1 Şi acum, regele Beniamin a crezut că era potrivit ca, după ce a terminat de vorbit poporului, să ia numele tuturor celor care au intrat într-un legământ cu Dumnezeu ca să-i ţină poruncile Lui.

2 Şi s-a întâmplat că nu exista nici un suflet, doar dacă erau prunci, care să nu fi intrat într-un legământ şi să nu fi luat asupra lor numele lui Hristos.

3 Şi iarăşi, s-a întâmplat că atunci când regele Beniamin a sfârşit toate aceste lucruri şi l-a uns pe fiul său Mosia ca domnitor şi rege peste poporul său şi i-a încredinţat toate treburile împărăţiei, şi, de asemenea, a numit preoţi ca să înveţe poporul, pentru ca ei să audă şi să cunoască poruncile lui Dumnezeu şi să-i aţâţe să-şi aducă aminte de jurământul pe care l-au făcut, el a dat drumul mulţimii, iar aceştia s-au întors, fiecare cu familiile lor, la casele lor.

4 Iar Mosia a început să domnească în locul tatălui său. Şi el a început să domnească în cel de al treizecilea an al vieţii sale, fiind în total aproximativ patru sute şaptezeci şi şase de ani de la timpul când Lehi a plecat din Ierusalim.

5 Iar regele Beniamin a mai trăit trei ani şi apoi a murit.

6 Şi s-a întâmplat că regele Mosia a mers pe căile Domnului şi a respectat judecăţile şi regulile Lui şi a ţinut poruncile Lui în toate lucrurile pe care El i le-a poruncit.

7 Şi regele Mosia a pus poporul său să cultive pământul. Şi el însuşi a cultivat pământul pentru ca să nu devină o povară pentru poporul său, pentru ca să facă tot aşa cum a făcut tatăl său în toate lucrurile. Şi nu a fost nici un conflict printre poporul lui timp de trei ani.