1 Şi iată, acum s-a întâmplat că acei lamaniţi erau încă mai mânioşi pentru că i-au ucis pe fraţii lor; de aceea, au jurat răzbunare împotriva nefiţilor; şi nu au mai încercat să ucidă poporul anti-nefi-lehiţilor la timpul acela.

2 Ci ei şi-au luat oştirile şi s-au dus dincolo de graniţele ţării lui Zarahemla şi au căzut asupra poporului care era în ţara lui Amoniha şi l-a distrus pe acesta.

3 Şi după aceasta, au avut multe bătălii cu nefiţii, în care ei au fost alungaţi şi ucişi.

4 Iar printre lamaniţii care au fost ucişi erau aproape toţi din seminţia lui Amulon şi a fraţilor lui, care erau preoţii lui Noe, şi ei au fost ucişi de mâinile nefiţilor;

5 Iar cei rămaşi, după ce au fugit în pustiul de la răsărit şi după ce au uzurpat puterea şi autoritatea asupra lamaniţilor, au făcut ca mulţi dintre lamaniţi să piară prin foc datorită credinţei lor—

6 Pentru că mulţi dintre ei, după ce au suferit multe pierderi şi atât de multe suferinţe, au început să se agite în amintirea cuvintelor pe care Aaron şi fraţii lui le predicaseră către ei în ţara lor; de aceea, au început să nu mai creadă în tradiţiile strămoşilor lor şi să creadă în Domnul şi că El le-a dat putere mare nefiţilor; şi astfel, mulţi dintre ei au fost convertiţi în pustiu.

7 Şi s-a întâmplat că acei conducători care erau rămăşiţele copiilor lui Amulon au pus ca să fie ucişi, da, toţi aceia care credeau în aceste lucruri.

8 Acum, acest martiriu a făcut ca mulţi dintre fraţii lor să fie aţâţaţi la mânie; şi au început să fie conflicte în pustiu; iar lamaniţii au început să-i urmărească pe cei din seminţia lui Amulon şi a fraţilor lui şi au început să-i ucidă pe ei; iar ei au fugit în pustiul de la răsărit.

9 Şi iată, până în această zi sunt ei urmăriţi de lamaniţi. Astfel, cuvintele lui Abinadi pe care el le-a spus despre seminţia preoţilor care au făcut ca el să îndure moarte prin foc au fost înfăptuite.

10 Căci el a spus către ei: Ceea ce voi îmi veţi face mie va fi felul de lucruri care vor veni.

11 Şi acum, Abinadi a fost primul care a suferit moartea prin foc datorită credinţei lui în Dumnezeu; acum, aceasta a fost ceea ce a vrut să spună, şi anume că mulţi vor suferi moarte prin foc, tot aşa cum el a suferit.

12 Iar el a spus către preoţii lui Noe, că seminţia lor trebuia să facă în aşa fel ca mulţi să fie omorâţi în acelaşi fel ca şi el, şi că ei trebuia să fie împrăştiaţi pretutindeni şi ucişi, tot aşa cum o oaie fără de păstor este mânată şi ucisă de către bestiile sălbatice; şi acum iată, aceste cuvinte au fost adeverite, căci ei au fost alungaţi de către lamaniţi şi au fost urmăriţi şi au fost loviţi.

13 Şi s-a întâmplat că atunci când lamaniţii au văzut că nu au putut să-i doboare pe nefiţi, s-au reîntors în propria lor ţară; şi mulţi dintre ei au venit ca să locuiască în ţara lui Ismael şi în ţara lui Nefi şi s-au unit cu poporul lui Dumnezeu, care era poporul anti-nefi-lehiţilor.

14 Şi ei, de asemenea, şi-au îngropat armele de război, tot aşa cum fraţii lor făcuseră, şi au început să fie un popor drept; şi au mers pe căile Domnului şi au avut grijă să ţină poruncile şi legile Lui.

15 Da, şi ei au ţinut legea lui Moise; căci era potrivit să mai ţină încă legea lui Moise, pentru că, ea încă nu era împlinită. Dar chiar şi dacă ţineau legea lui Moise, ei aşteptau cu bucurie venirea lui Hristos, considerând că legea lui Moise era un fel de venire a Lui şi crezând că ei trebuia să ţină acele manifestări exterioare până la timpul când El li se va arăta lor.

16 Acum, ei nu au presupus că salvarea venea prin legea lui Moise; dar că legea lui Moise servea ca să le întărească credinţa lor în Hristos; şi astfel, ei au păstrat o nădejde prin credinţă în salvarea veşnică, încrezându-se în spiritul profeţiei, care a vorbit despre lucrurile care aveau să vină.

17 Şi acum iată, Amon şi Aaron, Omner şi Himni şi fraţii lor s-au bucurat nespus de succesul pe care l-au avut printre lamaniţi, văzând că Domnul le-a acordat lor după rugăciunile lor şi că El, de asemenea, le-a verificat lor cuvântul Său în toate cele.