21.

Păstorirea

21.0

Introducere

Păstorirea înseamnă să slujești altora așa cum a făcut Salvatorul (vedeți Matei 20:26-28). El i-a iubit, i-a învățat pe cei din jurul Său, S-a rugat pentru ei, i-a alinat și i-a binecuvântat (vedeți Faptele apostolilor 10:38). În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, noi căutăm să păstorim copiii lui Dumnezeu.

Domnul dorește ca toți membrii Bisericii Sale să primească o astfel de îngrijire. Din acest motiv, deținătorii preoției sunt desemnați în calitate de frați care păstoresc fiecărei gospodării în care se află membri. Surori care păstoresc sunt desemnate fiecărei surori adulte. Aceste desemnări ajută la asigurarea faptului că membrii Bisericii sunt ținuți minte și se are grijă de ei (vedeți Moroni 6:4).

Păstorirea este un mod important prin care ținem poruncile de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-l iubi pe aproapele nostru (vedeți Matei 22:36-40). Este, de asemenea, un mod vital de a ajuta la realizarea lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare.

Președinția cvorumului vârstnicilor și cea a Societății de Alinare îi ajută pe frații și surorile care păstoresc să învețe cum să-i păstorească pe alții. De asemenea, ele inspiră și oferă îndrumare și sprijin. Pot face aceasta în interviurile despre păstorire (vedeți 21.3), în adunările de duminica și în conversațiile personale. Ele caută inspirație în scripturi, în acest capitol și pe ministering.ChurchofJesusChrist.org.

21.1

Responsabilitățile surorilor și fraților care păstoresc

Surorile și frații care păstoresc Îl reprezintă pe Domnul. De asemenea, ei îi ajută pe membri să simtă dragostea și sprijinul episcopului și ale conducătoarelor Societății de Alinare și conducătorilor cvorumului. Datoria lor este de „a veghea” asupra membrilor Bisericii și de „fi cu ei și de a-i întări” (Doctrină și legăminte 20:53).

Surorile și frații care păstoresc au responsabilitățile de mai jos cu privire la persoanele și familiile desemnate lor:

• le ajută să-și întărească credința în Tatăl Ceresc și în Isus Hristos;

• le ajută să se pregătească pentru a face legăminte sacre cu Dumnezeu și pentru a le ține, pe măsură ce primesc rânduieli. După cum este necesar, ajută părinții să-și pregătească fiicele și fii pentru a primi rânduieli și a ține legăminte;

• discern nevoile și oferă dragoste, îngrijire și slujire asemănătoare celor ale lui Hristos. Oferă ajutor și alinare în momente de nevoie spirituală sau temporală. Discută despre nevoi în timpul interviurilor despre păstorire și în alte momente;

• le ajută să ajungă să se bizuie pe forțele proprii spiritual și temporal.

Pentru mai multe detalii despre responsabilitățile surorilor și fraților care păstoresc, vedeți Iacov 1:27, Mosia 23:18 și Doctrină și legăminte 20:47, 59.

Surorile și frații care păstoresc caută, cu ajutorul rugăciunii, îndrumarea Spiritului. De asemenea, ei se sfătuiesc cu cei cărora le slujesc pentru a înțelege cum să-i ajute cel mai bine să-și împlinească nevoile.

Surorile și frații care păstoresc își adaptează eforturile la nevoile și circumstanțele celor cărora le slujesc. Vizitele personale sunt încurajate, avându-se în vedere factori cum ar fi siguranța, distanța și dacă este adecvat din punct de vedere al culturii. Surorile și frații care păstoresc pot ajuta și în alte moduri. Acestea includ apelurile telefonice, apelurile video, mesajele text, e-mailurile, scrisorile, rețelele de socializare, contactarea la biserică și actele de slujire.

Este posibil să existe nevoi pe care frații sau surorile care păstoresc să nu le poată împlini singuri. În astfel de cazuri, ei se sfătuiesc cu o membră a președinției Societății de Alinare sau un membru al președinției cvorumului vârstnicilor.

21.2

Organizarea păstoririi

Salvatorul a dat ucenicilor Săi însărcinări importante (vedeți Luca 10:1-17; vedeți, de asemenea, 4.2.6 din acest manual). Urmând acest tipar, noi primim însărcinări de a păstori anumite persoane și familii. O abordare organizată a păstoririi contribuie la a oferi fiecărei persoane ocazii de a simți dragostea Salvatorului.

21.2.1

Desemnările

Președinția cvorumului vârstnicilor și cea a Societății de Alinare se gândesc, rugându-se, la desemnări pentru frați și surori care păstoresc. Ele țin seama de punctele forte și nevoile membrilor. De asemenea, au în vedere nevoile copiilor din familie. Ele desemnează, de regulă, doi frați sau două surori care formează o echipă. Cer aprobarea episcopului pentru echipele care păstoresc și desemnări.

Când iau aceste hotărâri, conducătorii au în vedere următoarele:

• frații și surorile care păstoresc cu dedicare trebuie să fie desemnați membrilor care au cea mai mare nevoie. Printre aceștia s-ar putea număra membri noi, părinți singuri, văduve, văduvi și membri mai puțin activi;

• tinerii pot sluji în calitate de colegi ai adulților, potrivit îndrumărilor din 21.2.2;

• un cuplu căsătorit poate fi desemnat să păstorească împreună o persoană sau o familie;

• președințiile țărușilor și episcopatele se îngrijesc de toți membrii din țăruși sau episcopii. Din acest motiv, membrii lor nu sunt desemnați, în general, în calitate de frați care păstoresc. Președintele de țăruș stabilește dacă sunt desemnați înalții consilieri și patriarhii activi.

După ce episcopul aprobă, un membru al președinției cvorumului vârstnicilor transmite desemnări fraților care păstoresc, inclusiv tinerilor băieți. O membră a președinției Societății de Alinare transmite desemnări surorilor care păstoresc, inclusiv tinerelor fete.

Acești conducători sau aceste conducătoare se sfătuiesc cu frații sau surorile care păstoresc cu privire la punctele forte, nevoile și încercările celor pe care îi vor păstori. Conducătorii sau conducătoarele încurajează frații sau surorile care păstoresc să înțeleagă nevoile celor cărora le sunt desemnați și să caute apoi inspirație cu privire la modul în care să slujească cel mai bine.

Frații și surorile care păstoresc nu sunt chemați, susținuți ori puși deoparte. Slujirea lor face parte din legământul pe care l-au făcut la botez (vedeți Mosia 18:8-11).

21.2.2

Desemnările privind păstorirea în cazul tinerilor

Chiar înainte de a primi însărcinări privind păstorirea, tinerii păstoresc slujind altora în moduri asemănătoare celor ale lui Hristos. Slujirea oferită de tineri, în calitate de soră sau frate care păstorește, poate fi o parte importantă a ajutorului acordat pentru realizarea lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare.

O tânără fată poate sluji într-o echipă care păstorește alături de o soră de la Societatea de Alinare când tânăra fată dorește și este capabilă. Ea poate începe să slujească în anul în care împlinește 14 ani. Președinția Societății de Alinare se sfătuiește cu tânăra fată, cu părinții ei și cu președinția Tinerelor Fete când are în vedere desemnări privind păstorirea.

Deseori, este o binecuvântare pentru o soră să-i fie desemnată o tânără fată ca soră care păstorește. Aceasta poate fi o binecuvântare și pentru tânăra fată.

Un tânăr băiat slujește într-o echipă care păstorește alături de un deținător al Preoției lui Melhisedec când este rânduit la oficiul de învățător sau preot. Episcopul stabilește dacă tânărul băiat este demn și pregătit pentru a fi rânduit (vedeți 10.1.3.2). Președinția cvorumului vârstnicilor se sfătuiește cu tânărul băiat, cu părinții lui și cu episcopatul când are în vedere desemnări privind păstorirea.

În unele cazuri, tinerii pot fi desemnați ca al treilea membru al unei echipe care păstorește. Conducătorii pot desemna tinerii să ajute la păstorirea unora sau tuturor persoanelor și familiilor desemnate echipei.

Tinerilor nu le sunt desemnați frați sau surori care păstoresc. Ei primesc îngrijire de la frații care păstoresc familia lor. Președinția clasei sau cea a cvorumului lor și conducătorii adulți îi includ, de asemenea, în activitatea lor de păstorire. Dacă părinții lor nu sunt membri ai Bisericii, dar acceptă păstorirea, președinția cvorumului vârstnicilor poate desemna familiei frați care păstoresc. În mod asemănător, președinția Societății de Alinare poate desemna mamei surori care păstoresc.

Regula Bisericii potrivit căreia doi adulți responsabili trebuie să fie prezenți cu tinerii nu este valabilă în cazul echipelor care păstoresc. Totuși, conducătorii trebuie să fie înțelepți și să caute inspirație atunci când desemnează tineri să fie colegi ai adulților. De asemenea, ei caută îndrumare din partea episcopului. Când un tânăr este desemnat unui coleg care nu este părintele său, conducătorii confirmă că părinții nu se opun desemnării.

Colegii adulți trebuie să evite situațiile care ar putea fi înțelese greșit. Ei sunt precauți în situațiile în care sunt singuri cu colegul sau colega. Ei îi ajută pe tineri să aibă o experiență în ce privește păstorirea în siguranță și plină de satisfacții.

21.2.3

Misionarii cu timp deplin

Dacă președintele de misiune aprobă, misionarii cu timp deplin pot ajuta în activitatea de păstorire. Conducătorii la nivel de episcopie pot solicita aprobarea sa prin președintele de țăruș. Misionarii cu timp deplin sunt desemnați, de obicei, să păstorească membrii noi, familiile în care doar o parte sunt membri și membrilor mai puțin activi.

21.3

Interviurile despre păstorire

Salvatorul a avut un interviu simplu, dar profund cu Petru referitor la hrănirea oilor Sale (vedeți Ioan 21:15-17). Interviurile despre păstorire pot fi o ocazie asemănătoare. De asemenea, ele permit conducătorilor să dea un exemplu în ce privește păstorirea.

Președintele cvorumului vârstnicilor și consilierii săi îi intervievează pe frații care păstoresc. Președinta Societății de Alinare și consilierele sale le intervievează pe surorile care păstoresc. Un cuplu căsătorit desemnat să păstorească împreună se poate întâlni fie cu respectivul conducător al cvorumului vârstnicilor, fie cu respectiva conducătoare a Societății de Alinare sau cu ambii.

Aceste interviuri se desfășoară cel puțin o dată pe trimestru. Ele pot fi desfășurate oricând în timpul trimestrului. De preferat, aceste interviuri se desfășoară în persoană și cu ambii membri ai echipei. Tinerii care au primit însărcinări privind păstorirea trebuie să fie incluși, dacă este posibil.

Interviurile despre păstorire nu trebuie să fie lungi pentru a fi eficiente. Scopurile lor sunt:

• să se sfătuiască în legătură cu punctele forte, nevoile și încercările persoanelor și familiilor desemnate;

• să se discute modalități de a ajuta persoanele să se pregătească pentru a primi rânduieli, dacă este necesar;

• să se gândească la cum ar putea cvorumul vârstnicilor, Societatea de Alinare, consiliul episcopiei și alții să ofere ajutor;

• să păstorească frații și surorile care păstoresc. Să dea dovadă de dragoste și apreciere față de ei. Să-i învețe și să-i încurajeze. Să-i ajute să-și dezvolte capacitatea de a primi revelație și de a acționa potrivit revelației în slujirea lor.

Între interviuri, frații și surorile care păstoresc comunică, după cum este necesar, cu conducătorii. Ei pot împărtăși informații confidențiale direct episcopului.

Conducătorii folosesc Resursele conducătorului și ale funcționarului pentru a raporta interviurile despre păstorire.

21.4

Coordonarea eforturilor de păstorire

Societatea de Alinare și cvorumul vârstnicilor împart munca de păstorire. Organizațiile fac această muncă dând dovadă de unitate.

Președinția Societății de Alinare și cea a cvorumului vârstnicilor se adună laolaltă cel puțin trimestrial. Ele trec în revistă ce au aflat în timpul interviurilor despre păstorire (vedeți 21.3). De asemenea, ele coordonează desemnările privind păstorirea. Cei doi președinți împart responsabilitatea de a organiza și conduce adunarea.

În unitățile cu puțini membri activi, președinția Societății de Alinare și cea a cvorumului vârstnicilor pot hotărî să nu desemneze anumitor membri atât surori care păstoresc, cât și frați care păstoresc. Conducătorii iau această hotărâre împreună și solicită aprobarea episcopului. Dacă unei surori i se desemnează surori care păstoresc, dar nu și frați care păstoresc, conducătorii se asigură că ea are pe cineva căruia îi poate cere o binecuvântare a preoției.

Președinta Societății de Alinare și președintele cvorumului vârstnicilor se adună laolaltă cel puțin trimestrial cu episcopul. Ei discută despre nevoile membrilor episcopiei. Ei discută, de asemenea, despre posibilele schimbări în desemnările privind păstorirea.

Când este necesar, președinta Societății de Alinare și președintele cvorumului vârstnicilor discută cu consiliul episcopiei informațiile împărtășite de surorile și frații care păstoresc. Când fac aceasta, ei respectă cererile membrilor referitoare la confidențialitate. Așa cum este coordonat de episcop, consiliul episcopiei întocmește planuri pentru a le sluji membrilor episcopiei și a-i binecuvânta. Consiliul tinerilor la nivel de episcopie discută, de asemenea, despre păstorire (vedeți 29.2.6).