Lecţia 6 Familia este esenţială în planul Tatălui Ceresc
Lecţia 6
Familia este esenţială în planul Tatălui Ceresc
Introducere
Profeţii şi apostolii moderni au declarat faptul că „familia [este] esenţială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui” („Familia: o declaraţie oficială către lume”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129). Această lecţie îi va ajuta pe cursanţi să înţeleagă faptul că, dacă vor fi mai „[sârguincioşi] şi [preocupaţi] acasă” (D&L 93:50), ei pot să facă astfel încât familiile lor să aibe un loc esenţial în vieţile lor.
Lecturi suplimentare
Robert D. Hales, „The Eternal Family”, Ensign, nov. 1996, p. 64-67.
David A. Bednar, „Mai sârguincioşi şi preocupaţi acasă”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 17-20.
Manualul 2 – Administrarea Bisericii [2010], 1.1.1, 1.1.4 şi 1.4.1 (dacă este disponibil).
Sugestii pentru predare
Familia este esenţială pentru planul Tatălui Ceresc
Spuneţi membrilor clasei dumneavoastră faptul că, dintre toate temele care au fost abordate în cuvântările de la conferinţele generale recente, familia este una dintre temele despre care se discută cel mai des.
De ce credeţi că vorbesc despre familie atât de des conducătorii Bisericii?
Scrieţi, pe tablă, adevărul de mai jos extras din declaraţia despre familie şi rugaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce înseamnă pentru ei.
„Familia este esenţială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui”.
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine ce înseamnă modul în care familia este esenţială pentru destinul nostru etern, împărţiţi exemplare ale foii de prezentare care se găseşte la sfârşitul acestei lecţii. Împărţiţi membrii clasei în grupuri mici. Repartizaţi fiecărui grup să citească una dintre cele trei secţiuni ale foii de prezentare şi să discute întrebările incluse. Asiguraţi-vă de faptul că fiecare secţiune este repartizată.
După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cel puţin o persoană să împărtăşească, pentru fiecare secţiune a foii de prezentare, un rezumat al discuţiilor pe care le-au avut în grupul lor. Depuneţi mărturie despre următorul adevăr: Familia este o parte esenţială în planul lui Dumnezeu, în viaţa premuritoare, muritoare şi eternă.
Ce experienţe v-au ajutat să simţiţi importanţa esenţială a familiei în planul Tatălui Ceresc?
Pregătiţi cursanţii să înveţe din Doctrină şi legăminte 93 explicând faptul că această secţiune înregistrează, printre alte lucruri, instrucţiunile Domnului despre importanţa faptului de a creşte copiii în „lumină şi în adevăr” şi de a face din familiile noastre o prioritate. Scrieţi următoarele referinţe pe tablă:
Rugaţi cursanţii să citească cel puţin una dintre referinţe (asiguraţi-vă că fiecare referinţă este citită de cel puţin un cursant). Rugaţi cursanţii să caute cui se adresa Domnul şi ce instrucţiuni a dat. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi-i să vă spună ce au aflat. Asiguraţi-vă că ei înţeleg faptul că cei patru bărbaţi cărora Domnul S-a adresat erau Prima Preşedinţie şi episcopul Bisericii din Ohio; aşadar, aceste scripturi amintesc tuturor membrilor Bisericii, chiar şi celor care au poziţii de conducere, să facă din familiile lor o prioritate. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze lucrurile care se repetă sau modelul care se găseşte în aceste versete – membrii Bisericii ar trebui „[să-şi] pună în ordine” familiile lor (vezi versetele 43, 44 şi 50).
Potrivit celor relatate în versetele 42, 48 şi 50, ce putem să facem pentru a ne ajuta familiile să fie în ordine? (Cursanţii trebuie să înţeleagă următorul adevăr: învăţaţi copiii despre lumină şi adevăr, să se pocăiască, să abandoneze lucrurile nedrepte, să fie mai sârguincioşi şi preocupaţi acasă şi să se roage întotdeauna.)
Scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Ajutăm la îndeplinirea poruncii Domnului de a face ca familiile noastre să fie în ordine atunci când suntem mai preocupaţi şi sârguincioşi acasă.
Ce pot să facă tinerii adulţi pentru a fi mai preocupaţi şi sârguincioşi acasă?
Expuneţi declaraţia de mai jos, dintr-o scrisoare scrisă de Prima Preşedinţie în anul 1999 şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare.
„Căminul este temelia unei vieţi neprihănite şi nimic altceva nu-l poate înlocui sau nu poate să îndeplinească funcţiile sale esenţiale în îndeplinirea acestei responsabilităţi date de către Dumnezeu.
Îi sfătuim pe părinţi şi pe copii să acorde prioritate maximă rugăciunii în familie, serii în familie, studiului şi învăţării din Evanghelie, precum şi activităţilor de recreere sănătoase. Indiferent de cât de meritorii şi adecvate ar fi celelalte obligaţii sau activităţi, acestea nu trebuie să înlocuiască responsabilităţile desemnate în mod divin pe care numai părinţii şi familiile le pot îndeplini în mod corespunzător” (Scrisoare din partea Primei Preşedinţii, 11 febr. 1999, citată în Manualul 2: Administrarea Bisericii [2010], 1.4.1).
Din experienţa voastră, care sunt unele dintre „funcţiile sale esenţiale” şi „responsabilităţile desemnate în mod divin” care pot fi îndeplinite cel mai bine în cadrul familiei?
Expuneţi declaraţia de mai jos şi încurajaţi cursanţii să se gândească la binecuvântările care vin atunci când fiecare membru al familiei caută să-şi îndeplinească responsabilităţile în cadrul familiei desemnate în mod divin.
„Indiferent de locul în care trăiesc membrii Bisericii, ei trebuie să întemeieze un cămin în care Spiritul este prezent …
Un cămin cu părinţi iubitori şi fideli este mediul în care nevoile spirituale şi fizice ale copiilor sunt satisfăcute cel mai eficient. Un cămin clădit pe baza învăţăturilor lui Hristos le oferă adulţilor şi copiilor un loc de protecţie împotriva păcatului, un refugiu faţă de lume, vindecare de suferinţe afective şi de alt fel de suferinţe, precum şi dragoste sinceră şi devotată” (Manualul 2: Administrarea Bisericii, 1.4.1).
Cum ajutaţi la crearea unui cămin centrat pe Hristos pentru familia voastră?
Ce schimbare în bine aduce acest lucru în familia voastră?
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:
Imagine
Vârstnicul M. Russell Ballard
„Faceţi ca tot ce realizaţi în afara căminului să depindă şi să sprijine ceea ce se întâmplă în interiorul căminului dumneavoastră. Amintiţi-vă sfatul preşedintelui Harold B. Lee, anume că «cea mai importantă lucrare… pe care o veţi face vreodată va fi cea între pereţii propriilor dumneavoastră cămine»… şi de cel nepieritor al preşedintelui David O. McKay: «Niciun alt succes nu poate compensa eşecul în cadrul căminului» („Pentru ca cei rătăciţi să poată fi găsiţi”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 99).
Oferiţi cursanţilor un moment pentru a nota câteva lucruri pe care le pot face pentru a fi mai preocupaţi şi sârguincioşi acasă şi pentru a face din familiile lor o parte esenţială a vieţilor lor. Încurajaţi cursanţii să stabilească un ţel din a pune în practică una dintre ideile pe care le-au notat. Depuneţi mărturie că, pe măsură ce vor acţiona potrivit ţelului lor, Domnul îi va întări din punct de vedere spiritual şi îi va ajuta să vadă modul în care acţiunile lor întăresc, de asemenea, familiile lor.
Familiile noastre din viaţa premuritoare, muritoare şi eternă
Familia eternă – lecţia 6
Familia noastră în viaţa premuritoare
„Familia este rânduită de Dumnezeu. Ea este cea mai importantă unitate în viaţa muritoare şi în eternitate. Chiar înainte de a ne fi născut pe pământ, am făcut parte dintr-o familie. Fiecare dintre noi «este în spirit un fiu sau o fiică iubită ai unor părinţi cereşti» cu «o natură şi un destin divin» («Familia: o declaraţie oficială către lume», Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129]. Dumnezeu este Tatăl nostru Ceresc şi noi am trăit în prezenţa Lui, făcând parte din familia Sa în viaţa premuritoare. Acolo ne-am însuşit primele lecţii şi am fost pregătiţi pentru viaţa muritoare (vezi D&L 138:56)” (Manualul 2 – Administrarea Bisericii [2010], 1.1.1).
„Preaslăvim măreţul Dumnezeu care a creat universul. El este Tatăl nostru din Cer. Existăm ca fiinţe datorită Lui; suntem copii Săi de Spirit. Am trăit alături de El în viaţa premuritoare în cadrul unei relaţii de familie. L-am cunoscut atât de bine şi de personal pe cât îi cunoaştem pe taţii noştri muritori în această sferă a existenţei” (Bruce R. McConkie, How to Worship, Brigham Young University Speeches of the Year [ 20 iulie 1971], p. 2).
Întrebări de discutat:
În ce mod a fost familia o parte esenţială a vieţii noastre premuritoare?
Cum vă ajută să ştiţi că Dumnezeu este Tatăl vostru şi că aţi fost un membru iubit al familiei Sale în lumea premuritoare?
Cum vă imaginaţi că a fost interacţiunea cu părinţii voştri cereşti?
Familia noastră în viaţa muritoare
„Ca parte a planului Tatălui nostru Ceresc, noi ne-am născut în cadrul familiilor. El a întemeiat familiile pentru a ne aduce fericire, a ne ajuta să învăţăm principii corecte într-o atmosferă plină de dragoste şi a ne pregăti pentru viaţa eternă.
Părinţii au responsabilitatea esenţială de a-şi ajuta copiii să se pregătească pentru a se întoarce în prezenţa Tatălui Ceresc. Părinţii îşi îndeplinesc această responsabilitate învăţându-şi copiii să-L urmeze pe Isus Hristos şi să trăiască în acord cu Evanghelia Sa” (Manualul 2 – Administrarea Bisericii, 1.1.4).
„Dumnezeu este creatorul familiei. El a dorit ca cea mai mare fericire, cele mai satisfăcătoare aspecte ale vieţii, cele mai profunde bucurii să le avem în cadrul asocierilor noastre unii cu ceilalţi şi grijii pe care ne-o purtăm unii altora în calitate de taţi, mame şi copii” (Gordon B. Hinckley, „What God Hath Joined Together”, Ensign, mai 1991, p. 74).
Întrebări de discutat:
În ce moduri este familia o parte esenţială a vieţii noastre muritoare?
În ce mod viaţa de pe pământ ar fi diferită dacă am fi fost trimişi aici ca indivizi fără relaţii de familie – fără tată, mamă, fraţi şi surori, strămoşi sau urmaşi?
Ce experienţe v-au ajutat să înţelegeţi rolul şi importanţa familiei în viaţa muritoare?
Familia nostră în eternitate
„Planul divin al fericirii face posibil ca relaţiile de familie să continue şi după moarte” „Familia: o declaraţie oficială către lume” (Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129).
„În timp ce salvarea noastră individuală depinde de supunerea noastră în mod individual, este la fel de important să înţelegem că fiecare dintre noi este o parte importantă şi necesară a unei familii şi că cele mai măreţe binecuvântări pot fi primite numai în cadrul unui familii eterne. Atunci când familiile funcţionează aşa cum au fost concepute de Dumnezeu, relaţiile din cadrul lor sunt cele mai valoroase lucruri din viaţa muritoare. Planul Tatălui prevede că dragostea şi legăturile de familie vor continua în eternităţi. Faptul de a face parte dintr-o familie implică marea responsabilitate de a avea grijă, de a iubi, de a ajuta şi de a întări pe fiecare membru al familiei, astfel încât toţi să poată îndura până la sfârşit în viaţa muritoare şi să fie împreună în eternitate. Nu este suficient să ne salvăm pe noi înşine. Este tot atât de important ca părinţii, fraţii şi surorile să fie salvaţi în cadrul familiilor noastre. Dacă ne întoarcem singuri acasă la Tatăl nostru Ceresc, vom fi întrebaţi: «Unde este restul familiei?». De aceea predicăm faptul că familiile sunt pentru totdeauna. Natura eternă a unei persoane devine natura eternă a familiei” (Robert D. Hales, „The Eternal Family”, Ensign, nov. 1996, p. 65).
Întrebări de discutat:
În ce moduri este familia o parte esenţială a destinului nostru etern?
Care sunt unele dintre faptele neprihănite pe care membrii familiei le pot face pentru a ajuta la obţinerea salvării lor şi a altora?
Când v-a înălţat sau v-a întărit un membru al familiei într-un mod în care v-a inspirat să înduraţi până la sfârşit?