1 Vai de cei care dau hotărâri nedrepte şi care scriu nenorocirea pe care au impus-o,

2 Ca să-i lipsească pe cei nevoiaşi de judecată şi să-i jefuiască de dreptate pe cei săraci ai poporului Meu, pentru ca văduvele să fie prada lor şi pentru ca ei să poată să-i jefuiască pe orfani!

3 Şi ce veţi face în ziua pedepsei şi în nenorocirea care va veni din depărtare? La cine veţi fugi pentru ajutor? Şi unde veţi lăsa slava voastră?

4 Fără Mine ei vor îngenunchea printre prizonieri şi vor cădea sub cei ucişi. Căci toată această mânie a Lui nu a slăbit, iar mâna Lui este încă întinsă.

5 O, asirianule, toiagul mâniei Mele, şi nuiaua din mâna lor este mânia lor.

6 Eu îl voi trimite împotriva unei naţiuni făţarnice; iar împotriva poporului pe care sunt mâniat îi voi da sarcina să-i jefuiască şi să-i prade şi să-i doboare jos ca pe noroiul de pe drumuri.

7 Totuşi el nu intenţionează asta şi nici inima lui nu gândeşte aşa; dar în inima lui el hotărăşte să distrugă şi să alunge multe naţiuni.

8 Căci el a spus: Nu sunt toţi prinţii mei şi regi?

9 Nu este Calno la fel ca şi Carchemiş? Nu este Hamat la fel ca şi Arpad? Nu este Samaria la fel ca şi Damascul?

10 După cum mâna mea a pus temelia împărăţiilor idolilor, ale căror imagini cioplite le depăşesc pe cele ale Ierusalimului şi ale Samariei;

11 Să nu fac eu Ierusalimului şi idolilor lui ce am făcut Samariei şi idolilor ei?

12 Prin urmare se va întâmpla că, atunci când Domnul a împlinit toată lucrarea Sa asupra Muntelui Sion şi asupra Ierusalimului, voi pedepsi rodul inimii mândre a regelui Asiriei şi slava privirii lui semeţe.

13 Căci el a spus: Prin tăria mâinii mele şi prin înţelepciunea mea am făcut eu toate lucrurile acestea; căci eu sunt priceput; şi am mutat graniţele popoarelor, şi le-am jefuit bogăţiile, şi ca un viteaz i-am doborât pe locuitori;

14 Iar mâna mea a găsit bogăţiile oamenilor ca pe un cuib; şi aşa cum aduni ouă părăsite, tot aşa am adunat întreg pământul; şi nu a fost nimeni care să mişte aripa sau să deschidă gura, sau să ciripească.

15 Trebuie toporul să se mândrească împotriva celui care se foloseşte de el? Trebuie ferăstrăul să se preamărească împotriva aceluia care-l mânuieşte? Ca şi cum toiagul s-ar mişca singur împotriva celor care-l ridică, sau ca şi cum nuiaua s-ar ridica în sus singură, de parcă n-ar fi de lemn!

16 De aceea, Domnul, Domnul oştirilor, va trimite sărăcie împotriva celor bogaţi ai săi; şi sub slava Sa va aprinde o flacără ca pârjolul unui foc.

17 Iar lumina lui Israel va fi un foc, iar Cel Sfânt va fi o flacără şi acestea vor arde şi vor devora spinii şi mărăcinii săi într-o singură zi;

18 Şi va mistui semeţia pădurii şi a câmpiilor lui fertile, suflet şi trup; şi ei vor fi ca şi atunci când stegarul cade.

19 Iar copacii lui care vor rămâne vor fi aşa de puţini, încât chiar şi un copil îi va putea număra.

20 Şi se va întâmpla în acea zi că cei care vor rămâne din Israel şi cei care vor scăpa din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel care i-a lovit, ci într-adevăr se vor sprijini pe Domnul, Cel Sfânt al lui Israel.

21 Cei rămaşi, da, chiar şi cei rămaşi după Iacov, se vor întoarce la Dumnezeul cel Puternic.

22 Căci, deşi poporul tău, Israele, va fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă a sa se va întoarce; iar nimicirea decretată va fi plină de dreptate.

23 Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor va aduce această distrugere hotărâtă peste toată ţara.

24 De aceea, aşa a spus Domnul, Dumnezeul oştirilor, o, poporul meu, care trăieşti în Sion, nu te teme de asirian; el te va lovi cu un băţ şi va ridica bâta împotriva ta, la fel ca în Egipt.

25 Căci după un timp scurt, mânia Mea va înceta şi furia Mea va fi potolită de distrugerea lor.

26 Iar Domnul oştirilor va aţâţa o pacoste pentru el, tot aşa cum a făcut-o în măcelul lui Madian la Muntele Orebului; şi aşa cum toiagul Lui a fost ridicat asupra mării, tot aşa îl va ridica El, ca în Egipt.

27 Şi se va întâmpla în acea zi, că povara lui va fi luată de pe umerii tăi, iar jugul lui va fi luat de pe gâtul tău, iar jugul va fi distrus din cauza ungerii.

28 El a venit la Aiat, a trecut prin Migron, iar la Micmaş El şi-a lăsat boccelele.

29 Ei au trecut peste trecătoare şi au poposit la Gheba; Ramat se teme; Ghibea a lui Saul a fugit.

30 Ridică-ţi glasul, o, tu fiică a lui Galim; fă ca Laiş să audă aceasta, o, sărmane Anatot.

31 Madmena a fost îndepărtat; locuitorii Ghebimului se adună ca să fugă.

32 Pentru ziua aceea va rămâne el la Nob; cu mâna va face un semn ameninţător către muntele fiicei lui Sion, către dealul Ierusalimului.

33 Iată, Domnul, Domnul oştirilor va rupe creanga cu spaimă; iar cele mai înalte vor fi doborâte; iar cei înfumuraţi vor fi umiliţi.

34 Şi El va tăia cu toporul desişurile pădurilor, iar Libanul va cădea de mâna Celui Puternic.