1 Şi s-a întâmplat că lui Alma şi lui Amulec li s-a poruncit să plece din oraşul acela; şi au plecat şi au ajuns chiar în ţara lui Sidom; şi iată, acolo i-au găsit pe toţi oamenii care plecaseră din ţara lui Amoniha, care fuseseră alungaţi şi bătuţi cu pietre, pentru că ei credeau în cuvintele lui Alma.

2 Şi ei le-au povestit despre tot ceea ce li se întâmplase nevestelor şi copiilor lor, şi despre ei înşişi, şi despre puterea lor de eliberare.

3 Şi, de asemenea, Zeezrom zăcea bolnav la Sidom, cu febră mare, care era cauzată de marile suferinţe ale minţii sale din cauza ticăloşiei sale, căci el credea că Alma şi Amulec nu mai erau; şi el credea că aceştia fuseseră ucişi din cauza nedreptăţii sale. Şi acest mare păcat şi celelalte păcate multe ale lui i-au chinuit mintea până când aceasta a devenit foarte îndurerată, neavând nici o scăpare; de aceea, el a început să fie ars de o căldură arzătoare.

4 Acum, când el a auzit că Alma şi Amulec erau în ţara lui Sidom, inima lui a început să prindă curaj; şi le-a trimis imediat un mesaj, dorind ca ei să vină la el.

5 Şi s-a întâmplat că ei au venit imediat, supunându-se mesajului pe care el li-l trimisese; şi s-au dus în casa lui Zeezrom; şi l-au găsit pe acesta în pat, bolnav, fiind foarte slăbit, cu febră mare; şi mintea lui, de asemenea, era în durere foarte mare din cauza nedreptăţilor lui; şi când el i-a văzut, şi-a întins mâna şi s-a rugat de ei să-l vindece.

6 Şi s-a întâmplat că Alma i-a spus, luându-l de mână; Crezi tu în puterea de Salvare a lui Hristos?

7 Iar el a răspuns şi a zis: Da, cred toate cuvintele pe care tu le-ai propovăduit.

8 Iar Alma a zis: Dacă tu crezi în mântuirea lui Hristos, atunci tu poţi fi vindecat.

9 Iar el a zis: Da, cred potrivit cu cuvintelor tale.

10 Şi apoi, Alma L-a implorat pe Domnul, zicând: O, Doamne, Dumnezeul nostru, ai milă de acest om şi vindecă-l potrivit credinţei lui care este în Hristos.

11 Şi atunci când Alma a spus aceste cuvinte, Zeezrom a sărit în picioare şi a început să meargă; şi aceasta s-a întâmplat pentru marea mirare a tuturor oamenilor; iar vestea despre aceasta s-a dus în toată ţara lui Sidom.

12 Şi Alma l-a botezat pe Zeezrom în Domnul; şi el a început de la acel timp încolo să predice către popor.

13 Şi Alma a întemeiat o biserică în ţara lui Sidom şi a rânduit preoţi şi învăţători în ţară pentru ca aceştia să boteze pentru Domnul pe oricine voia să fie botezat.

14 Şi s-a întâmplat că aceştia erau mulţi; pentru că ei s-au adunat din toate regiunile dimprejurul Sidomului şi au fost botezaţi.

15 Cât despre oamenii care erau în ţara lui Amoniha, ei au rămas mai departe un popor cu inima împietrită şi încăpăţânat; şi nu s-au pocăit de păcatele lor, atribuind diavolului toată puterea lui Alma şi a lui Amulec; pentru că ei erau din credinţa lui Nehor şi nu credeau în pocăinţa păcatelor lor.

16 Şi s-a întâmplat că Alma şi Amulec, Amulec după ce si-a apărăsit tot aurul său şi argintul său şi lucrurile sale preţioase care erau în ţara lui Amoniha pentru cuvântul lui Dumnezeu, după ce a fost respins de către aceia care odată fuseseră prietenii săi, precum şi de către tatăl său şi de către neamurile sale;

17 Prin urmare, după ce Alma a întemeiat biserica de la Sidom, văzând o mare încercare, da, văzând că oamenii erau puşi la încercare în legătură cu mândria din inimile lor şi au început să se umilească înaintea lui Dumnezeu şi au început să se adune laolaltă în sanctuarele lor sa-L preaslăvească Dumnezeu în faţa altarului, veghind şi rugându-se fără încetare pentru ca ei să poată să fie eliberaţi de Satana şi de la moarte şi de la distrugere—

18 Acum, aşa cum am spus, Alma, după ce a văzut toate aceste lucruri, l-a luat pe Amulec şi s-a dus în ţara lui Zarahemla şi l-a luat la casa lui şi l-a alinat în suferinţele sale şi l-a întărit în Domnul.

19 Şi astfel s-a terminat cel de al zecelea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi.