Cuvintele lui Mormon

1 Şi acum eu, Mormon, fiind gata să dau în mâna fiului meu, Moroni, cronica pe care am făcut-o, iată, am fost martor la aproape toată distrugerea poporului meu, nefiţii.

2 Şi aceasta s-a întâmplat multe sute de ani după venirea lui Hristos, când am dat aceste cronici în mâinile fiului meu şi se presupune că el va fi martor la întreaga distrugere a poporului meu. Dar să dea Dumnezeu ca el să supravieţuiască pentru ca să scrie ceva despre acesta şi ceva despre Hristos, care poate că într-o zi îi va fi de folos.

3 Şi acum, vorbesc ceva despre ceea ce am scris căci, după ce am făcut o prescurtare după plăcile lui Nefi până la domnia acestui rege Beniamin despre care a vorbit Amalechi, am căutat printre cronicile care mi-au fost date în mâinile mele şi am găsit aceste plăci care conţin această mică relatare despre profeţi, de la Iacov până la domnia acestui rege Beniamin, precum şi multe dintre cuvintele lui Nefi.

4 Şi lucrurile care sunt pe aceste plăci mă bucură din cauza profeţiilor despre venirea lui Hristos, şi strămoşii mei ştiind că multe dintre ele s-au împlinit; da, şi eu, de asemenea, ştiu că atâtea lucruri câte au fost profeţite despre noi până în ziua de astăzi au fost împlinite, iar atâtea câte merg dincolo de ziua aceasta trebuie cu siguranţă să se întâmple—

5 Prin urmare, am ales aceste lucruri ca să termin cronica mea despre ele, iar restul cronicii mele îl voi lua de pe plăcile lui Nefi; şi nu pot scrie nici a suta parte din faptele poporului meu.

6 Dar iată, voi lua aceste plăci care conţin aceste profeţii şi revelaţii şi le voi pune împreună cu ceea ce a rămas din cronica mea, căci ele sunt preţioase pentru mine şi eu ştiu că ele vor fi preţioase pentru fraţii mei.

7 Şi fac aceasta pentru un scop înţelept, căci aşa mi se şopteşte, potrivit cu lucrările Spiritului Domnului care este în mine. Şi acum, nu cunosc toate lucrurile, dar Domnul cunoaşte toate lucrurile care vor veni, prin urmare, El lucrează în mine ca să facă aşa cum este voinţa Sa.

8 Iar rugăciunea mea către Dumnezeu este despre fraţii mei, ca ei să poată iarăşi ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu, da, mântuirea lui Hristos, ca ei să poată iarăşi să fie un popor plăcut.

9 Şi acum eu, Mormon, termin scrierea mea pe care o iau de pe plăcile lui Nefi; şi fac aceasta după cunoaşterea şi înţelegerea pe care Dumnezeu mi le-a dat.

10 Prin urmare, s-a întâmplat că, după ce Amalechi a dat aceste plăci în mâinile regelui Beniamin, el le-a luat şi le-a pus împreună cu celelalte plăci, care conţineau cronici transmise din generaţie în generaţie de către regi, până în zilele regelui Beniamin.

11 Şi ele au fost transmise de la regele Beniamin din generaţie în generaţie până când au căzut în mâinile mele. Şi eu, Mormon, mă rog lui Dumnezeu ca ele să fie păstrate de acum înainte. Şi ştiu că vor fi păstrate, căci sunt scrise pe ele lucruri mari după care poporul meu şi fraţii lor vor fi judecaţi în ziua cea mare din urmă după cuvântul lui Dumnezeu care este scris.

12 Şi acum, despre acest rege, Beniamin—el a avut câteva conflicte printre poporul său.

13 Şi, de asemenea, s-a întâmplat că armatele lamaniţilor au venit din ţara lui Nefi ca să se bată împotriva poporului lui. Dar iată, regele Beniamin a adunat laolaltă armatele sale şi li s-a opus şi s-a luptat cu puterea propriului său braţ, cu sabia lui Laban.

14 Şi cu tăria Domnului s-au luptat ei împotriva duşmanilor lor, până când au ucis multe mii de lamaniţi. Şi s-a întâmplat că s-au luptat împotriva lamaniţilor până când i-au alungat pe aceştia afară din ţara moştenirii lor.

15 Şi s-a întâmplat că, după ce au fost Hristoşi neadevăraţi, şi gurile lor au fost închise, şi ei au fost pedepsiţi după crimele lor;

16 Şi după ce au fost profeţi neadevăraţi şi predicatori neadevăraţi şi învăţători neadevăraţi în popor, şi toţi aceştia au fost pedepsiţi după crimele lor, şi după ce au fost multe conflicte şi multe neînţelegeri printre lamaniţi, iată, s-a întâmplat că regele Beniamin, cu ajutorul profeţilor sfinţi care erau în poporul lui—

17 Căci iată, regele Beniamin era un om sfânt şi el a domnit peste poporul său cu dreptate; şi au fost mulţi oameni sfinţi în ţară, iar ei spuneau cuvântul lui Dumnezeu cu putere şi cu autoritate şi au folosit multă asprime din cauza încăpăţânării poporului—

18 Prin urmare, cu ajutorul acestora, regele Beniamin, lucrând cu toată puterea trupului său şi cu darurile sufletului său, şi, de asemenea, cu ajutorul profeţilor, a stabilit iarăşi pace în ţară.