Botezul şi darul Duhului Sfânt

„Botezul cu apă, fără botezul cu foc şi Duhul Sfânt care să-l însoţească, nu este de niciun folos; ele sunt în mod necesar şi inseparabil legate.”

Din viaţa lui Joseph Smith

În timpul lui Joseph Smith, râul Susquehanna curgea într-o albie mare, şerpuitoare, prin pădurile cu copaci de esenţă tare şi pini, înconjurată de dealuri unduitoare şi câmpuri de cereale. Fiind cel mai mare râu din Pennsylvania, el a fost un element central al peisajului din jurul localităţii Harmony, Pennsylvania. Pentru că râul se afla în apropierea casei sale şi oferea locuri retrase, liniştite, profetul se retrăgea uneori acolo pentru a medita şi a se ruga.

Pe malul acestui râu au mers profetul şi Oliver Cowdery în ziua de 15 mai 1829 pentru a se ruga cu privire la importanţa botezului. Ca răspuns la rugăciunea lor, Ioan Botezătorul li s-a arătat şi le-a conferit Preoţia aaronică şi le-a poruncit să se boteze unul pe celălalt. Binecuvântarea pe care o căutaseră putea fi acum înfăptuită în modul potrivit şi cu puterea şi autoritatea lui Dumnezeu. Coborând în râu, ei s-au botezat unul pe altul, întâi Joseph botezându-l pe Oliver, aşa cum i-a îndrumat Ioan. Joseph şi-a aşezat mâinile pe capul lui Oliver şi l-a rânduit la Preoţia lui Aaron iar Oliver a făcut la fel pentru Joseph. Profetul a spus:

„Am trăit experienţa unor mari şi glorioase binecuvântări de la Tatăl nostru Ceresc. De abia îl botezasem pe Oliver Cowdery şi Duhul Sfânt s-a coborât asupra lui, iar el s-a ridicat şi a profeţit multe lucruri care urmau să se întâmple în scurt timp. Şi tot aşa, imediat ce am fost botezat de el, am avut şi eu spiritul profeţiei, când, ridicându-mă am profeţit despre creşterea acestei Biserici şi despre multe alte lucruri referitoare la Biserică şi la actuala generaţie a copiilor oamenilor. Noi eram plini de Duhul Sfânt şi ne bucuram de Dumnezeul salvării noastre” (Joseph Smith – Istorie 1:73).

Binecuvântările botezului au fost, în scurt timp, primite şi de alţi credincioşi. Mai târziu în cursul lunii mai, fratele mai tânăr al profetului, Samuel, a venit în vizită la Joseph şi Oliver în Harmony. „Noi… am făcut eforturi să-l convingem cu privire la Evanghelia lui Isus Hristos, care era acum pe cale să fie revelată în plenitudinea ei”, a afirmat profetul. Samuel a primit o mărturie despre lucrare şi Oliver Cowdery l-a botezat, după care Samuel „s-a întors la casa tatălui lui, slăvindu-L şi lăudându-L mult pe Dumnezeu, fiind plin de Spiritul Sfânt.”¹ În luna iunie, profetul l-a botezat pe fratele lui mai mare, Hyrum, care era de mult timp un credincios neclintit al mesajului profetului. „De atunci înainte, mulţi au devenit credincioşi”, a consemnat Joseph, „şi unii au fost botezaţi în timp ce noi am continuat să instruim şi să convingem.”²

Profetul a fost deosebit de recunoscător să-l vadă pe tatăl său, Joseph Smith, tatăl, botezat. Profetul avea o dragoste profundă pentru tatăl său, care fusese primul care a crezut mesajul său după ce el a fost vizitat, prima dată, de Moroni. Joseph Smith, tatăl, a fost botezat în ziua de 6 aprilie 1830, ziua în care a fost organizată Biserica. Mama profetului, Lucy Mack Smith, a spus: „Joseph stătea pe mal când tatăl lui a ieşit din apă şi, în timp ce-i strângea mâna a spus cu glas tare: «Am trăit să-l văd pe tatăl meu botezat în biserica adevărată a lui Isus Hristos» şi şi-a îngropat faţa la pieptul tatălui său şi a plâns tare de bucurie aşa cum a făcut Iosif din vechime când l-a văzut pe tatăl său urcând în ţara Egiptului.”³

În ziua în care Biserica a fost organizată, mulţi sfinţi care fuseseră botezaţi anterior au primit darul Duhului Sfânt prin puterea Preoţiei lui Melhisedec. Profetul Joseph Smith i-a învăţat insistând că erau necesare atât botezul, cât şi aşezarea mâinilor pentru darul Duhului Sfânt. „Botezul cu apă, fără botezul cu foc şi Duhul Sfânt care să-l însoţească, nu este de niciun folos”, a declarat el. „Ele sunt în mod necesar şi inseparabil legate. Un individ trebuie să se nască din apă şi Spirit pentru a putea intra în împărăţia lui Dumnezeu.”⁴

Învăţături ale lui Joseph Smith

Rânduiala botezului este necesară pentru exaltare.

„Dumnezeu a stabilit multe semne pe pământ, precum şi în ceruri; de exemplu, stejarul din pădure, fructul pomului, iarba câmpului – toate poartă un semn că sămânţa a fost plantată acolo; pentru că este o lege de la Domnul că fiecare pom, plantă sau iarbă care poartă sămânţă trebuie să dea rod de felul ei şi nu poate fi după nicio altă lege sau principiu.

După acelaşi principiu, eu susţin că botezul este un semn rânduit de Dumnezeu, pentru ca cel care crede în Hristos să-l ia asupra lui pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că «dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu», a spus Salvatorul [Ioan 3:5]. Este un semn şi o poruncă pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ca un om să intre în împărăţia Sa. Cei care caută să intre în oricare alt fel vor căuta în zadar; pentru că Dumnezeu nu-i va primi, nici îngerii nu vor recunoaşte lucrările lor ca fiind acceptate, pentru că ei nu s-au supus rânduielilor, nici nu au fost atenţi la semnele pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru salvarea omului, pentru a-l pregăti şi a-i da dreptul la o slavă celestială; şi Dumnezeu a decretat că toţi cei care nu se vor supune glasului Său nu vor scăpa de osândirea iadului. Ce este osândirea iadului? Să faci parte din acel grup de oameni care nu s-a supus poruncilor Sale.

Botezul este un semn pentru Dumnezeu, îngeri şi cer că noi facem voinţa lui Dumnezeu şi nu este niciun alt semn sub ceruri prin care Dumnezeu a rânduit ca omul să vină la El pentru a fi salvat şi să intre în împărăţia lui Dumnezeu, altfel decât prin credinţa în Isus Hristos, pocăinţă şi botez pentru iertarea păcatelor şi orice altă cale este zadarnică; atunci aveţi promisiunea darului Duhului Sfânt.”⁵

„Dacă cercetăm paginile sacre ale Bibliei, căutăm în profeţi şi cuvintele apostolilor, nu găsim niciun subiect atât de strâns legat de salvare ca acela al botezului… Să înţelegem că acest cuvânt botez vine de la verbul din limba greacă baptiso şi înseamnă a scufunda …

Poate nu ar fi greşit să prezint ordinele şi poruncile lui Isus Însuşi despre acest subiect. El a spus celor doisprezece sau, de fapt, unsprezece la acea vreme: «Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit». Astfel este consemnat de Matei [Matei 28:19–20]. În Marcu, noi avem aceste cuvinte importante: «Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit» [Marcu 16:15–16] …

«Nicodim, un fruntaş al iudeilor… a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: ‘Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el’. Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu’. Nicodim I-a zis: ‘Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?’. Isus i-a răspuns: ‘Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu’» [Ioan 3:1–5].

Acest răspuns hotărât şi explicit al lui Isus, cu privire la botez, răspunde la întrebarea: Dacă Dumnezeu este acelaşi ieri şi azi şi în veci, nu este de mirare că El este atât de explicit în marea declaraţie: «Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit!» [Marcu 16:16]. Nu este niciun alt nume dat sub cer, nici o altă rânduială acceptată prin care omul să poată fi salvat. Nu este de mirare că apostolul a spus că «fiind îngropaţi împreună cu El prin botez», voi veţi învia din morţi! [Coloseni 2:12]. Nu este de mirare că Pavel a trebuit să se scoale, să fie botezat şi să-şi spele păcatele [vezi Faptele apostolilor 9:17–18].”⁶

În toate dispensaţiile, sfinţii au fost botezaţi în numele lui Isus Hristos.

„Strămoşii care au fost, de fapt, părinţii Bisericii în diversele epoci, când Biserica a înflorit pe pământ… au fost iniţiaţi în împărăţie prin botez, pentru că este evident din scriptură – Dumnezeu nu se schimbă. Apostolul spune că Evanghelia este puterea lui Dumnezeu spre salvarea acelora care cred; şi, de asemenea, ne informează că viaţa şi neputrezirea au fost aduse la lumină prin Evanghelie [vezi Romani 1:16; 2 Timotei 1:10] …

Acum, considerând de la sine înţeles că scripturile spun ceea ce vor să dea de înţeles şi dau de înţeles ceea ce spun, noi avem motive suficiente pentru a merge mai departe şi a dovedi, din Biblie, că Evanghelia a fost întotdeauna aceeaşi; rânduielile pentru împlinirea cerinţelor ei, aceleaşi; şi oficianţii care să oficieze, aceiaşi; şi semnele şi roadele rezultate din promisiuni, aceleaşi; de aceea, pentru că Noe a fost propovăduitorul neprihănirii, el trebuie să fi fost botezat şi rânduit la preoţie prin aşezarea mâinilor etc. Pentru că niciun om nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron [vezi Evrei 5:4] …

Se va vedea şi accepta că, dacă a fost păcat printre oameni, pocăinţa a fost la fel de necesară într-o perioadă sau epocă a lumii ca şi într-o alta – şi că niciun om nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. Atunci, dacă Abel a fost un om neprihănit, el trebuie să fi devenit astfel prin ţinerea poruncilor; dacă Enoh a fost suficient de neprihănit pentru a intra în prezenţa lui Dumnezeu şi a păşi alături de El, el trebuie să fi devenit astfel prin ţinerea poruncilor Sale şi tot aşa fiecare persoană neprihănită, fie că a fost Noe, propovăduitorul neprihănirii; Avraam, tatăl credincioşilor; Iacov, cel ce luptă cu Dumnezeu; Moise, omul care a scris despre Hristos şi a adus la lumină legea prin poruncă, ca un învăţător care duce oamenii la Hristos; sau fie că a fost Isus Hristos Însuşi, care nu avea nevoie de pocăinţă, pentru că nu făcuse niciun păcat; potrivit declaraţiei solemne făcute lui Ioan – Lasă-Mă să fiu botezat: pentru că niciun om nu poate intra în împărăţie fără să se supună acestei rânduieli: căci aşa se cade, să împlinim toată dreptatea [vezi Traducerea lui Joseph Smith, Matei 3:43]. Cu siguranţă, atunci, dacă a fost nevoie ca Ioan şi Isus Hristos, Salvatorul, să împlinească toată dreptatea pentru a fi botezaţi – tot atât de sigur, atunci, va fi nevoie ca fiecare persoană care caută împărăţia cerului să meargă şi să facă la fel; pentru că El este uşa şi cine sare pe altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar! [vezi Ioan 10:1–2].

„În vremurile de la începutul lumii, înainte ca Salvatorul să vină în trup, «sfinţii» erau botezaţi în numele lui Isus Hristos care avea să vină, pentru că nu a existat vreodată un alt nume prin care oamenii să poată fi salvaţi; şi, după ce El a venit în trup şi a fost răstignit, atunci sfinţii au fost botezaţi în numele lui Isus Hristos, care a fost răstignit, a înviat din morţi şi s-a înălţat la cer, pentru ca ei să poată fi înmormântaţi prin botez ca şi El şi să fie înălţaţi în slavă ca şi El, pentru că, aşa cum a fost un singur Domn, o singură credinţă, un botez şi un Dumnezeu şi Tată al nostru, al tuturor [vezi Efeseni 4:5–6], tot aşa a fost o singură uşă către locaşurile bucuriei cereşti.”⁷

Copiii care mor înainte de a ajunge la vârsta responsabilităţii nu au nevoie să fie botezaţi; ei sunt mântuiţi prin ispăşirea lui Isus Hristos.

„Botezul este pentru iertarea păcatelor. Copiii nu au păcate. Isus i-a binecuvântat şi a spus: «Faceţi ce M-aţi văzut pe Mine că fac». Pruncii sunt vii în Hristos, iar cei care sunt mai mari sunt prin credinţă şi pocăinţă.”⁸

Doctrina botezării pruncilor sau stropirii lor cu apă, ori ei vor suferi în iad, este o doctrină neadevărată, nesusţinută de sfintele scripturi şi nepotrivită caracterului lui Dumnezeu. Toţi copiii sunt mântuiţi prin sângele lui Isus Hristos şi, în momentul în care pruncii părăsesc această lume, ei sunt luaţi la sânul lui Avraam.”⁹

Profetul Joseph Smith a descris următoarele ca parte a unei viziuni pe care a primit-o în ziua de 21 ianuarie 1836, consemnată mai târziu în Doctrină şi legăminte 137:1, 10: „Cerurile s-au deschis pentru noi şi eu am văzut împărăţia celestială a lui Dumnezeu şi slava ei… Şi, de asemenea, am văzut că toţi copiii care mor înainte de a ajunge la vârsta responsabilităţii sunt salvaţi în împărăţia celestială a cerului.”¹⁰

După botezul cu apă, noi primim Duhul Sfânt prin aşezarea mâinilor.

„Evanghelia cere botezul prin scufundare pentru iertarea păcatelor, care este sensul cuvântului în limba originală – şi anume, a înmormânta sau scufunda… Eu cred, de asemenea, în darul Duhului Sfânt conferit prin aşezarea mâinilor [aşa cum a fost arătat] de predica lui Petru din ziua Cincizecimii, Faptele apostolilor 2:38. Botezarea unui om ar avea acelaşi efect ca botezarea unui sac de nisip dacă botezul nu s-ar face pentru iertarea păcatelor şi dobândirea Duhului Sfânt. Botezul cu apă este numai jumătate din botez şi nu este bun de nimic fără cealaltă jumătate – adică botezul prin Duhul Sfânt. Salvatorul a spus: «Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu» [Ioan 3:5].”¹¹

Daniel Tyler şi-a amintit o cuvântare a profetului rostită în Springfield, Pennsylvania, în anul 1833: „În timpul scurtei sale şederi, el a predicat în casa tatălui meu, o umilă casă de bârne. El a citit capitolul 3 din Ioan… Explicând versetul al cincilea, el a spus: a «se naşte din apă şi din Duh» înseamnă a fi scufundat în apă pentru iertarea păcatelor şi primirea darului Duhului Sfânt după aceea. Acesta a fost conferit prin aşezarea mâinilor de către cineva având autoritatea dată lui de Dumnezeu.”¹²

„Naşterea din nou vine prin Spiritul lui Dumnezeu prin rânduieli.”¹³

„Botezul este o rânduială sfântă pregătitoare pentru primirea Duhului Sfânt; este canalul şi cheia prin care va fi administrat Duhul Sfânt. Darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor nu poate fi primit prin niciun alt principiu în afara principiului neprihănirii.”¹⁴

„Ce s-ar întâmpla dacă noi am încerca să obţinem darul Duhului Sfânt prin alte mijloace decât semnele sau calea pe care Dumnezeu le-a indicat – l-am obţine? Cu siguranţă, nu; toate celelalte mijloace ar da greş. Domnul spune faceţi aşa şi aşa şi Eu vă voi binecuvânta.

Există anumite cuvinte şi semne cheie, care ţin de preoţie, care trebuie să fie respectate pentru a obţine binecuvântarea. Semnul [propovăduit] de Petru a fost pocăinţa şi botezul pentru iertarea păcatelor, cu promisiunea darului Duhului Sfânt; şi în niciun alt fel nu este obţinut darul Duhului Sfânt [vezi Faptele apostolilor 2:38].

Există o diferenţă între Duhul Sfânt şi darul Duhului Sfânt. Cornelius a primit Duhul Sfânt înainte de a fi botezat, acesta fiind puterea de convingere a lui Dumnezeu despre adevărul Evangheliei care a coborât asupra lui, dar el n-a putut primi darul Duhului Sfânt decât după ce a fost botezat. Dacă n-ar fi luat asupra lui acest semn sau rânduială, Duhul Sfânt care l-a convins despre adevărul lui Dumnezeu l-ar fi părăsit [vezi Faptele apostolilor 10:1–48]. Până când el nu s-a supus acestor rânduieli şi nu a primit darul Duhului Sfânt, prin aşezarea mâinilor, potrivit ordinului lui Dumnezeu, el nu a putut să vindece bolnavi şi nici să poruncească unui duh rău să iasă dintr-un om, care l-a ascultat; pentru că duhul i-ar fi putut spune cum le-a spus fiilor lui Sceva: «Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?» [vezi Faptele apostolilor 19:13–15].”¹⁵

În luna decembrie 1839, în timp ce se aflau la Washington D.C. pentru a căuta să obţină îndreptarea relelor făcute sfinţilor din Missouri, Joseph Smith şi Elias Higbee i-au scris următoarele lui Hyrum Smith: „În întrevederea noastră cu preşedintele [Statelor Unite], el ne-a întrebat prin ce se deosebeşte religia noastră de celelalte religii care existau. Fratele Joseph a spus că se deosebeşte prin modul de a boteza şi prin darul Duhului Sfânt conferit prin aşezarea mâinilor. Noi am considerat că toate celelalte aspecte erau cuprinse în darul Duhului Sfânt.”¹⁶

Darul Duhului Sfânt aduce pace, bucurie, îndrumare divină şi alte daruri în vieţile noastre.

„Noi avem credinţa că ne bucurăm în prezent de darul Duhului Sfânt în aceeaşi măsură în care s-au bucurat de el oamenii în vremea apostolilor; noi credem că el [darul Duhului Sfânt] este necesar pentru a crea şi organiza preoţia, că niciun om nu poate fi chemat pentru a ocupa un oficiu în slujire fără el; noi credem, de asemenea, în profeţie, în vorbirea limbilor, în viziuni şi în revelaţii, în daruri şi în vindecări; şi că nu ne putem bucura de aceste lucruri fără darul Duhului Sfânt. Noi avem credinţa că oamenii sfinţi din vechime au vorbit aşa cum au fost îndemnaţi de Duhul Sfânt şi că oamenii sfinţi din aceste zile vorbesc potrivit aceluiaşi principiu; noi credem că el este un mângâietor şi martor, că el ne aduce în memorie lucruri din trecut, ne conduce spre tot adevărul şi ne arată lucruri care vor veni; noi credem că «nimeni nu poate zice: Isus este Hristosul, decât prin Duhul Sfânt» [vezi 1 Corinteni 12:3]. Noi credem în el [acest dar al Duhului Sfânt], în toată deplinătatea sa şi în toată puterea, măreţia şi gloria sa.”¹⁷

În luna februarie 1847, la aproape trei ani după ce a fost martirizat, profetul Joseph Smith i s-a arătat preşedintelui Brigham Young şi i-a lăsat următorul mesaj: „Spune oamenilor să fie umili şi credincioşi şi să fie siguri că păstrează Spiritul Domnului, care îi va conduce drept. Fiţi atenţi şi nu îndepărtaţi glasul liniştit şi slab; el vă va învăţa ce să faceţi şi unde să mergeţi; va produce roadele împărăţiei. Spune fraţilor să ţină inimile lor deschise pentru a se lăsa convinse, astfel ca, atunci când Duhul Sfânt vine la ei, inimile lor să fie pregătite pentru a-L primi. Ei pot deosebi Spiritul Domnului de toate celelalte spirite. El va şopti pace şi bucurie sufletelor lor; el va lua răutatea, ura, cearta şi toate relele din inimile lor; şi întreaga lor dorinţă va fi de a face bine, de a scoate la iveală neprihănirea şi de a clădi împărăţia lui Dumnezeu. Spune fraţilor că, dacă vor urma Spiritul Domnului, ei vor merge pe calea dreaptă.”¹⁸

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Recapitulaţi paginile 93–95, în care profetul Joseph Smith a exprimat sentimentele pe care le-a avut când el şi Oliver Cowdery au fost botezaţi şi când tatăl său a fost botezat. Ce amintire aveţi despre botezul dumneavoastră sau despre botezurile membrilor familiei şi prietenilor dumneavoastră? Gândiţi-vă să consemnaţi aceste amintiri în jurnalul dumneavoastră sau în istoria familiei.
Declaraţiile de la paginile 96–100 sunt luate din mesaje pe care Joseph Smith le-a trimis oamenilor care fuseseră deja botezaţi. De ce credeţi că membrii botezaţi ai Bisericii aveau nevoie să li se amintească aceste adevăruri? Ce lucruri noi aţi înţeles în timp ce aţi studiat aceste învăţături?
Ce i-aţi putea spune unui prieten care crede că botezul nu este necesar? Ce i-aţi putea spune unui prieten care crede că pruncii trebuie să fie botezaţi? (Pentru câteva exemple, vedeţi paginile 97–100.)
Citiţi în întregime secţiunea de la pagina 100. De ce este botezul „bun de nimic” fără darul Duhului Sfânt? Joseph Smith a spus: „Există o diferenţă între Duhul Sfânt şi darul Duhului Sfânt” (pagina 102). Din experienţa dumneavoastră, care sunt câteva dintre binecuvântările pe care le putem avea în viaţă când avem darul Duhului Sfânt?
Recapitulaţi al doilea paragraf de la pagina 102. De ce metoda de a boteza diferenţiază Biserica restaurată de celelalte biserici? De ce reprezintă darul Duhului Sfânt o diferenţă importantă? De ce sunt „toate celelalte aspecte… cuprinse în darul Duhului Sfânt”?
Studiaţi ultimul paragraf din capitol (pagina 103). Gândiţi-vă cum puteţi trăi pentru a fi demni să primiţi şi să recunoaşteţi îndemnurile Duhului Sfânt.

Scripturi suplimentare: Ioan 15:26; Romani 6:3–6; 2 Nefi 31:13; 3 Nefi 11:18–41; Moroni 8:1–23

Joseph Smith Sr. — Tatăl profetului, Joseph Smith, tatăl, a fost botezat în ziua de 6 aprilie 1830. În timp ce tatăl său ieşea din apă, profetul „şi-a îngropat faţa la pieptul tatălui său şi a plâns tare de bucurie”.

Alma baptizing others — Alma botezând în apele lui Mormon. Joseph Smith ne-a învăţat: „Înainte ca Salvatorul să vină în trup, «sfinţii» erau botezaţi în numele lui Isus Hristos care avea să vină, pentru că nu a exitat vreodată un alt nume prin care oamenii să poată fi salvaţi”.

young woman being confirmed — Duhul Sfânt este „conferit prin aşezarea mâinilor de către cineva având autoritatea dată lui de Dumnezeu”.