1 Şi s-a întâmplat că în cel de-al cincizeci şi patrulea an au fost multe certuri în Biserică; şi, de asemenea, a fost o neînţelegere în popor într-atât, încât a fost multă vărsare de sânge.

2 Iar cei rebeli au fost ucişi şi alungaţi afară din ţară, iar ei s-au dus la regele lamaniţilor.

3 Şi s-a întâmplat că ei s-au apucat să-i aţâţe pe lamaniţi la război împotriva nefiţilor; dar iată, lamaniţii au fost foarte înfricoşaţi, într-atât, încât nu au vrut să asculte de vorbele acelor disidenţi.

4 Dar s-a întâmplat că, în cel de-al cincizeci şi şaselea an al domniei judecătorilor, au fost unii disidenţi care s-au dus de la nefiţi la lamaniţi; şi ei au reuşit ca, împreună cu ceilalţi, să-i aţâţe pe aceştia la mânie împotriva nefiţilor; şi în tot timpul acelui an s-au pregătit pentru război.

5 Iar în cel de-al cincizeci şi şaptelea an, ei au pornit în jos împotriva nefiţilor ca să se lupte; şi au început lucrarea morţii; da, într-atât de mult, încât în cel de-al cincizeci şi optulea an al domniei judecătorilor, ei au reuşit să obţină stăpânire peste ţara lui Zarahemla; da, precum şi peste toate ţinuturile, chiar şi peste ţinutul care era în vecinătatea ţinutului Abundenţei.

6 Iar nefiţii şi oştirile lui Moroniha au fost goniţi chiar până în ţara Abundenţei;

7 Iar acolo ei s-au fortificat împotriva lamaniţilor, de la marea de la apus şi chiar până la răsărit; aceasta fiind cam cât o călătorie de o zi pentru un nefit pe linia pe care ei o fortificaseră şi pe care îşi opriseră oştirile pentru ca să-şi apere ţara lor de la nord.

8 Şi astfel, acei disidenţi ai nefiţilor, cu ajutorul unei oştiri numeroase a lamaniţilor, au obţinut toată stăpânirea nefiţilor care era în ţinutul de la miazăzi. Şi toate acestea s-au întâmplat în cel de-al cincizeci şi optulea şi cincizeci şi nouălea an al domniei judecătorilor.

9 Şi s-a întâmplat că, în cel de-al şaizecilea an al domniei judecătorilor, Moroniha a reuşit ca împreună cu oştirile sale să obţină multe părţi din ţară; da, ei au recâştigat multe oraşe care căzuseră în mâinile lamaniţilor.

10 Şi s-a întâmplat că, în cel de-al şaizeci şi unulea an al domniei judecătorilor, ei au reuşit să recapete chiar jumătate din posesiunile lor.

11 Acum, această pierdere mare a nefiţilor şi marele măcel care a fost printre ei nu s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost ticăloşia şi lucrurile abominabile care erau printre ei; da, şi aceasta a fost, de asemenea, şi printre aceia care pretindeau că aparţineau de Biserica lui Dumnezeu.

12 Şi aceasta s-a întâmplat din cauza mândriei inimilor lor, din cauza bogăţiilor lor mari, da, aceasta s-a întâmplat din cauza asupririi celor săraci de către ei, care nu au dat bucate celor flămânzi, care nu au dat haine celor goi şi care au lovit peste obraz pe fraţii lor cei umili, bătându-şi joc de ceea ce era sfânt, tăgăduind spiritul profeţiei şi al revelaţiei, ucigând, jefuind, minţind, furând, comiţând adulter, ridicându-se în mari rebeliuni şi dezertând în ţara lui Nefi printre lamaniţi.

13 Şi din cauza marii lor ticăloşii şi a lăudăroşeniei lor despre puterea lor, ei au fost părăsiţi de puterea lor; de aceea, ei nu au prosperat, ci au fost loviţi şi pedepsiţi şi alungaţi dintre lamaniţi până când ei şi-au pierdut stăpânirea asupra aproape a tuturor ţinuturilor lor.

14 Dar iată, Moroniha predicase mult poporului din cauza nedreptăţilor lor şi, de asemenea, Nefi şi Lehi, care erau fiii lui Helaman, au predicat şi ei multe lucruri poporului, da, şi le-au profeţit lor multe lucruri despre nedreptăţile lor şi despre ceea ce urma să vină peste ei dacă nu se pocăiau de păcatele lor.

15 Şi s-a întâmplat că ei s-au pocăit; şi în măsura în care s-au pocăit, ei au început să prospere.

16 Căci atunci când Moroniha a văzut că ei s-au pocăit, s-a aventurat ca să-i conducă pe ei tot înainte, dintr-un un loc în altul, şi dintr-un un oraş în altul chiar până când ei şi-au recăpătat jumătate din avuţia lor şi jumătate din ţinuturile lor.

17 Şi astfel s-a terminat cel de-al şaizeci şi unulea an al domniei judecătorilor.

18 Şi s-a întâmplat că, în cel de-al şaizeci şi doilea an al domniei judecătorilor, Moroniha nu a mai putut să capete alte posesiuni asupra lamaniţilor.

19 De aceea, ei şi-au abandonat planul de a obţine restul ţinuturilor lor, căci lamaniţii erau atât de numeroşi încât a fost peste putinţă pentru nefiţi să obţină mai multă putere asupra lor; de aceea, Moroniha a folosit toate oştirile sale ca să păstreze acele părţi pe care le luase.

20 Şi s-a întâmplat că din cauza numărului mare al lamaniţilor, nefiţii au fost mult înfricoşaţi ca să nu fie răsturnaţi, doborâţi, ucişi şi distruşi.

21 Da, ei au început să-şi aducă aminte de profeţiile lui Alma, precum şi de cuvintele lui Mosia; şi şi-au dat seama că fuseseră un popor încăpăţânat şi că nu puseseră nici un preţ pe poruncile lui Dumnezeu;

22 Şi că ei schimbaseră şi călcaseră în picioare legile lui Mosia sau pe aceea pe care Domnul le poruncise s-o dea poporului; şi au văzut că legile lor deveniseră corupte şi că ei deveniseră un popor ticălos, într-atât, încât deveniseră tot atât de ticăloşi ca şi lamaniţii.

23 Şi din cauza nedreptăţii lor, Biserica începuse să slăbească; şi ei au început să-şi piardă credinţa în spiritul profeţiei şi în spiritul revelaţiei; iar judecăţile lui Dumnezeu i-au privit pe ei drept în faţă.

24 Şi ei au văzut că deveniseră slabi, la fel ca şi fraţii lor lamaniţii, şi că Spiritul Domnului nu-i mai apăra; da, Acesta s-a îndepărtat de ei pentru că Spiritul Domnului nu trăieşte în temple nesfinţite—

25 De aceea, Domnul a încetat să-i mai apere pe ei prin puterea Sa miraculoasă şi fără de egal, căci ei căzuseră într-o stare de necredinţă şi de ticăloşie îngrozitoare; şi au văzut că lamaniţii erau cu mult mai numeroşi decât ei; şi că, dacă nu se lipesc de Domnul Dumnezeul lor, atunci ei trebuia să piară fără de scăpare.

26 Căci iată, au văzut că puterea lamaniţilor era tot atât de mare ca şi puterea lor, chiar om pentru om. Şi astfel au căzut ei în acest mare păcat; da, astfel au devenit ei slabi, din cauza păcatului lor, în decursul câtorva ani.