1 Acum, s-a întâmplat că, după ce Amulec a pus capăt acestor cuvinte, ei s-au retras din mulţime şi au mers în ţara Ierşonului.

2 Da, şi restul fraţilor, după ce au predicat cuvântul către zoramiţi, de asemenea, au venit în ţara Ierşonului.

3 Şi s-a întâmplat că după ce partea cea mai populară a zoramiţilor s-a sfătuit împreună despre cuvintele care le fuseseră predicate lor, ei au fost mânioşi din cauza cuvântului, căci acesta distrugea vicleşugul lor; de aceea, ei nu voiau să asculte de cuvinte.

4 Şi au trimis şi i-au adunat laolaltă pe toţi oamenii din toată ţara şi s-au sfătuit cu ei despre cuvintele care fuseseră spuse.

5 Acum, conducătorii lor, învăţătorii şi preoţii lor nu au lăsat poporul să cunoască despre dorinţele lor; de aceea, ei au aflat în ascuns părerile tuturor oamenilor.

6 Şi s-a întâmplat că după ce au aflat părerile tuturor oamenilor, cei care erau de partea cuvintelor care fuseseră spuse de către Alma şi fraţii lui au fost alungaţi din ţară; şi aceştia erau numeroşi; şi ei, de asemenea, au venit în ţara Ierşonului.

7 Şi s-a întâmplat că Alma şi fraţii lui le-au slujit acestora.

8 Acum, oamenii zoramiţilor erau mânioşi pe oamenii lui Amon, care erau în Ierşon şi conducătorul-şef al zoramiţilor, fiind un om foarte păcătos, a trimis la oamenii lui Amon dorind ca ei să-i alunge din ţara lor pe toţi aceia care veniseră de la ei în ţara lor.

9 Şi el a rostit multe ameninţări împotriva lor. Şi acum, poporul lui Amon nu s-a temut de cuvintele lor; de aceea, ei nu i-au alungat pe ei, ci i-au primit pe toţi cei săraci dintre zoramiţi care au venit la ei; şi i-au hrănit pe aceştia; şi i-au îmbrăcat pe aceştia; şi le-au dat pământuri să le moştenească; şi le-au acordat lor potrivit lipsurilor lor.

10 Acum, aceasta i-a aţâţat pe zoramiţi la mânie împotriva poporului lui Amon, iar ei au început să se amestece cu lamaniţii şi să-i aţâţe şi pe aceştia la mânie împotriva lor.

11 Şi astfel, zoramiţii şi lamaniţii au început să facă pregătiri de război împotriva poporului lui Amon, precum şi împotriva nefiţilor.

12 Şi astfel s-a terminat cel de al şaptesprezecelea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi.

13 Iar poporul lui Amon a plecat din ţara Ierşonului şi a venit în ţara lui Melec şi a făcut loc în ţara lui Ierşon pentru oştirile nefiţilor pentru ca acestea să se poată lupta cu oştirile lamaniţilor şi cu oştirile zoramiţilor; şi astfel a început un război între lamaniţi şi nefiţi, în cel de al optsprezecelea an al domniei judecătorilor; iar o relatare a războaielor dintre ei va fi dată în cele ce urmează.

14 Iar Alma, Amon şi fraţii lor, precum şi cei doi fii ai lui Alma s-au întors în ţara lui Zarahemla, după ce au fost instrumente în mâinile lui Dumnezeu ca să aducă pe mulţi dintre zoramiţi la pocăinţă; şi atât de mulţi câţi au fost aduşi la pocăinţă, tot atâţia au fost alungaţi din ţara lor; dar ei au pământuri pentru moştenirea lor în ţara lui Ierşon; şi ei au pus mâna pe arme ca să se apere pe ei înşişi şi pe nevestele lor şi pe copiii lor; şi să apere pământurile lor.

15 Acum Alma a fost îndurerat din cauza nedreptăţii poporului său, da, din cauza războaielor şi a vărsărilor de sânge şi a conflictelor care erau între ei; şi el a vestit cuvântul sau a trimis ca să vestească cuvântul printre toţi oamenii în toate oraşele; şi văzând că inimile oamenilor începuseră să se împietrească şi că ei începuseră să se simtă insultaţi din cauza stricteţii cuvântului, inima lui a fost nespus de întristată.

16 De aceea, el a făcut ca fiii săi să se adune laolaltă pentru ca să dea fiecăruia separat, însărcinarea lui, în legătură cu lucrurile despre dreptate. Şi noi avem o relatare a poruncilor lui pe care le-a dat lor, după cronica lui însuşi.