1 Şi s-a întâmplat că a fost o dezbinare în popor, într-atât, încât ei s-au împrăştiat încoace şi încolo şi s-au dus în drumurile lor, lăsându-l pe Nefi singur, în timp ce el în mijlocul lor.

2 Şi s-a întâmplat că Nefi şi-a continuat drumul spre casă, chibzuind asupra lucrurilor pe care i le arătase Domnul.

3 Şi s-a întâmplat că în timp ce se gândea în felul acesta—fiind mult supărat din cauza ticăloşiei poporului nefiţilor, a lucrărilor lor secrete ale întunericului şi a crimelor lor şi a tâlhăriilor lor şi a tot felul de nedreptăţi—şi s-a întâmplat că aşa cum se gândea el în inima lui, iată un glas a venit către el, zicând:

4 Binecuvântat eşti tu, Nefi, pentru lucrurile acelea pe care le-ai făcut; căci Eu am văzut cum ai declarat fără oboseală cuvântul pe care Eu ţi l-am dat ţie pentru acest popor. Iar tu nu te-ai temut de ei şi nu ţi-ai căutat de viaţa ta proprie, ci ai căutat voinţa Mea şi ai căutat să ţii poruncile Mele.

5 Şi acum, pentru că tu ai făcut aceasta cu asemenea neoboseală, iată, Eu te voi binecuvânta pe tine pentru veşnicie; şi te voi face puternic în cuvânt şi în faptă, în credinţă şi în lucruri; da, şi anume că toate lucrurile îţi vor fi ţie date în acord cu cuvântul tău, căci tu nu vei cere ceea ce este împotriva voinţei Mele.

6 Iată, tu eşti Nefi, iar Eu sunt Dumnezeu. Iată, Eu îţi declar ţie în prezenţa îngerilor Mei că tu vei avea putere asupra acestui popor; şi vei lovi pământul cu foamete şi cu boli şi cu distrugere, aşa după cum este ticăloşia acestui popor.

7 Iată, Eu îţi dau ţie puterea ca orice tu vei pecetlui pe pământ să fie pecetluit în ceruri; şi orice tu vei dezlega pe pământ să fie dezlegat în ceruri; şi astfel vei avea tu putere printre acest popor.

8 Şi astfel, dacă tu vei zice către acest templu să se crape în două, atunci aşa va fi.

9 Şi dacă tu vei zice către acest munte: Dărâmă-te şi fii una cu pământul, atunci aşa va fi.

10 Şi iată, dacă tu vei zice ca Dumnezeu să lovească acest popor, atunci aşa se va întâmpla.

11 Şi acum iată, Eu îţi dau ţie poruncă să te duci şi să vesteşti către acest popor că aşa spune Domnul Dumnezeu, care este Atotputernic: Dacă nu vă pocăiţi, veţi fi loviţi chiar până la distrugere.

12 Şi iată, acum s-a întâmplat că atunci când Domnul a vorbit aceste cuvinte către Nefi, el s-a oprit şi nu s-a dus la casa lui, ci s-a reîntors la mulţimile care erau împrăştiate peste întinderea ţării şi a început să le vestească lor cuvântul Domnului care fusese vorbit către el, despre distrugerea lor dacă nu se vor pocăi.

13 Acum iată, în ciuda acelui mare miracol pe care Nefi l-a făcut spunându-le lor despre moartea judecătorului-şef, ei şi-au împietrit inimile şi nu au ascultat de Cuvintele Domnului.

14 De aceea, Nefi le-a vestit cuvântul Domnului, spunând: Dacă nu vă pocăiţi, aşa spune Domnul, atunci veţi fi loviţi chiar până la distrugere.

15 Şi s-a întâmplat că atunci când Nefi le-a vestit cuvântul, iată, ei tot şi-au împietrit inimile şi nu au vrut să asculte de cuvintele lui; de aceea, ei s-au ridicat împotriva lui şi au încercat să pună mâna pe el ca să poată să-l arunce pe el în temniţă.

16 Dar iată, puterea lui Dumnezeu a fost cu el; şi ei nu au putut să-l prindă şi să-l arunce în temniţă, căci el a fost luat de Spirit şi dus departe din mijlocul lor.

17 Şi s-a întâmplat că astfel s-a dus el însoţit de Spirit, din mulţime în mulţime, vestind cuvântul lui Dumnezeu, chiar până când l-a vestit către ei toţi sau l-a trimis prin tot poporul.

18 Şi s-a întâmplat că ei nu au vrut să asculte de cuvintele lui; şi a început să fie vrajbă, într-atât, încât ei au fost iarăşi unul împotriva altuia şi au început să se ucidă unul pe altul cu sabia.

19 Şi astfel s-a terminat cel de-al şaptezeci şi unulea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi.