confirmarea convertiților (pentru definiția privind botezul unui convertit, vedeți 31.2.3.2).

Episcopul supraveghează confirmările copiilor cu înregistrare în vârstă de 8 ani. Acești copiii sunt, de regulă, confirmați în ziua în care sunt botezați.

Misionarii cu timp deplin se coordonează cu respectivii conducători ai episcopiei pentru a planifica confirmarea convertiților așa cum este menționat în 18.7.2. Convertiții pot fi confirmați în cadrul ceremoniei de botez sau în cadrul adunării de împărtășanie a episcopiei în care locuiesc cât mai curând posibil după botezul lor.

Membrii noi sunt prezentați ca membri noi ai episcopiei și li se urează bun-venit în cadrul adunării de împărtășanie de după confirmarea lor (vedeți 29.2.1.1).

18.8.1

Cine înfăptuiește rânduiala

Rânduiala confirmării este înfăptuită de deținători ai Preoției lui Melhisedec. Cel care rostește cuvintele trebuie să fie aprobat de episcop (sau de președintele de misiune dacă un misionar cu timp deplin înfăptuiește confirmarea).

Doar un deținător al Preoției lui Melhisedec care este demn de a intra în templu poate să fie cel care rostește cuvintele confirmării. Totuși, episcopul poate permite unui tată care deține Preoția lui Melhisedec să stea în cerc pentru confirmarea copilului său, chiar dacă tatăl nu este pe deplin demn de a intra în templu (vedeți 18.3).

Cel puțin un membru al episcopatului participă la această rânduială. Când vârstnicii misionari au predat unui convertit, episcopul îi invită să participe.

Pentru a putea rosti cuvintele în cadrul acestei rânduieli, cel care nu face parte din episcopia respectivă trebuie să-i arate conducătorului care prezidează recomandarea pentru templu valabilă. Sau poate să arate o Recomandare pentru înfăptuirea unei rânduieli semnată de un membru al episcopatului său.

18.8.2

Instrucțiuni

Sub îndrumarea episcopatului, unul sau mai mulți deținători ai Preoției lui Melhisedec pot participa la o confirmare. Ei își așază ușor mâinile pe capul persoanei respective. Apoi, cel care rostește cuvintele:

1. rostește numele întreg al persoanei;

2. spune că rânduiala este înfăptuită prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

3. confirmă persoana membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă;

4. spune „primește-L pe Duhul Sfânt” (nu „primește darul Duhului Sfânt”);

5. rostește cuvinte de binecuvântare așa cum este îndrumat de Spirit;

6. încheie în numele lui Isus Hristos.

18.8.3

Înregistrarea botezului și confirmării și certificatul de botez și confirmare

Înainte ca un copil care este membru cu înregistrare să fie intervievat pentru botez, funcționarul folosește LCR pentru a pregăti un Formular privind botezul și confirmarea. Episcopul sau un consilier desemnat desfășoară interviul și semnează formularul. După botez și confirmare, funcționarul folosește acest formular pentru a actualiza înregistrarea calității de membru a copilului în LCR.

Când un misionar cu timp deplin intervievează pentru botez un convertit, el completează formularul Înregistrarea botezului și confirmării folosind aplicația Preach My Gospel (Predicați Evanghelia Mea). După botez și confirmare, misionarii înregistrează informațiile în aplicație și le trimit funcționarului episcopiei în format electronic. Funcționarul episcopiei verifică informațiile în LCR și creează înregistrarea calității de membru.

După crearea înregistrării calității de membru, funcționarul pregătește certificatul de botez și confirmare. Acest certificat este semnat de episcop și dat persoanei respective.

Numele de pe înregistrarea calității de membru și de pe certificat trebuie să fie la fel ca cel de pe certificatul de naștere, din registrul civil de nașteri sau ca actualul nume legal.

18.9

Împărtășania

Membrii Bisericii se întâlnesc în ziua de sabat pentru a-L preaslăvi pe Dumnezeu și a lua din împărtășanie (vedeți Doctrină și legăminte 20:75; 59:9; Moroni 6:5-6). În timpul acestei rânduieli, ei iau din pâine și apă pentru a-și aduce aminte de sacrificarea de către Salvator a trupului și sângelui Său și pentru a-și înnoi legămintele sacre (vedeți Matei 26:26-28; Traducerea lui Joseph Smith, Marcu 14:20-25; Luca 22:15-20; 3 Nefi 18; Moroni 6:6). Toată lumea trebuie să fie pioasă în timpul binecuvântării și distribuirii împărtășaniei.

18.9.1

Aprobarea pentru a administra împărtășania

Episcopul deține cheile preoției pentru administrarea împărtășaniei în cadrul episcopiei. Toți care participă la pregătirea, binecuvântarea și distribuirea împărtășaniei trebuie să primească aprobarea lui sau a cuiva care este îndrumat de el.

Dacă membri ai episcopiei sale nu pot lua din împărtășanie pentru că nu pot părăsi casa, centrul de îngrijire sau spitalul, episcopul poate autoriza deținători ai preoției care să administreze împărtășania pentru ei. El poate autoriza acest lucru chiar și când ei sunt temporar în afara limitelor teritoriale ale episcopiei sale. Totuși, el nu poate autoriza ca împărtășania să fie dată membrilor care se află în afara limitelor teritoriale ale episcopiei sale în alte circumstanțe.

În circumstanțe rare, este posibil ca adunarea de împărtășanie să nu poată fi desfășurată o perioadă îndelungată. În aceste situații, episcopul poate autoriza deținători ai preoției demni din episcopia lui să pregătească și să administreze împărtășania în căminele lor în fiecare zi de sabat. Episcopii îi pot autoriza, de asemenea, să pregătească și să administreze împărtășania pentru membri ai episcopiei care nu au în căminele lor deținători ai preoției.

Când episcopul autorizează ca împărtășania să fie pregătită și administrată în afara adunărilor standard ale Bisericii, instrucțiunile din 18.9.2 despre cine înfăptuiește rânduiala sunt valabile în continuare.

18.9.2

Cine înfăptuiește rânduiala

• Învățătorii, preoții și deținătorii Preoției lui Melhisedec pot pregăti împărtășania.

• Preoții și deținătorii Preoției lui Melhisedec pot binecuvânta împărtășania.

• Diaconii, învățătorii, preoții și deținătorii Preoției lui Melhisedec pot distribui împărtășania.

Acolo unde sunt suficienți deținători ai Preoției aaronice, ei îndeplinesc, de obicei, aceste îndatoriri. Când nu sunt suficienți diaconi care să distribuie împărtășania, președintele cvorumului diaconilor se sfătuiește cu episcopul despre cine poate fi invitat să ajute. În general, el roagă învățători și preoți să ajute înainte de a ruga vârstnici și înalți preoți.

18.9.3

Îndrumări privind împărtășania

Datorită naturii sacre a împărtășaniei, conducătorii preoției trebuie să se pregătească în mod atent, astfel încât aceasta să se desfășoare în mod ordonat și pios. Fețele de masă pentru împărtășanie trebuie să fie albe, curate și călcate. Tăvile de împărtășanie trebuie să fie curate. Tăvile și păhărelele de împărtășanie trebuie comandate cu mult timp înainte.

Materialele pentru împărtășanie pot fi comandate pe store.ChurchofJesusChrist.org.

Cei care administrează împărtășania trebuie să facă acest lucru într-un mod pios, înțelegând că ei Îl reprezintă pe Domnul. Episcopatul îi încurajează să cugete la ispășirea Salvatorului în timp ce pregătesc, binecuvântează și distribuie împărtășania.

Cei care administrează împărtășania trebuie să fie îngrijiți și curați. Ei nu pot purta haine sau bijuterii care pot distrage atenția de la preaslăvire și de la faptul de a face legământ, care reprezintă scopul împărtășaniei. Dacă episcopul trebuie să sfătuiască un deținător al preoției despre astfel de aspecte, el o face cu dragoste. El ia, de asemenea, în considerare maturitatea în Biserică a persoanei respective.

Distribuirea împărtășaniei trebuie să se desfășoare în mod firesc și nu excesiv de oficial. De exemplu, anumite gesturi (cum ar fi ținerea mâinii stângi la spate) sau înfățișarea (cum ar fi îmbrăcatul la fel) nu pot fi cerute.

Congregația cântă un imn de împărtășanie în timp ce pâinea este ruptă. Acest imn nu poate fi înlocuit cu numere solo sau cu numere instrumentale. Nu se cântă muzică în timpul distribuirii împărtășaniei sau imediat după aceasta.

Dacă sunt membri care au alergii sau intoleranță la gluten, ei discută cu un membru al episcopatului ce adaptări să fie făcute pentru împărtășanie. După cum este necesar, episcopatul poate modifica procedura de administrare a împărtășaniei pentru ei.

În general, pâinea trebuie ruptă ca parte a rânduielii de împărtășanie. Totuși, pentru a asigura sănătatea și siguranța unui anumit membru, acel membru poate aduce pâine fără alergeni sau alt înlocuitor de pâine rupt în bucăți într-o ceașcă sau pungă de plastic sigilată. Ei dau ce aduc unui deținător al preoției pentru a fi pus pe o tavă separată. Episcopatul îi ajută pe cei care distribuie împărtășania să știe care sunt membrii cărora trebuie să li se distribuie pâinea fără alergeni.

Pentru îndrumări despre alergiile alimentare, vedeți disability.ChurchofJesusChrist.org.

Deși împărtășania este pentru membrii Bisericii, nu trebuie făcut nimic pentru a-i împiedica pe ceilalți să ia din ea.

18.9.4

Instrucțiuni

1. Cei care pregătesc, binecuvântează sau distribuie împărtășania se spală mai întâi pe mâini cu săpun sau cu altă substanță care curăță.

2. Învățătorii, preoții sau deținătorii Preoției lui Melhisedec se asigură, înainte de adunare, că tăvile pentru pâine cu felii nerupte, tăvile pentru apă cu păhărele cu apă curată și fețele de masă curate sunt la locul lor.

3. Când membrii episcopiei cântă imnul de împărtășanie, cei care vor binecuvânta împărtășania se ridică, având atitudine pioasă, îndepărtează acoperitoarele de pe tăvile de pâine și rup pâinea în bucăți mici.

4. După imn, persoana care binecuvântează pâinea îngenunchează și spune rugăciunea de împărtășanie pentru pâine (vedeți Doctrină și legăminte 20:77).

5. Episcopul se asigură că rugăciunile de împărtășanie sunt spuse clar, corect și cu pioșenie. Dacă cineva face o greșeală când rostește cuvintele rugăciunii și se corectează, nu mai este necesară nicio corectare. Dacă persoana nu corectează greșeala, episcopul roagă persoana, cu blândețe, să spună din nou rugăciunea. Episcopul dă dovadă de discreție când roagă să se spună din nou rugăciunea. El se asigură că, făcând acest lucru, nu cauzează stânjeneală sau distragerea atenției de la rânduială. Altcineva de la masa de împărtășanie poate ajuta, dacă este nevoie.

6. După rugăciune, deținători ai preoției distribuie, cu pioșenie, pâinea membrilor. Conducătorul care prezidează o primește primul, după care nu mai există o ordine stabilită. Odată ce tava este înmânată membrilor, ei o pot da de la unul la altul.

7. Membrii iau împărtășania cu mâna dreaptă, când este posibil.

8. După ce pâinea a fost distribuită tuturor membrilor, cei care distribuie împărtășania aduc tăvile înapoi, la masa de împărtășanie. Cei care binecuvântează împărtășania pun acoperitoarea peste tăvile de pâine și descoperă tăvile cu apă.

9. Cel care binecuvântează apa îngenunchează și spune rugăciunea de împărtășanie pentru apă (vedeți Doctrină și legăminte 20:79). El folosește cuvântul apă în loc de vin.

10. După rugăciune, deținători ai preoției distribuie, cu pioșenie, apa membrilor. Conducătorul care prezidează o primește primul, după care nu mai există o ordine stabilită.

11. După ce apa a fost distribuită tuturor membrilor, cei care distribuie împărtășania aduc tăvile înapoi, la masa de împărtășanie. Cei care au binecuvântat împărtășania pun acoperitoarea peste tăvi și cei care au binecuvântat și cei care au distribuit împărtășania se duc, cu pioșenie, la locurile lor.

12. După adunare, cei care au pregătit împărtășania fac curat, împăturesc fețele de masă și iau toată pâinea nefolosită.

18.10

Conferirea preoției și rânduirea la un oficiu

Preoția are două diviziuni: Preoția aaronică și Preoția lui Melhisedec (vedeți 3.3; Doctrină și legăminte 107:1, 6). Când preoția îi este conferită cuiva, el este, de asemenea, rânduit la un oficiu în cadrul acelei preoții. După ce oricare dintre aceste preoții i-a fost conferită, bărbatul respectiv trebuie să fie rânduit doar la alte oficii în cadrul acelei preoții.

Pentru informații privind rânduirile la preoție în circumstanțe speciale, vedeți 38.2.9.

18.10.1

Preoția lui Melhisedec

Președintele de țăruș deține cheile preoției pentru conferirea Preoției lui Melhisedec și rânduirea la oficiile de vârstnic și de înalt preot. Totuși, episcopul este cel care, de obicei, face recomandările pentru aceste rânduiri.

18.10.1.1

Vârstnicii

Frații demni pot primi Preoția lui Melhisedec și pot fi rânduiți vârstnici când au 18 ani sau mai mult. În funcție de circumstanțele personale, episcopul hotărăște dacă un tânăr băiat trebuie să fie recomandat pentru a fi rânduit vârstnic la scurt timp după ce împlinește 18 ani sau dacă rămâne mai mult în cvorumul preoților. Aceste circumstanțe includ:

• mărturia și maturitatea tânărului băiat;

• absolvirea școlii de către tânărul băiat;

• dorința lui de a continua alături de colegii săi;

• frecventarea unei facultăți de către tânărul băiat.

În luarea acestei hotărâri, episcopul se consultă întâi cu tânărul băiat și cu părinții sau tutorii lui. Bărbații demni trebuie să fie rânduiți vârstnici până la vârsta de 19 ani sau înainte de a pleca de acasă pentru a se duce la facultate, a sluji în misiune cu timp deplin, a sluji în armată sau a accepta o slujbă cu timp deplin.

Bărbații recent botezați în vârstă de cel puțin 18 ani sunt rânduiți vârstnici după ce:

• au primit Preoția aaronică și au slujit în calitate de preoți;

• și-au dezvoltat o înțelegere suficientă privind Evanghelia;

• și-au demonstrat demnitatea.

Nu este nevoie ca acesta să fie membru al Bisericii de o anumită perioadă.

18.10.1.2

Înalții preoți

Bărbații sunt rânduiți înalți preoți când sunt chemați să slujească în cadrul unei președinții de țăruș, unui înalt consiliu sau unui episcopat. Ei pot fi, de asemenea, rânduiți și în alte situații, după cum stabilește președintele de țăruș prin analiză și inspirație făcută și primită cu ajutorul rugăciunii.

18.10.1.3

Intervievarea și susținerea

Cu aprobarea președinției țărușului, episcopul intervievează fratele potrivit instruirii din Înregistrarea rânduirii în cadrul Preoției lui Melhisedec. Apoi, un membru al președinției țărușului îl intervievează și el. Cu aprobarea președintelui de misiune, președintele de district poate intervieva un frate pentru a fi rânduit vârstnic (vedeți 6.3). Pentru instrucțiuni privind aceste interviuri, vedeți 31.2.6.

După interviu, președinția țărușului solicită înaltului consiliu să susțină hotărârea de a-l rândui pe acel frate. Un membru al președinției țărușului îl prezintă pentru a fi susținut în cadrul sesiunii generale a conferinței de țăruș (vedeți 18.10.3). Cu aprobarea președintelui de misiune, președintele de district poate prezenta un frate pentru a fi susținut în vederea rânduirii ca vârstnic (vedeți 6.3).

18.10.2

Preoția aaronică

Episcopul deține cheile preoției pentru conferirea Preoției aaronice și rânduirea la oficiile de diacon, învățător și preot. Frații demni sunt, în general, rânduiți la aceste oficii când au următoarele vârste, însă nu mai devreme:

• diacon – la începutul anului în care împlinesc 12 ani;

• învățător – la începutul anului în care împlinesc 14 ani;

• preot – la începutul anului în care împlinesc 16 ani.

Episcopul sau un consilier desemnat îi intervievează pe cei care trebuie să fie rânduiți diaconi sau învățători pentru a determina dacă sunt pregătiți spiritual. Episcopul intervievează frații care ar urma să fie rânduiți preoți.

Înainte de a intervieva un tânăr băiat pentru rânduirea la preoție, episcopul obține permisiunea verbală a părinților sau tutorilor legali. Nu este nevoie de permisiune din partea unui părinte sau tutore care nu are nicio bază legală pentru a se opune acțiunii.

Dacă fratele este găsit demn în cadrul unui interviu, un membru al episcopatului îl prezintă pentru a fi susținut în cadrul adunării de împărtășanie (vedeți 18.10.3).

Pentru informații privind rânduirea fraților recent botezați, vedeți 38.2.9.1.

18.10.3

Prezentarea unui membru pentru a fi susținut înainte de a fi rânduit

După ce un frate a fost intervievat și găsit demn să fie rânduit la un oficiu al preoției, el este prezentat pentru a fi susținut (vedeți Doctrină și legăminte 20:65, 67). Frații care urmează să fie rânduiți vârstnici sau înalți preoți sunt prezentați de un membru al președinției țărușului în cadrul sesiunii generale a conferinței de țăruș (pentru instrucțiuni pentru președinții de districte, vedeți 6.3). Frații care urmează să fie rânduiți diaconi, învățători sau preoți sunt prezentați de un membru al episcopatului în cadrul adunării de împărtășanie.

Persoana care conduce susținerea roagă fratele respectiv să se ridice în picioare. El anunță propunerea de a conferi Preoția aaronică sau Preoția lui Melhisedec (dacă este necesar) și de a rândui fratele la oficiul preoției. Apoi, el invită membrii să susțină propunerea. De exemplu, pentru a prezenta un frate pentru a fi rânduit vârstnic, el ar putea folosi cuvinte ca acestea:

„Propunem ca [numele] să primească Preoția lui Melhisedec și să fie rânduit vârstnic. Cei care sunt de acord s-o arate prin ridicarea mâinii. [Pauză scurtă.] Cei care se opun, dacă există, o pot indica de asemenea. [Pauză scurtă.]

Persoana care este prezentată trebuie să participe la susținere. Dacă sunt prezentate mai multe persoane, acestea pot fi susținute în grup.

Dacă un membru cu drepturi depline se opune rânduirii, conducătorul care prezidează sau un alt conducător al preoției desemnat se întâlnește cu acesta, în particular, după adunare. Conducătorul caută să înțeleagă de ce se opune membrul. El află dacă membrul cunoaște vreun comportament care ar putea face ca persoana să nu fie pregătită pentru a fi rânduită la acel oficiu al preoției.

Doar membrii cu drepturi depline pot participa la susținere. Totuși, dacă un membru care nu are drepturi depline sau o persoană care nu este membră se opune acțiunii, episcopul sau președintele de țăruș poate asculta îngrijorarea sa, în particular, în afara adunării.

În unele cazuri, ar putea fi nevoie ca un frate să fie rânduit vârstnic sau înalt preot înainte de a putea fi prezentat în cadrul conferinței de țăruș. Când acest lucru se întâmplă, el este prezentat, pentru a fi susținut, în cadrul adunării de împărtășanie din episcopia sa. Apoi, el este prezentat în cadrul următoarei conferințe de țăruș pentru a ratifica rânduirea (adaptând procesul de susținere, descris mai sus). Aceasta include faptul de a oferi membrilor țărușului ocazia de a susține sau de a se opune acțiunii.

18.10.4

Cine înfăptuiește rânduiala

Președintele de țăruș sau un deținător al Preoției lui Melhisedec, sub îndrumarea sa, poate rândui un bărbat la oficiul de vârstnic. Cu aprobarea președintelui de misiune, președintele de district sau cineva aflat sub îndrumarea sa poate înfăptui rânduirea (vedeți 6.3). Doar deținători ai Preoției lui Melhisedec pot sta în cerc.

Președintele de țăruș sau un înalt preot, sub îndrumarea sa, poate rândui un bărbat la oficiul de înalt preot. Doar înalți preoți pot sta în cerc.

Cel care rânduiește un bărbat la un oficiu în cadrul Preoției lui Melhisedec trebuie să fie demn de a intra în templu. Președintele de țăruș sau cineva desemnat de el trebuie să fie prezent.

Un preot sau un deținător al Preoției lui Melhisedec poate rândui un frate la oficiul de diacon, învățător sau preot. El trebuie să fie autorizat de episcop. Episcopul sau cineva desemnat de el trebuie să fie prezent.

Pentru a participa la o rânduire în cadrul Preoției aaronice, cel în cauză trebuie să fie preot sau deținător al Preoției lui Melhisedec.

Episcopul poate permite unui tată care este preot sau deținător al Preoției lui Melhisedec să-și rânduiască fiul la oficiul de diacon, învățător sau preot, chiar dacă tatăl nu este pe deplin demn de a intra în templu (vedeți 18.3). Episcopii încurajează tații să se pregătească pentru a-și rândui fiii.

Pentru a putea rosti cuvintele în cadrul acestei rânduieli, cel care nu face parte din episcopia respectivă trebuie să-i arate conducătorului care prezidează recomandarea pentru templu valabilă. Sau poate să arate o Recomandare pentru înfăptuirea unei rânduieli semnată de un membru al episcopatului său.

18.10.5

Instrucțiuni

Pentru a conferi preoția și a rândui pe cineva la un oficiu al preoției, unul sau mai mulți deținători ai preoției autorizați își așază ușor mâinile pe capul persoanei. Apoi, cel care rostește cuvintele:

1. rostește numele întreg al persoanei;

2. spune autoritatea pe care el personal o deține pentru a înfăptui rânduiala (Preoția aaronică sau Preoția lui Melhisedec);

3. conferă Preoția aaronică sau Preoția lui Melhisedec, dacă nu a fost deja conferită;

4. rânduiește persoana la un oficiu în cadrul Preoției aaronice sau în cadrul Preoției lui Melhisedec și îi conferă drepturile, puterile și autoritatea acelui oficiu (chei ale preoției nu sunt date în cadrul conferirii preoției sau rânduirii la vreun oficiu, cu excepția rânduirii unui episcop);

5. rostește cuvinte de binecuvântare așa cum este îndrumat de Spirit;

6. încheie în numele lui Isus Hristos.

Pentru a rândui pe cineva la un oficiu al preoției după ce i s-a conferit deja preoția corespunzătoare, cel care înfăptuiește rânduirea omite pasul 3.

O rânduire este o ocazie de a da o binecuvântare. Sfaturi și instruiri detaliate despre îndatoririle cuiva sunt oferite înainte și după rânduire. Acestea nu trebuie să constituie elementul central al binecuvântării. Nu este nevoie să se spună rugăciuni, să se depună mărturii sau să se ofere instrucțiuni când cineva este rânduit.

18.10.6

Înregistrarea rânduirii și certificatul de rânduire

Înainte ca un bărbat să fie intervievat pentru a fi rânduit la un oficiu în cadrul Preoției lui Melhisedec, funcționarul folosește LCR pentru a pregăti o Înregistrare a rânduirii în cadrul Preoției lui Melhisedec. Președintele de țăruș sau un consilier desemnat desfășoară interviul și semnează formularul dacă sunt întrunite toate cerințele privind demnitatea.

După rânduire, președintele de țăruș sau reprezentantul său desemnat completează formularul și-l dă funcționarului. El înregistrează rânduirea în LCR și pregătește un certificat de rânduire. Acest certificat este semnat de președintele de țăruș și dat persoanei.

Înainte ca un frate să fie intervievat pentru a fi rânduit la un oficiu în cadrul Preoției aaronice, funcționarul folosește LCR pentru a pregăti o Înregistrare a rânduirii în cadrul Preoției aaronice. Episcopul sau un consilier desemnat desfășoară interviul și semnează formularul dacă sunt întrunite toate cerințele privind demnitatea.

După rânduire, episcopul sau un consilier desemnat completează formularul și-l dă funcționarului. El înregistrează rânduirea în LCR și pregătește un certificat de rânduire.

Pe înregistrarea rânduirii și pe certificat trebuie folosit numele legal actual al persoanei.

18.11

Punerea deoparte a membrilor pentru a sluji în chemări

Membrii care sunt chemați și susținuți în cea mai mare parte a pozițiilor din cadrul Bisericii trebuie să fie puși deoparte pentru a sluji în acea poziție (vedeți Ioan 15:16; Doctrină și legăminte 42:11; vedeți, de asemenea, 3.4.3.1 din acest manual). În timpul punerii deoparte, persoanei îi este dată 1) autoritatea de a acționa în cadrul chemării și 2) îi sunt spuse cuvinte de binecuvântare potrivit îndrumării Spiritului.

Președinții de țăruși, episcopii și președinții cvorumurilor primesc chei ale președinției când sunt puși deoparte (vedeți 3.4.1.1). Însă, cuvântul chei nu poate fi folosit când sunt puși deoparte membri pentru a sluji în alte chemări, inclusiv consilieri în președinții.

Pentru informații privind chemarea, rânduirea și punerea deoparte a episcopilor, vedeți 30.7.

18.11.1

Cine înfăptuiește punerea deoparte

Punerea deoparte este înfăptuită de un deținător al Preoției lui Melhisedec. El trebuie să primească aprobare din partea conducătorului care deține cheile corespunzătoare ale preoției. Cei care sunt autorizați să înfăptuiască o punere deoparte sunt menționați în 30.8. Un vârstnic nu poate fi cel care rostește cuvintele sau nu poate sta în cerc atunci când un bărbat este pus deoparte pentru o chemare care necesită ca bărbatul să fie înalt preot.

Sub îndrumarea conducătorului care prezidează, unul sau mai mulți deținători ai Preoției lui Melhisedec pot participa la o punere deoparte. Președinții sunt puși deoparte înaintea consilierilor lor.

Conducătorul care prezidează poate permite unui soț sau tată care deține Preoția lui Melhisedec să stea în cerc pentru punerea deoparte a soției sale sau a copiilor săi, chiar dacă el nu este pe deplin demn de a intra în templu (vedeți 18.3).

18.11.2

Instrucțiuni

Unul sau mai mulți deținători ai Preoției lui Melhisedec autorizați își așază ușor mâinile pe capul persoanei. Apoi, cel care rostește cuvintele:

1. rostește numele întreg al persoanei;

2. spune că el acționează prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

3. pune deoparte persoana în chemarea din cadrul țărușului, episcopiei, cvorumului sau clasei;

4. conferă chei dacă persoana trebuie să le primească;

5. rostește cuvinte de binecuvântare așa cum este îndrumat de Spirit;

6. încheie în numele lui Isus Hristos.

Punerea deoparte nu este o adunare oficială cu rugăciuni sau mărturii. Nici nu este un moment pentru a se oferi instrucțiuni detaliate. Acestea sunt date în timpul instruirii, nu ca parte a binecuvântării.

18.12

Consacrarea uleiului

Deținătorii Preoției lui Melhisedec trebuie să consacre uleiul de măsline înainte ca acesta să fie folosit pentru ungerea celor bolnavi sau suferinzi (vedeți Iacov 5:14). Niciun alt tip de ulei nu poate fi folosit.

Flacoane pentru ulei sunt disponibile pe store.ChurchofJesusChrist.org.

Membrii nu pot consuma ulei consacrat sau să-l pună pe părțile suferinde ale trupului.

18.12.1

Cine înfăptuiește rânduiala

Unul sau mai mulți deținători ai Preoției lui Melhisedec pot consacra ulei. Ei nu trebuie să ceară aprobare din partea vreunui conducător al preoției.

18.12.2

Instrucțiuni

Pentru a consacra ulei, deținătorul Preoției lui Melhisedec:

1. ține și deschide recipientul cu ulei de măsline;

2. se adresează Tatălui Ceresc ca în rugăciune;

3. spune că el acționează prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

4. consacră uleiul (nu recipientul) și-l pune deoparte pentru ungerea și binecuvântarea celor bolnavi și suferinzi;

5. încheie în numele lui Isus Hristos.

18.13

Slujirea celor bolnavi

De obicei, slujirea celor bolnavi trebuie făcută la cererea celui care primește binecuvântarea sau la cererea altora care sunt îngrijorați, astfel încât binecuvântarea să fie potrivit credinței lor (vedeți Iacov 5:14; Doctrină și legăminte 24:13-14; 42:43-44, 48-52).

Slujirea celor bolnavi „prin așezarea mâinilor” constă din două părți: ungerea cu ulei și pecetluirea ungerii cu o binecuvântare. Dacă nu există ulei consacrat, poate fi dată o binecuvântare prin autoritatea Preoției lui Melhisedec, fără ungere.

Dacă cineva cere mai multe binecuvântări pentru aceeași boală, nu mai este necesară o altă ungere. Un deținător al preoției poate da o altă binecuvântare prin așezarea mâinilor și prin autoritatea Preoției lui Melhisedec. Totuși, poate fi făcută și o altă ungere.

Deținătorii preoției care fac vizite în spitale nu trebuie să solicite ocazii de a sluji celor bolnavi.

18.13.1

Cine dă binecuvântarea

Doar deținători ai Preoției lui Melhisedec demni pot sluji celor bolnavi sau suferinzi. Ei nu trebuie să ceară aprobare din partea vreunui conducător al preoției. Dacă este posibil, tatăl care deține Preoția lui Melhisedec este cel care slujește membrilor bolnavi ai familiei sale.

De regulă, doi sau mai mulți deținători ai Preoției lui Melhisedec slujesc celor bolnavi. Totuși, unul singur poate înfăptui atât ungerea, cât și pecetluirea.

18.13.2

Instrucțiuni

Slujirea celor bolnavi constă din două părți: ungerea cu ulei și pecetluirea ungerii.

Ungerea cu ulei este făcută de un singur deținător al Preoției lui Melhisedec. El:

1. pune o picătură de ulei consacrat pe capul persoanei respective;

2. își așază ușor mâinile pe capul persoanei și îi rostește numele întreg;

3. spune că el acționează prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

4. spune că el unge cu ulei care a fost consacrat pentru ungerea și binecuvântarea celor bolnavi și suferinzi;

5. încheie în numele lui Isus Hristos.

Pentru a pecetlui ungerea, unul sau mai mulți deținători ai Preoției lui Melhisedec își așază ușor mâinile pe capul persoanei respective. Apoi, cel care pecetluiește ungerea:

1. rostește numele întreg al persoanei;

2. spune că el pecetluiește ungerea prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

3. rostește cuvinte de binecuvântare așa cum este îndrumat de Spirit;

4. încheie în numele lui Isus Hristos.

18.14

Binecuvântările de alinare și îndrumare, inclusiv binecuvântările date de tată

18.14.1

Cine dă binecuvântarea

Deținătorii Preoției lui Melhisedec pot da binecuvântări de alinare și îndrumare membrilor familiei și altor persoane care le solicită. Aceste binecuvântări sunt, de regulă, date de membri ai familiei, frați care păstoresc sau conducători ai preoției.

Tatăl care deține Preoția lui Melhisedec poate da copiilor săi binecuvântări date de tată. Acestea pot fi utile mai ales când copiii se duc la școală, se duc în misiune, se căsătoresc, încep să servească în cadrul forțelor armate sau au parte de încercări speciale. Părinții își încurajează copiii să ceară binecuvântări date de tată atunci când simt că au nevoie. Binecuvântările date de tată pot fi înregistrate pentru uz personal.

Deținătorul Preoției lui Melhisedec nu trebuie să ceară aprobare din partea vreunui conducător al preoției pentru a da o binecuvântare de alinare și îndrumare sau o binecuvântare dată de tată.

18.14.2

Instrucțiuni

Pentru a da o binecuvântare de alinare și îndrumare sau o binecuvântare dată de tată, unul sau mai mulți deținători ai Preoției lui Melhisedec își așază ușor mâinile pe capul persoanei respective. Apoi, cel care rostește cuvintele:

1. rostește numele întreg al persoanei;

2. spune că binecuvântarea este dată prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

3. rostește cuvinte de binecuvântare, alinare și îndrumare, așa cum este îndrumat de Spirit;

4. încheie în numele lui Isus Hristos.

18.15

Dedicarea caselor

Membrii Bisericii pot solicita să le fie dedicate casele prin autoritatea Preoției lui Melhisedec. Casele nu trebuie să fie proprietate personală sau complet achitate pentru a fi dedicate. Spre deosebire de clădirile Bisericii, casele nu sunt consacrate Domnului.

18.15.1

Cine înfăptuiește dedicarea

O casă este dedicată de un deținător al Preoției lui Melhisedec. Dacă în cămin nu există un deținător al Preoției lui Melhisedec:

• familia poate invita un prieten apropiat, o rudă sau un frate care păstorește care deține Preoția lui Melhisedec pentru a dedica respectiva casă. Persoana respectivă nu trebuie să ceară aprobare din partea unui conducător al preoției;

• membrii familiei se pot aduna și spune o rugăciune, așa cum sunt îndrumați de Spirit. Rugăciunea poate include elementele menționate în 18.15.2, numărul 3.

18.15.2

Instrucțiuni

Pentru a dedica o casă, deținătorul Preoției lui Melhisedec:

1. se adresează Tatălui Ceresc ca în rugăciune;

2. spune că el acționează prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

3. dedică respectiva casă ca loc sacru în care Spiritul Sfânt să poată locui și rostește alte cuvinte, așa cum este îndrumat de Spirit. De exemplu, el poate binecuvânta casa să fie un loc în care membrii familiei să poată preaslăvi, să se simtă în siguranță față de lume, să progreseze spiritual și să se pregătească pentru relațiile de familie eternă;

4. încheie în numele lui Isus Hristos.

18.16

Dedicarea mormintelor

18.16.1

Cine dedică mormântul

Cel care dedică un mormânt trebuie să dețină Preoția lui Melhisedec și să fie autorizat de conducătorul preoției care prezidează ceremonia.

Dacă membrii familiei preferă, se poate spune o rugăciune la mormânt în locul unei rugăciuni de dedicare. Aceasta poate fi spusă de oricine doresc membrii familiei.

Pentru a putea rosti cuvintele în cadrul dedicării unui mormânt, cel care nu face parte din episcopia respectivă trebuie să-i arate conducătorului preoției care prezidează ceremonia recomandarea pentru templu valabilă. Sau poate să arate o Recomandare pentru înfăptuirea unei rânduieli semnată de un membru al episcopatului său.

18.16.2

Instrucțiuni

Pentru a dedica un mormânt, deținătorul Preoției lui Melhisedec:

1. se adresează Tatălui Ceresc ca în rugăciune;

2. spune că el acționează prin autoritatea Preoției lui Melhisedec;

3. dedică și consacră locul de înmormântare ca loc de odihnă pentru trupul celui decedat;

4. se roagă ca locul să fie sfințit și protejat până la înviere (acolo unde este adecvat);

5. Îl roagă pe Tatăl Ceresc să aline familia și exprimă gânduri așa cum îl îndrumă Spiritul;

6. încheie în numele lui Isus Hristos.

Dacă trupul unui membru al Bisericii este incinerat, conducătorul care prezidează își poate folosi judecata pentru a hotărî dacă să dedice sau nu locul în care este ținută cenușa. El ia în considerare dorințele familiei, obiceiurile locale și legile locale. Fratele care rostește cuvintele adaptează instrucțiunile cu privire la dedicarea mormintelor.

18.17

Binecuvântările patriarhale

Fiecare membru demn, botezat are dreptul să primească o binecuvântare patriarhală, care oferă îndrumare inspirată de la Tatăl Ceresc (vedeți Genesa 48:14-16; 49; 2 Nefi 4:3-11). Părinții și conducătorii din cadrul Bisericii încurajează membrii să se pregătească spiritual pentru a-și primi binecuvântarea patriarhală.

Episcopul sau un consilier desemnat intervievează membrii care doresc să-și primească binecuvântarea patriarhală. Dacă un membru este demn, intervievatorul pregătește o recomandare pentru primirea binecuvântării patriarhale. El o trimite prin Patriarchal Blessing System (Sistem pentru binecuvântări patriarhale) de pe ChurchofJesusChrist.org.

Persoana care eliberează o Recomandare pentru primirea binecuvântării patriarhale se asigură că membrul este destul de matur pentru a înțelege importanța și natura sacră a binecuvântării. În mod ideal, membrul trebuie să fie suficient de tânăr încât să aibă încă multe hotărâri importante în viață. Totuși, adulții mai în vârstă sunt încurajați, de asemenea, să-și primească binecuvântarea patriarhală. Conducătorii preoției nu trebuie să stabilească o vârstă minimă necesară pentru ca un membru să-și poată primi binecuvântarea patriarhală.

Un nou convertit trebuie să înțeleagă doctrina de bază a Evangheliei înainte de a-și primi binecuvântarea patriarhală.

Pentru informații privind binecuvântările patriarhale în circumstanțe speciale, vedeți 38.2.10.

18.17.1

Primirea binecuvântării patriarhale

După primirea recomandării, membrul contactează patriarhul pentru a-și face o programare pentru a-și primi binecuvântarea patriarhală. În ziua stabilită, membrul trebuie să se ducă la patriarh având o atitudine evlavioasă și îmbrăcat în ținută de duminica. Membrii pot posti, însă postul nu este o cerință.

Fiecare binecuvântare patriarhală este sacră, confidențială și personală. Prin urmare, este dată în particular, cu excepția unui număr limitat de membri ai familiei care pot fi prezenți.

Cel care își primește binecuvântarea patriarhală trebuie să-i prețuiască respectivele cuvinte, să cugete asupra lor și să trăiască în așa fel încât să fie demn să primească binecuvântările promise în această viață și în eternitate.

Membrii Bisericii nu trebuie să compare binecuvântările între ele și nici să le împărtășească altor persoane decât membrilor apropiați ai familiei. Binecuvântările patriarhale nu pot fi citite în cadrul adunărilor Bisericii sau al altor adunări publice.

Dacă o binecuvântare patriarhală nu include declararea filiației, patriarhul poate declara ulterior acea filiație sub forma unei anexe.

18.17.2

Obținerea de exemplare ale binecuvântării patriarhale

Persoana care și-a primit binecuvântarea patriarhală trebuie să păstreze în siguranță exemplarul tipărit pe care-l primește. Totuși, dacă acest exemplar este pierdut sau distrus, persoana poate solicita unul nou. Poate să facă această solicitare la Patriarchal Blessings (Binecuvântări patriarhale) pe ChurchofJesusChrist.org. Dacă acest lucru nu este posibil, persoana își contactează episcopul pentru ajutor.

18.17.3

Mai multe informații

Pentru mai multe informații privind binecuvântările patriarhale, vedeți 38.2.10 și „Binecuvântările patriarhale”.

18.18

Înzestrarea și pecetluirea în templu

Pentru informații despre rânduiala înzestrării în templu și cea a pecetluirii în templu, vedeți capitolul 27.

18.19

Tabelul rânduirilor

Oficiu	Recomandat de	Aprobat de	Susținut de	Intervievat și rânduit de
Oficiu Patriarh	Recomandat de Președinția țărușului	Aprobat de Cvorumul celor Doisprezece Apostoli	Susținut de Membri în cadrul conferinței țărușului	Intervievat și rânduit de Președintele de țăruș după ce primește aprobarea din partea Cvorumului Celor Doisprezece; sau un membru al Primei Președinții sau al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli
Oficiu Înalt preot	Recomandat de Episcop și președinția țărușului	Aprobat de Președinția țărușului și înaltul consiliu	Susținut de Membri în cadrul conferinței țărușului	Intervievat și rânduit de Intervievat de episcop și de președintele de țăruș sau un consilier desemnat; rânduit sub îndrumarea președintelui de țăruș
Oficiu Vârstnic	Recomandat de Episcop	Aprobat de Președinția țărușului și înaltul consiliu	Susținut de Membri în cadrul conferinței țărușului sau conferinței districtului	Intervievat și rânduit de Intervievat de episcop și de președintele de țăruș sau de un consilier desemnat (într-un district, intervievat de un membru al președinției misiunii sau de președintele de district, dacă este desemnat, vedeți 6.3) Rânduit sub îndrumarea președintelui de țăruș (într-un district, rânduit sub îndrumarea președintelui de misiune sau a președintelui de district, dacă este desemnat)
Oficiu Episcop	Recomandat de Președinția țărușului, folosind LCR	Aprobat de Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece Apostoli	Susținut de Membri în cadrul adunării de împărtășanie	Intervievat și rânduit de Președintele de țăruș după ce primește aprobarea din partea Primei Președinții (vedeți 30.7)
Oficiu Preot	Recomandat de Episcop	Aprobat de Episcopat	Susținut de Membri în cadrul adunării de împărtășanie	Intervievat și rânduit de Intervievat de episcop; rânduit sub îndrumarea episcopului
Oficiu Învățător sau diacon	Recomandat de Episcop	Aprobat de Episcopat	Susținut de Membri în cadrul adunării de împărtășanie	Intervievat și rânduit de Intervievat de episcop sau de un consilier desemnat; rânduit sub îndrumarea episcopului