1 Şi acum s-a întâmplat că, în acord cu cronica noastră, şi noi ştim, cronica noastră este adevărată, căci iată, un om drept a păstrat cronica—căci el într-adevăr a făcut multe minuni în numele lui Isus; şi nu era nici un om care să poată face minuni în numele lui Isus fără să fi fost curăţat cu totul de nedreptatea sa—

2 Şi acum s-a întâmplat că, dacă omul acesta al nostru nu a făcut vreo greşeală în măsurarea timpului, atunci cel de-al treizeci şi treilea an a trecut;

3 Şi poporul a început să aştepte cu multă nerăbdare semnul care fusese dat de către profetul Samuel Lamanitul, da, despre timpul când trebuia să fie întuneric trei zile pe faţa pământului.

4 Şi au început să fie mari îndoieli şi certuri printre popor, în ciuda atâtor semne care fuseseră date.

5 Şi s-a întâmplat că în cel de-al treizeci şi patrulea an, în prima lună, în cea de a patra zi a lunii a început o furtună cum nu mai fusese alta cunoscută în toată ţara.

6 Şi, de asemenea, a fost o mare şi îngrozitoare furtună; şi a fost un tunet îngrozitor într-atât, încât acesta a cutremurat întregul pământ ca şi cum ar fi fost să se sfărâme în bucăţi.

7 Şi au fost fulgere foarte puternice, aşa cum nu mai fuseseră altele cunoscute în toată ţara.

8 Iar oraşul lui Zarahemla a luat foc.

9 Iar oraşul lui Moroni s-a scufundat în adâncurile mării şi locuitorii lui s-au înecat.

10 Iar pământul a fost ridicat peste oraşul lui Moroniha în aşa fel încât în locul oraşului s-a făcut un munte mare.

11 Şi a fost o mare şi îngrozitoare distrugere în ţara de la miazăzi.

12 Dar iată, o distrugere şi mai mare a fost în ţara de la miazănoapte; căci iată, întreaga faţă a ţării s-a schimbat din cauza furtunii şi a vârtejurilor şi a tunetelor şi a fulgerelor şi a cutremurelor nespus de mari ale întregului pământ;

13 Şi şoselele au fost distruse, iar drumurile cele drepte au fost stricate, iar multe locuri plate au devenit abrupte.

14 Şi multe oraşe mari şi importante s-au scufundat; şi multe au ars; şi multe au fost cutremurate până când clădirile de acolo s-au prăbuşit la pământ şi locuitorii de acolo au fost ucişi, iar locurile au fost lăsate în părăsire.

15 Şi au fost unele oraşe care au rămas; dar distrugerea de acolo a fost nespus de mare; şi mulţi au fost acolo care au fost ucişi.

16 Şi au fost unii care au fost luaţi de vârtejuri; şi unde au fost ei duşi nimeni nu ştie, ci se ştie numai că aceştia au fost duşi.

17 Şi astfel, faţa întregului pământ a fost schimbată din cauza furtunilor şi a tunetelor şi a fulgerelor şi a cutremurelor de pământ.

18 Şi iată, stâncile au fost dărâmate şi sfărâmate în bucăţi; ele au fost sfărâmate pe faţa întregului pământ într-atât, încât ele au fost găsite sub formă de bucăţi rupte şi în crăpături şi în prăpăstii pe toată faţa pământului.

19 Şi s-a întâmplat că atunci când tunetele şi fulgerele şi furtuna şi cutremurele de pământ au încetat—căci iată, ele au durat cam trei ore; şi unii au spus că timpul acesta a fost mai lung; cu toate acestea, toate aceste lucruri mari şi îngrozitoare s-au întâmplat cam în timp de trei ore—şi apoi iată, a fost întuneric pe faţa pământului.

20 Şi s-a întâmplat că a fost un întuneric gros pe faţa întregii ţări într-atât, încât locuitorii de acolo care nu căzuseră puteau să simtă aburii întunericului;

21 Şi nu a putut să fie lumină deloc din cauza întunericului; şi nici lumânări şi nici torţe; şi nici nu s-au putut face focuri cu lemnul lor bun şi foarte uscat aşa încât nu a putut să fie nici un fel de lumină, deloc;

22 Şi nu a fost văzută nici un fel de lumină şi nici foc şi nici o zare; nici soarele, nici luna, nici stelele; căci atât era de mare ceaţa întunericului care era pe faţa ţării.

23 Şi s-a întâmplat că aceasta a durat trei zile că nu s-a văzut nici un pic de lumină; şi a fost mare jeluire şi plânsete şi bocete în popor, fără întrerupere; da, mare a fost jeluirea poporului din cauza întunericului şi a marii distrugeri care venise peste ei.

24 Şi într-un loc, ei au fost auziţi strigând, zicând: O, dacă noi ne-am fi pocăit înainte de această zi mare şi îngrozitoare, atunci fraţii noştri ar fi fost cruţaţi; şi ei nu ar fi fost arşi în acel mare oraş al lui Zarahemla.

25 Şi în alt loc, ei au fost auziţi strigând şi jeluindu-se, zicând: O, dacă ne-am fi pocăit noi înainte de această mare şi îngrozitoare zi şi nu am fi ucis şi bătut cu pietre pe profeţii noştri şi nu i-am fi alungat pe ei; atunci mamele noastre şi fiicele noastre cele frumoase şi copiii noştri ar fi fost cruţaţi şi nu ar fi fost îngropaţi în acel oraş mare al lui Moroniha. Aşa de mari şi de îngrozitoare au fost plângerile poporului.