25 Şi Melhisedec şi-a înălţat glasul şi l-a binecuvântat pe Avram.

26 Acum, Melhisedec era un om cu credinţă, care lucra în dreptate; şi, pe când era copil, el se temea de Dumnezeu şi oprea gurile leilor şi potolea violenţa focului.

27 Şi astfel, fiind încuviinţat de Dumnezeu, el a fost rânduit ca mare preot după ordinul legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu Enoh,

28 Acesta fiind după ordinul Fiului lui Dumnezeu; ordin care a venit, nu prin om, nici prin voinţa omului; nici de la tată, nici de la mamă; nici din începutul zilelor, nici din sfârşitul anilor; ci de la Dumnezeu;

29 Şi el a fost încredinţat oamenilor prin chemarea propriului său glas, potrivit cu voinţa lui, pentru toţi aceia care credeau în numele său.

30 Pentru că Dumnezeu a jurat lui Enoh şi seminţiei lui cu un jurământ al lui Însuşi că oricine este rânduit cu acest ordin şi această chemare să aibă putere, prin credinţă, să zdrobească munţii, să despartă mările, să usuce apele, să le întoarcă din cursul lor;

31 Să sfideze oştirile naţiunilor, să împartă pământul, să rupă orice legătură, să stea în prezenţa lui Dumnezeu; să facă toate lucrurile potrivit voinţei Lui, potrivit cu porunca Lui, să supună principate şi puteri; şi aceasta prin voinţa Fiului lui Dumnezeu care a fost dinainte de întemeierea lumii.

32 Iar oamenii având această credinţă, ridicându-se la acest ordin al lui Dumnezeu, au fost înălţaţi şi luaţi la cer.

33 Şi acum, Melhisedec era un preot al acestui ordin; de aceea el a obţinut pacea în Salem şi i s-a spus Prinţul păcii.

34 Şi poporul lui a trudit în dreptate şi a dobândit cerul, şi a căutat oraşul lui Enoh pe care Dumnezeu îl luase înainte, despărţindu-l de pământ, păstrându-l pentru zilele din urmă sau pentru sfârşitul lumii;

35 Şi a spus şi a jurat cu un jurământ că cerurile şi pământul vor fi laolaltă; iar fiii lui Dumnezeu vor fi încercaţi ca de foc.

36 Şi acest Melhisedec, întemeind astfel dreptatea, a fost numit regele cerului de către poporul său sau, cu alte cuvinte, regele păcii.

37 Şi el şi-a înălţat glasul şi l-a binecuvântat pe Avram, el fiind marele preot şi păstrătorul visteriei lui Dumnezeu;

38 Cel pe care Dumnezeu l-a numit să primească zeciuieli pentru săraci.

39 De aceea, Avram i-a plătit lui zeciuieli din tot ceea ce avea, din toate bogăţiile pe care le poseda, pe care Dumnezeu i le dăduse mai multe decât avea el nevoie.

40 Şi s-a întâmplat că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avram şi i-a dat lui bogăţii şi onoare, şi pământuri ca avuţie nepieritoare; potrivit cu legământul pe care l-a făcut el şi potrivit cu binecuvântarea prin care îl binecuvântase Melhisedec.