1 Şi acum, s-a întâmplat la începutul celui de-al douăzeci şi cincilea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi, ei aveau pacea stabilită între poporul lui Lehi şi poporul lui Morianton în legătură cu pământurile lor şi au început cel de al douăzeci şi cincilea an în pace;

2 Cu toate acestea, ei nu au menţinut pace deplină în ţară pentru mult timp, căci a început să fie un conflict între oameni în legătură cu judecătorul-şef Pahoran; căci iată, era o parte din popor care dorea ca anumite puncte ale legii să fie modificate.

3 Dar iată, Pahoran nu voia s-o modifice şi nici nu a permis ca legea să fie modificată; de aceea, el nu a ascultat de aceia care prin glasurile lor şi-au trimis petiţiile în legătură cu modificarea legii.

4 De aceea, cei care doreau ca legea să fie modificată erau mânioşi pe el şi doreau ca el să nu mai fie judecător-şef peste ţară; de aceea, s-a iscat o dispută aprinsă despre această problemă, dar nu până la vărsare de sânge.

5 Şi s-a întâmplat că aceia care doreau ca Pahoran să fie detronat din scaunul de judecată erau numiţi regalişti, pentru că ei doreau ca legea să fie modificată în aşa fel ca guvernul liber să fie înlăturat şi să se stabilească un rege peste ţară.

6 Iar cei care doreau ca Pahoran să rămână judecător-şef peste ţară şi-au luat asupra lor numele de oameni liberi; şi aceasta a fost diviziunea dintre ei, căci oamenii liberi juraseră sau făcuseră un legământ ca să-şi menţină drepturile şi privilegiile religiei lor printr-un guvern liber.

7 Şi s-a întâmplat că această problemă a conflictului lor a fost rezolvată prin glasul poporului. Şi s-a întâmplat că glasul poporului a venit în favoarea oamenilor liberi şi Pahoran şi-a păstrat scaunul de judecată, ceea ce a adus mare bucurie printre fraţii lui Pahoran, precum şi printre mulţi dintre oamenii libertăţii, care, de asemenea, i-au redus la tăcere pe regalişti, aşa încât ei nu îndrăzneau să se opună, ci erau obligaţi să menţină cauza libertăţii.

8 Acum, aceia care erau în favoarea regelui erau cei născuţi într-o clasă superioară şi ei căutau să fie regi; şi ei erau sprijiniţi de către cei care căutau putere şi autoritate asupra poporului.

9 Dar iată, acesta era un timp nepotrivit pentru ca asemenea conflicte să fie printre poporul nefiţilor; căci iată, Amalichia iarăşi aţâţase inimile poporului lamaniţilor împotriva poporului nefiţilor; şi el aduna laolaltă soldaţi din toate părţile ţării sale înarmându-i şi pregătindu-i de război cu toată silinţa; căci el jurase să bea sângele lui Moroni.

10 Dar iată, noi vom vedea că făgăduiala pe care a făcut-o a fost pripită; cu toate acestea, s-a pregătit el însuşi şi oştirile sale ca să vină să se lupte împotriva nefiţilor.

11 Acum, oştirile lui nu erau atât de mari cum fuseseră până atunci, din cauza multelor mii care fuseseră ucişi de către mâna nefiţilor; dar, în ciuda marii lor pierderi, Amalichia adunase laolaltă o oştire extrem de mare într-atât, încât el nu s-a temut să vină jos în ţara lui Zarahemla.

12 Da, chiar şi însuşi Amalichia a venit jos, în fruntea lamaniţilor. Şi a fost în cel de-al douăzeci şi cincilea an al domniei judecătorilor; şi a fost în acelaşi timp în care ei începuseră să rezolve problemele certurilor lor în legătură cu judecătorul-şef Pahoran.

13 Şi s-a întâmplat că atunci când oamenii care erau numiţi regalişti au auzit că lamaniţii veneau jos ca să se lupte împotriva lor, au fost bucuroşi în inimile lor; şi au refuzat să pună mâna pe arme, căci erau atât de mânioşi pe judecătorul-şef, precum şi pe oamenii libertăţii, încât nu au vrut să pună mâna pe arme ca să-şi apere patria.

14 Şi s-a întâmplat că atunci când Moroni a văzut aceasta, şi, de asemenea, a văzut că lamaniţii veneau către graniţele ţării, el a fost nespus de mânios din cauza încăpăţânării acelor oameni pentru care el muncise cu atâta silinţă ca să-i apere; da, el a fost nespus de mânios; sufletul lui a fost umplut de mânie împotriva lor.

15 Şi s-a întâmplat că a trimis o petiţie cu glasul poporului către guvernatorul ţării, dorind ca el să o citească şi să-i dea lui (Moroni) puterea să-i forţeze pe disidenţi să-şi apere patria sau, altfel, să-i omoare.

16 Căci a fost prima lui grijă să pună capăt unor asemenea conflicte şi neînţelegeri printre popor; căci iată, aceasta fusese până atunci o cauză a întregii lor distrugeri. Şi s-a întâmplat că s-a petrecut după glasul poporului.

17 Şi s-a întâmplat că Moroni a poruncit ca oştirea lui să meargă împotriva acelor regalişti să le doboare mândria şi nobleţea şi să-i facă una cu pământul ori, ei trebuia să pună mâna pe arme şi să sprijine cauza libertăţii.

18 Şi s-a întâmplat că oştirile au mărşăluit împotriva lor; şi au doborât mândria lor şi nobleţea lor într-atât, încât, în timp ce ei îşi ridicau armele de război ca să se lupte împotriva oamenilor lui Moroni, erau doborâţi şi făcuţi una cu pământul.

19 Şi s-a întâmplat că erau patru mii dintre disidenţii aceia care au fost doborâţi de sabie; iar aceia dintre conducătorii lor care nu au fost ucişi în luptă au fost luaţi şi aruncaţi în închisoare, căci nu era vreme pentru judecăţile lor în acel moment.

20 Iar restul disidenţilor acelora, decât să fie doborâţi la pământ de sabie, mai degrabă s-au supus stindardelor libertăţii şi au fost forţaţi să înalţe drapelul libertăţii pe turnurile lor şi în oraşele lor şi să pună mâna pe arme în apărarea patriei lor.

21 Şi astfel, Moroni a pus capăt acelor regalişti, aşa încât nu mai era nici unul cunoscut sub numele de regalist; şi astfel a pus el capăt încăpăţânării şi mândriei acelor oameni care pretindeau să aibă sânge nobil; ci ei au fost coborâţi ca să se umilească laolaltă cu fraţii lor şi să lupte cu vitejie pentru eliberarea lor din sclavie.

22 Iată, s-a întâmplat că în timp ce Moroni punea capăt războaielor şi certurilor dintre oamenii săi şi îi aducea la pace şi civilizaţie şi făcea reguli de pregătire pentru război împotriva lamaniţilor, iată, lamaniţii năvăliseră în ţara lui Moroni, care era la graniţele de lângă malul mării.

23 Şi s-a întâmplat că nefiţii nu erau destul de puternici în oraşul lui Moroni; de aceea, Amalichia i-a alungat ucigând pe mulţi dintre ei. Şi s-a întâmplat că Amalichia a pus stăpânire pe oraş, da, a pus stăpânire pe toate fortificaţiile lor.

24 Şi cei care au fugit din oraşul lui Moroni au venit în oraşul lui Nefiha; şi, de asemenea, oamenii din oraşul lui Lehi s-au adunat laolaltă şi au făcut pregătiri şi au fost gata să-i primească pe lamaniţi la luptă.

25 Dar s-a întâmplat că Amalichia nu a suferit ca lamaniţii să se ducă la luptă împotriva oraşului lui Nefiha, ci i-a ţinut lângă malul mării, lăsând oameni în fiecare oraş ca să-l păstreze şi să-l apere.

26 Şi astfel, el a înaintat punând stăpânire pe multe oraşe, pe oraşul lui Nefiha şi pe oraşul lui Lehi, pe oraşul lui Morianton şi pe oraşul lui Omner, pe oraşul lui Ghid şi pe oraşul lui Mulec, toate aceste oraşe fiind către graniţele de la răsărit, lângă malul mării.

27 Şi astfel, au obţinut lamaniţii atât de multe oraşe din cauza vicleniei lui Amalichia şi din cauza oştirilor lor fără număr, toate aceste oraşe fiind fortificate puternic după felul fortificaţiilor lui Moroni; toate acestea oferind bune fortificaţii lamaniţilor.

28 Şi s-a întâmplat că au mărşăluit către graniţele ţării Abundenţei, alungându-i pe nefiţi din faţa lor şi ucigându-i pe mulţi dintre ei.

29 Dar s-a întâmplat că înaintea lor a ieşit Teancum, care-l ucisese pe Morianton şi condusese poporul său la fugă.

30 Şi s-a întâmplat că el, de asemenea, a luat-o înaintea lui Amalichia care mărşăluia cu oştirea sa numeroasă ca să pună stăpânire pe ţara Abundenţei, precum şi pe ţara de la miazănoapte.

31 Dar iată, el a fost dezamăgit să fie respins de către Teancum şi oamenii lui, căci ei erau mari războinici; căci fiecare om al lui Teancum îi întrecea pe lamaniţi în puterea lor şi în dibăcia lor în război într-atât, încât ei au câştigat avantaj în faţa lamaniţilor.

32 Şi s-a întâmplat că ei i-au hărţuit pe aceştia într-atât, încât i-au măcelărit pe ei, chiar până când a căzut întunericul. Şi s-a întâmplat că Teancum şi oamenii săi şi-au instalat corturile la graniţele ţării Abundenţei; şi Amalichia şi-a instalat corturile sale la graniţă, pe plaja de la ţărmul mării şi în felul acesta ei au fost alungaţi.

33 Şi s-a întâmplat că atunci când noaptea a căzut, Teancum şi slujitorul său s-au strecurat în ascuns în timpul nopţii şi s-au dus în tabăra lui Amalichia; şi iată, somnul i-a doborât pe ei din cauza oboselii lor mari, din cauza muncilor şi căldurii din timpul zilei.

34 Şi s-a întâmplat că Teancum s-a strecurat în ascuns în cortul regelui şi a înfipt o suliţă în inima lui; şi a provocat moartea imediată a regelui, aşa încât el nu a putut să-şi scoale slujitorii.

35 Şi iarăşi s-a reîntors în ascuns în propria tabără; şi iată, oamenii lui erau adormiţi, iar el i-a sculat şi le-a spus despre toate lucrurile pe care le făcuse.

36 Şi a făcut ca oştirile sale să stea gata pregătite, în caz că lamaniţii s-ar scula şi ar năvăli asupra lor.

37 Şi astfel s-a terminat cel de al douăzeci şi cincilea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi; şi astfel s-au terminat zilele lui Amalichia.