1 Şi acum, s-a întâmplat că Moroni nu a oprit pregătirile pentru război sau apărarea poporului său împotriva lamaniţilor; căci el a făcut ca oştirile sale, la începutul celui de-al douăzecilea an al domniei judecătorilor, să înceapă să sape movile de pământ de jur-împrejurul oraşelor, prin toată ţara care era stăpânită de nefiţi.

2 Iar la vârful acestor maluri, el a pus să se pună buşteni din lemn, da, lucrări de lemn construite de înălţimea unui om, de jur-împrejurul oraşelor.

3 Şi el a făcut ca pe aceste lucrări de lemn să fie un cadru din ţăruşi construit pe buşteni, de jur-împrejur; şi acestea erau puternice şi înalte.

4 Şi el a făcut ca turnuri să fie ridicate, care dominau peste acele lucrări de ţăruşi, şi el a făcut ca locuri de adăpost să fie construite pe aceste turnuri pentru ca pietrele şi săgeţile lamaniţilor să nu-i lovească.

5 Şi ei erau pregătiţi ca să poată să arunce pietre de pe vârfurile acestora, după placul şi puterea lor, şi să-l ucidă pe acela care ar încerca să se apropie de zidurile oraşului.

6 Astfel Moroni a pregătit fortificaţii împotriva venirii duşmanilor lor, de jur-împrejurul fiecărui oraş din ţară.

7 Şi s-a întâmplat că Moroni a făcut ca oştirile sale să meargă în pustiul de la răsărit; da, şi au mers înainte şi i-au mânat pe toţi lamaniţii care erau la răsărit în pustiu în pământurile lor proprii, care erau la miazăzi de ţara lui Zarahemla.

8 Iar ţara lui Nefi mergea în linie dreaptă de la marea de la răsărit la cea de la apus.

9 Şi s-a întâmplat că atunci când Moroni i-a alungat pe toţi lamaniţii din pustiul de la răsărit, care era la miazănoapte de pământurile stăpânirilor lor, el a făcut ca locuitorii din ţara lui Zarahemla şi din ţara de jur-împrejurul ei să se ducă în pustiul de la răsărit, chiar până la graniţele de la ţărmul mării, şi să pună stăpânire pe ţară.

10 Şi el, de asemenea, a aşezat oştiri la miazăzi, la graniţele stăpânirilor lor şi a făcut ca acestea să ridice fortificaţii pentru ca să poată apăra oştirile şi oamenii lor de mâinile duşmanilor.

11 Şi astfel, el a retezat toate fortificaţiile lamaniţilor din pustiul de la răsărit, da, şi, de asemenea, de la apus, fortificând linia dintre nefiţi şi lamaniţi, dintre ţara lui Zarahemla şi ţara lui Nefi, de la marea de la răsărit, mergând pe la izvorul râului Sidon—nefiţii stăpânind toată ţara de la miazănoapte, da, chiar toată ţara care era la miazănoapte de ţara Abundenţei, după plăcerea lor.

12 Astfel, Moroni cu oştirile sale, care creşteau în fiecare zi datorită asigurării protecţiei pe care le-o dădeau construcţiile lui, a căutat să reteze tăria şi puterea lamaniţilor din afara pământurilor stăpânirilor lor pentru ca ei să nu aibă nici o putere asupra pământurilor stăpânirilor lor.

13 Şi s-a întâmplat că nefiţii au început să construiască temeliile unui oraş, iar ei au dat numele acelui oraş Moroni; şi acesta era lângă marea de la apus; şi era la miazăzi de linia stăpânirilor lamaniţilor.

14 Şi ei, de asemenea, au început temeliile unui oraş între oraşul lui Moroni şi oraşul lui Aaron, unind graniţele lui Aaron şi Moroni; şi ei au dat numele acelui oraş, sau ţinut, Nefiha.

15 Şi ei, de asemenea, au început în acelaşi an să construiască multe oraşe la miazănoapte, unul dintre ele într-un fel deosebit, pe care l-au numit Lehi, care era la miazănoapte, lângă graniţele de la malul mării.

16 Şi astfel s-a terminat cel de-al douăzecilea an.

17 Şi în aceste circumstanţe prospere era poporul lui Nefi la începutul celui de-al douăzeci şi unulea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi.

18 Şi ei au prosperat nespus de mult şi au devenit nespus de bogaţi; da, şi s-au înmulţit şi au devenit puternici în ţară.

19 Şi astfel, vedem noi cât de miloase şi drepte sunt toate faptele Domnului pentru îndeplinirea tuturor cuvintelor Lui făţă de copiii oamenilor; da, noi putem să vedem că sunt adeverite chiar şi la timpul acesta, cuvintele Lui pe care El le-a vorbit către Lehi, zicând:

20 Binecuvântat eşti tu şi copiii tăi; şi ei vor fi binecuvântaţi; în măsura în care vor ţine poruncile Mele, ei vor prospera în ţară. Dar aduceţi-vă aminte, în măsura în care ei nu vor ţine poruncile Mele, vor fi alungaţi din prezenţa Domnului.

21 Şi noi vedem că aceste făgăduieli au fost adeverite pentru poporul lui Nefi; căci au fost printre ei certuri şi conflicte, da, crime şi jafuri, idolatrie, curvie şi lucruri abominabile, care au adus asupra lor războaiele şi distrugerile lor.

22 Iar cei care erau credincioşi în ţinerea poruncilor Domnului au fost eliberaţi întotdeauna, în timp ce mii dintre fraţii lor cei păcătoşi au fost trimişi în sclavie sau să piară prin sabie sau să rătăcească în necredinţă şi să se amestece cu lamaniţii.

23 Dar iată, niciodată nu a fost un timp mai fericit pentru poporul lui Nefi, din zilele lui Nefi, decât în zilele lui Moroni, da, chiar la timpul acesta, în cel de-al douăzeci şi unulea an al domniei judecătorilor.

24 Şi s-a întâmplat că cel de-al douăzeci şi doilea an al domniei judecătorilor, de asemenea, s-a terminat în pace; da, şi, de asemenea, cel de-al douăzeci şi treilea an.

25 Şi s-a întâmplat că la începutul celui de-al douăzeci şi patrulea an al domniei judecătorilor, de asemenea, ar fi fost pace printre poporul lui Nefi, dacă nu ar fi fost un conflict care a avut loc printre ei în legătură cu ţara lui Lehi şi ţara lui Morianton, care se uneau la graniţele lui Lehi; amândouă fiind la graniţele de lângă malul mării.

26 Căci iată, oamenii care stăpâneau ţara lui Morianton au cerut o parte din ţara lui Lehi; de aceea, a început să fie un conflict aprins între ei într-atât, încât oamenii din Morianton au pus mâna pe arme împotriva fraţilor lor şi au fost hotărâţi să-i ucidă pe ei cu sabia.

27 Dar iată, oamenii care stăpâneau ţara lui Lehi au fugit în tabăra lui Moroni şi au apelat la el pentru ajutor; căci iată, ei nu erau vinovaţi.

28 Şi s-a întâmplat că atunci când oamenii lui Morianton, care erau conduşi de un om al cărui nume era Morianton, au aflat că oamenii lui Lehi fugiseră în tabăra lui Moroni, au fost nespus de înfricoşaţi că oştirea lui Moroni va năvăli asupra lor şi-i va distruge.

29 De aceea, Morianton le-a pus în inimă ideea ca ei să fugă în ţara care era către miazănoapte, care era acoperită de mari întinderi de ape, şi să pună stăpânire pe ţara care era către miazănoapte.

30 Şi iată, ei şi-ar fi dus acest plan la îndeplinire (ceea ce ar fi fost motiv de multe regrete), dar iată, Morianton fiind un om cu multă pasiune, a fost mânios pe una dintre slujitoarele sale şi s-a năpustit asupra ei şi a bătut-o foarte tare.

31 Şi s-a întâmplat că ea a fugit şi a venit la tabăra lui Moroni şi i-a spus lui Moroni toate lucrurile în legătură cu acea problemă şi în legătură cu intenţiile lor de a fugi în ţara de la miazănoapte.

32 Acum iată, oamenii care erau în ţara Abundenţei, sau mai degrabă în Moroni, s-au temut că ei vor asculta de cuvintele lui Morianton şi se vor uni cu poporul său şi în felul acesta el va obţine stăpânire pe acele părţi din ţară, ceea ce ar pune bazele unor consecinţe serioase printre oamenii lui Nefi, da, care consecinţe ar duce la răsturnarea libertăţii lor.

33 De aceea, Moroni a trimis o oştire, cu tabăra lor, ca să-i înfrunte pe oamenii lui Morianton, ca să oprească fuga lor în ţara de la miazănoapte.

34 Şi s-a întâmplat că ei nu i-au înfruntat până când nu au ajuns la graniţele ţării Pustiu; iar acolo, ei i-au înfruntat lângă trecătoarea îngustă care ducea pe mare până în ţara de la miazănoapte, da, pe mare, la apus şi la răsărit.

35 Şi s-a întâmplat că oştirea care fusese trimisă de Moroni, care era condusă de un om al cărui nume era Teancum, s-a întâlnit cu oamenii lui Morianton; iar oamenii lui Morianton erau atât de încăpăţânaţi (fiind inspiraţi de ticăloşia lui şi de cuvintele lui măgulitoare), încât a început între ei o luptă, în care Teancum l-a ucis pe Morianton şi i-a învins oştirea şi i-a luat prizonieri pe ei, iar apoi s-a reîntors în tabăra lui Moroni. Şi astfel, s-a terminat cel de-al douăzeci şi patrulea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi.

36 Şi astfel au fost oamenii lui Morianton aduşi înapoi. Şi pe baza legământului lor de a păstra pacea, au fost reintegraţi în ţara lui Morianton şi o alianţă s-a încheiat între ei şi poporul lui Lehi; şi ei, de asemenea, au fost reintegraţi în ţinuturile lor.

37 Şi s-a întâmplat că în acelaşi an în care poporul lui Nefi reinstaurase pacea printre ei, Nefiha, cel de-al doilea judecător-şef a murit, după ce a ocupat scaunul de judecată cu o dreptate deplină înaintea lui Dumnezeu.

38 Cu toate acestea, el a refuzat ca Alma să pună stăpânire pe scrierile acelea şi pe acele lucruri care erau considerate de către Alma şi de către strămoşii lui ca fiind sfinte; de aceea, Alma le dăduse pe acestea fiului său, Helaman.

39 Iată, s-a întâmplat că fiul lui Nefiha a fost numit ca să ocupe scaunul de judecată în locul tatălui său; da, el a fost numit judecător-şef şi guvernator peste popor, cu un jurământ şi o rânduială sfântă ca să judece cu dreptate şi să apere pacea şi libertatea poporului şi să le dea privilegiile lor sfinte de a se ruga la Domnul, Dumnezeul lor, da, ca să sprijine şi să apere cauza lui Dumnezeu în toate zilele lui; şi să-i aducă pe cei păcătoşi înaintea judecăţii, potrivit crimei lor.

40 Acum iată, numele lui a fost Pahoran. Şi Pahoran a ocupat scaunul tatălui său şi a început domnia sa la sfârşitul celui de-al douăzeci şi patrulea an asupra poporului lui Nefi.