1 Acum, era un loc în Şemlon unde fiicele lamaniţilor se adunau laolaltă ca să cânte şi să danseze şi să se veselească.

2 Şi s-a întâmplat că într-o zi, un număr mic dintre ele s-au adunat laolaltă ca să cânte şi să danseze.

3 Şi acum, preoţii regelui Noe, fiind ruşinaţi să se întoarcă în oraşul lui Nefi, da, şi, de asemenea, temându-se că poporul îi va ucide, de aceea, nu au îndrăznit să se întoarcă la nevestele şi copiii lor.

4 Şi rămânând în pustiu şi descoperind pe fiicele lamaniţilor, ei s-au oprit şi le-au pândit;

5 Şi atunci când erau numai câteva dintre ele adunate ca să danseze, ei au ieşit din ascunzătorile lor şi le-au luat şi le-au dus în pustiu; da, pe douăzeci şi patru dintre fiicele lamaniţilor le-au luat ei în pustiu.

6 Şi s-a întâmplat că, atunci când lamaniţii au aflat că fiicele lor lipseau, ei au fost mânioşi pe poporul lui Limhi, căci ei au crezut că poporul lui Limhi făcuse asta.

7 De aceea, ei au trimis oştiri; da, chiar şi regele însuşi a mers în faţa poporului său; şi s-au dus în ţara lui Nefi ca să distrugă poporul lui Limhi.

8 Şi acum, Limhi i-a descoperit pe ei din turn; chiar şi pregătirile lor de război le-au descoperit; de aceea, el a adunat tot poporul său laolaltă şi s-au aşezat la pândă în câmpii şi în păduri.

9 Şi s-a întâmplat că atunci când lamaniţii au venit, poporul lui Limhi a început să năvălească peste ei din locurile de pândă şi a început să-i ucidă.

10 Şi s-a întâmplat că bătălia a devenit foarte aprinsă, căci ei s-au luptat cum se luptă leii pentru prada lor.

11 Şi s-a întâmplat că poporul lui Limhi a început să-i împingă pe lamaniţi în faţa lor; şi totuşi ei nu erau atât de numeroşi, nici cât jumătate din lamaniţi. Dar ei s-au luptat pentru viaţa lor şi pentru nevestele lor şi pentru copiii lor; de aceea, ei s-au străduit şi s-au luptat ca balaurii.

12 Şi s-a întâmplat că ei l-au găsit pe regele lamaniţilor printre cei morţi; dar nu era încă mort, fiind rănit şi lăsat pe pământ, aşa grăbită fusese fuga poporului lui.

13 Şi ei l-au luat şi i-au legat rănile şi l-au adus înaintea lui Limhi şi au spus: Iată, aici este regele lamaniţilor; el, fiind rănit, a căzut printre cei morţi şi ei l-au părăsit; şi iată, noi l-am adus pe el în faţa ta; şi acum, lasă-ne să-l ucidem.

14 Dar Limhi a le-a spus: Voi nu-l veţi ucide pe el, ci aduceţi-l aici pentru ca să-l pot vedea. Şi ei l-au adus. Şi Limhi i-a spus: Ce motiv ai tu să vii cu război împotriva poporului meu? Iată, poporul meu nu a încălcat jurământul pe care eu ţi l-am făcut ţie; de aceea, de ce ai încălcat jurământul pe care tu l-ai făcut poporului meu?

15 Şi acum regele a zis: Eu am încălcat jurământul pentru că oamenii tăi au răpit pe fiicele poporului meu; de aceea, în mânia mea, eu am făcut ca poporul meu să se ridice cu război împotriva poporului tău.

16 Şi acum, Limhi nu auzise nimic despre aceasta; de aceea, el a zis: Eu voi cerceta poporul meu şi oricine a făcut lucrul acesta va pieri. De aceea, el a poruncit ca să se facă o cercetare în poporul său.

17 Acum, când Ghedeon a auzit aceste lucruri, el fiind căpitanul regelui, a înaintat şi a spus către rege: Eu mă rog ţie să te abţii şi să nu cercetezi acest popor şi să nu pui acest lucru pe seama lor.

18 Căci nu-ţi aduci tu aminte de preoţii tatălui tău, pe care acest popor au căutat să-i distrugă? Şi nu sunt ei în pustiu? Şi nu sunt ei aceia care le-au răpit pe fiicele lamaniţilor?

19 Şi acum iată, spune-i regelui aceste lucruri pentru ca el să spună poporului său să nu se mai războiască cu noi; căci iată, ei deja se pregătesc să se ridice împotriva noastră; şi iată, de asemenea, noi suntem doar puţini la număr.

20 Şi iată, ei vin cu oştirile lor numeroase; şi dacă regele nu-i potoleşte, atunci noi va trebui să pierim.

21 Căci nu sunt cuvintele lui Abinadi înfăptuite, pe care el le-a profeţit împotriva noastră—şi toate acestea pentru că noi nu vrem să ascultăm de cuvintele Domnului şi să ne îndepărtăm de la nedreptăţile noastre?

22 Şi acum, să-l potolim pe rege şi să îndeplinim jurământul pe care noi i l-am făcut; căci este mai bine să fim în sclavie, decât să ne pierdem viaţa; de aceea, să punem capăt la atâta vărsare de sânge.

23 Şi acum, Limhi i-a spus regelui toate aceste lucruri despre tatăl său şi despre preoţii care au fugit în pustiu şi a dat vina pe ei pentru răpirea fiicelor lor.

24 Şi s-a întâmplat că regele s-a potolit faţă de poporul său; şi le-a spus: Să mergem şi să întâlnim pe poporul meu, fără arme; şi cu jurământ vă jur eu vouă că poporul meu nu va ucide pe poporul tău.

25 Şi s-a întâmplat că ei l-au urmat pe rege şi s-au dus fără arme să-i întâlnească pe lamaniţi. Şi s-a întâmplat că ei i-au întâlnit pe lamaniţi; iar regele lamaniţilor s-a închinat adânc în faţa lor şi a pledat în numele poporului lui Limhi.

26 Şi atunci când lamaniţii au văzut poporul lui Limhi, că aceştia erau fără arme, le-a fost milă de ei şi s-au potolit şi s-au întors împreună cu regele în pace în ţara lor.