Căsătoria pluralistă în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă

Sfinţii din zilele din urmă cred în căsătoria dintre un bărbat și o femeie ca fiind legea stabilită de Domnul pentru căsătorie. În vremurile biblice, Domnul a poruncit unora să practice căsătoria pluralistă – căsătoria dintre un bărbat şi mai multe femei.1 La începutul anilor 1840, Domnul i-a poruncit lui Joseph Smith prin revelaţie să instituie această practică a căsătoriei pluraliste printre membrii Bisericii. Timp de mai bine de o jumătate de secol, căsătoria pluralistă a fost practicată de unii sfinţi din zilele din urmă sub îndrumare preşedintelui Bisericii.2

Sfinţii din zilele din urmă nu înţeleg toate motivele pentru care Dumnezeu a instituit, prin profeţii Săi, această practică a căsătoriei pluraliste. Cartea lui Mormon identifică un motiv pentru care Dumnezeu a dat această poruncă: pentru a spori numărul copiilor născuţi în legământul Evangheliei cu scopul de a „[creşte] seminţii pentru [Domnul]”3.

Căsătoria pluralistă a avut ca urmare naşterea multor copii în cadrul căminelor unor sfinţi credincioşi din zilele din urmă. De asemenea, a influenţat societatea mormonă din secolul al XIX-lea în multe moduri: căsătoria a devenit realmente disponibilă tuturor celor care doreau acest lucru, diferenţele economice s-au diminuat deoarece femeile dezavantajate din punct de vedere economic s-au căsătorit cu bărbaţi din gospodării mai stabile financiar, iar numărul căsătoriilor dintre persoane de etnii diferite a crescut, lucru care a ajutat la unirea unei populaţii formate din imigranţi de origine diferită. Căsătoria pluralistă a ajutat, de asemenea, la formarea şi întărirea sentimentului de unitate şi de apartenenţă la grupul sfinţilor din zilele din urmă. Membrii Bisericii au ajuns să se considere „un popor [deosebit]”, care era legat prin legământ să ţină poruncile lui Dumnezeu în pofida opoziţiei din afară.4

Începutul căsătoriei pluraliste din Biserică

Poligamia a fost permisă timp de milenii în multe culturi şi religii, dar, cu câteva excepţii, a fost respinsă în culturile occidentale. În perioada lui Joseph Smith, monogamia era singura forma legală de căsătorie în Statele Unite.

Revelaţia despre căsătoria pluralistă, consemnată în Doctrină şi legăminte 132, a apărut, în parte, ca urmare a faptului că Joseph Smith a studiat Vechiul Testament în anul 1831. Sfinţii din zilele din urmă au înţeles că trăiau în zilele din urmă, în ceea ce revelaţiile numeau „dispensaţia plenitudinii timpurilor”5. Principiile din vechime – precum profeţii, preoţia şi templele – aveau să fie restaurate pe pământ. Căsătoria pluralistă, practicată şi de patriarhii din vechime, precum Avraam, Isaac, Iacov şi Moise, era unul dintre aceste principii din vechime.6

Aceeaşi revelaţie care anunţa despre căsătoria pluralistă era cuprinsă într-o revelaţie despre căsătoria eternă – învăţătura conform căreia căsătoria poate rezista după moarte. Căsătoriile monogame şi pluraliste înfăptuite prin puterea preoţiei puteau pecetlui familiile pentru eternitate, cu condiţia ca membrii acestora să fie neprihăniţi.7

Revelaţia despre căsătorie a prezentat principii generale, dar nu a explicat cum să fie implementată cu exactitate căsătoria pluralistă. În Nauvoo, Joseph Smith s-a căsătorit cu mai multe soţii şi a autorizat ca alţi sfinţi din zilele din urmă să practice căsătoria pluralistă. Practica a fost introdusă cu grijă, treptat, iar cei care o practicau făgăduiau să nu dezvăluie participarea lor, anticipând momentul în care soţii şi soţiile urmau să recunoască public căsătoria lor.

Căsătoria pluralistă şi familiile în secolul al XIX-lea în Utah

Între anii 1852 şi 1890, sfinţii din zilele din urmă au practicat în mod deschis căsătoria pluralistă. Cele mai multe familii pluraliste locuiau în Utah. Femeile şi bărbaţii care făceau parte dintr-o căsătorie pluralistă au confirmat că s-au confruntat cu probleme şi dificultăţi, dar că au avut parte şi de dragoste şi bucurie în cadrul familiilor lor. Ei credeau că, la acel moment, era o poruncă de la Dumnezeu şi că supunerea avea să le aducă mari binecuvântari lor şi posterităţii lor. Conducătorii Bisericii au propovăduit că participanţii unei căsătorii pluraliste trebuie să caute să-și dezvolte spiritul generozității şi dragostea pură a lui Hristos faţă de toţi cei implicaţi.

Deşi unii conducători aveau familii poligame mari, două treimi dintre bărbaţii poligami aveau doar două soţii în acelaşi timp. Conducătorii Bisericii au recunoscut despre căsătoriile pluraliste că acestea puteau fi dificile, în special, pentru femei. Astfel, femeile care nu erau fericite în căsniciile lor puteau divorţa, iar posibilitatea de a se căsători din nou era, de asemenea, disponibilă. Uneori, în primul deceniu de la stabilirea în Utah, femeile se căsătoreau fiind foarte tinere, ceea ce era tipic femeilor care trăiau în zonele de frontieră în acea perioadă. În anul 1857, la apogeul acestei practici, probabil că jumătate dintre sfinţii din zilele din urmă care locuiau în Utah făceau parte dintr-o familie poligamă în calitate de soţ, soţie sau copil. Procentajul celor implicaţi într-o căsătorie pluralistă a scăzut, constant, în următoarele trei decenii.

În anii în care principiul căsătoriei pluraliste a fost propovăduit public, nu toţi sfinţii din zilele din urmă trebuiau să trăiască potrivit acestuia, dar era de așteptat ca toţi să-l accepte ca revelaţie de la Dumnezeu. Într-adevăr, acest sistem de căsătorie nu ar fi putut să fie universal din cauza proporţiei dintre bărbaţi şi femei. Femeile erau libere să îşi aleagă singure soţul, să intre într-o uniune poligamă sau monogamă sau să nu se căsătorească deloc. Unii bărbaţi au practicat căsătoria pluralistă deoarece conducătorii Bisericii le-au cerut acest lucru, în timp ce alţii au ales singuri să facă aceasta; toţi au fost nevoiţi să obţină aprobarea conducătorilor Bisericii înainte de a practica căsătoria pluralistă.

Legislaţia împotriva poligamiei şi sfârşitul căsătoriei pluraliste

Începând cu anul 1862, guvernul Statelor Unite a aprobat legi împotriva practicării căsătoriei pluraliste. După ce Curtea Supremă a Statelor Unite a decis, în anul 1879, că legile împotriva poligamiei sunt constituţionale, oficialii federali au început, în timpul anilor 1880, să urmărească penal soţii şi soţiile care practicau poligamia. Considerând că aceste legi nu sunt drepte, sfinţii din zilele din urmă nu s-au supus legilor continuând să practice căsătoria pluralistă şi încercând să evite arestul mutându-se în casele prietenilor sau familiei sau ascunzându-se sub nume false. Când erau condamnaţi, ei plăteau amenzi şi sufereau pedeapsa cu închisoarea.

Una dintre legile împotriva poligamiei i-a permis guvernului Statelor Unite să confişte proprietăţi ale Bisericii. Oficialii federali au început, curând, să ameninţe că vor confisca templele sfinţilor din zilele din urmă. În acel moment, lucrarea de salvare pentru cei vii şi pentru cei morţi era în pericol. În luna septembrie a anului 1890, preşedintele Bisericii, Wilford Woodruff, a fost inspirat să emită Manifestul. „Deoarece Congresul a validat legi care interzic căsătoriile pluraliste”, a explicat preşedintele Woodruff, „declar, prin prezenta, intenţia mea de a mă supune acestor legi şi de a uza de influenţa mea faţă de membrii Bisericii asupra căreia prezidez pentru ca ei să facă la fel”.8

Toate implicaţiile acestui document nu au fost evidente iniţial. Calea Domnului este de a vorbi „rând după rând, puţin aici, puţin acolo”9. Asemenea începutului căsătoriei pluraliste în Biserică, încetarea practicii s-a făcut treptat şi progresiv, un proces plin de dificultăţi şi incertitudini.

Manifestul a anunţat intenţia preşedintelui Woodruff de a se supune legilor Statelor Unite şi nu au mai avut loc noi căsătorii pluraliste în acea jurisdicţie. Dar un număr mic de căsătorii pluraliste au continuat să fie făcute în Mexic şi Canada, cu aprobarea unor conducători ai Bisericii. De regulă, aceste căsătorii nu erau încurajate de conducătorii Bisericii şi erau dificil de aprobat. Unul dintre soţi sau ambii care acceptau să aibă o asemenea uniune, trebuiau, de obicei, să rămână în Canada sau Mexic. În cazuri excepţionale, un număr şi mai mic de căsătorii pluraliste s-au oficiat în Statele Unite între anii 1890 şi 1904.

Rolul Bisericii în aceste căsătorii a devenit un subiect public foarte dezbătut după ce Reed Smoot, un apostol, a fost ales pentru a face parte din Senatul Statelor Unite în anul 1903. În cadrul conferinţei generale din luna aprilie a anului 1904, preşedintele Joseph F. Smith a emis o declaraţie clară, cunoscută drept Al doilea manifest, conform căreia noile căsătorii pluraliste erau pedepsite cu excomunicarea.10 Din perioada preşedintelui Smith, preşedinţii Bisericii au subliniat, în mod repetat, faptul că Biserica şi membrii ei nu mai sunt autorizaţi să practice căsătoria pluralistă şi au accentuat sinceritatea cuvintelor lor îndemnându-i pe conducătorii locali să-i aducă pe membrii care nu se supun acestei legi în fața consiliilor disciplinare ale Bisericii.

Încheiere

Căsătoria pluralistă a fost printre cele mai dificile aspecte ale restaurării. Pentru mulţi dintre cei care au practicat-o, căsătoria pluralistă a fost o încercare a credinţei. Ea încălca normele culturale şi legile, conducând la persecuţie şi desconsiderare. În pofida acestor dificultăţi, căsătoria pluralistă a adus numeroase beneficii Bisericii. Prin intermediul posterităţii acestor sfinţi din secolul al XIX-lea, s-au născut mulţi sfinţi din zilele din urmă care au fost credincioşi legămintelor Evangheliei în calitate de mame şi taţi neprihăniţi, ucenici fideli ai lui Isus Hristos, membri, conducători şi misionari devotaţi ai Bisericii, cetăţeni buni şi oficianţi publici importanţi. Astăzi, sfinţii din zilele din urmă îi cinstesc şi îi respectă pe aceşti pionieri credincioşi care au dăruit atât de multe lucruri pentru credinţa, familia şi comunitatea lor.

Resurse

  1. Doctrină şi legăminte 132:34-38; Iacov 2:30; vezi, de asemenea, Genesa 16.
  2. Doctrină şi legăminte 132:7. Preşedintele Bisericii punea deoparte, cu regularitate, persoane care să oficieze căsătorii pluraliste.
  3. Iacov 2:30.
  4. 1 Petru 2:9; vezi, de asemenea, Iacov 1:8; Faptele apostolilor 5:41.
  5. Doctrină şi legăminte 112:30; 124:41; 128:18.
  6. Vezi Doctrină şi legăminte 132:1, 34-38.
  7. Doctrină şi legăminte 132:7; 131:2-3
  8. Declaraţia oficială 1; „Official Declaration”, Deseret Evening News, 25 sept. 1890.
  9. Isaia 28:10, 13; vezi, de asemenea, 2 Nefi 28:30; Doctrină şi legăminte 98:12.
  10. „Official Statement by President Joseph F. Smith”, Deseret Evening News, 6 apr. 1904, p. 1.

Biserica recunoaşte contribuţia oamenilor de știință la conţinutul istoric prezentat în acest articol; lucrările lor sunt folosite cu permisiunea acestora.