Îndrumare în călătorie
Seară cu o autoritate generală
Miercuri, 5 februarie 2020
Suntem foarte recunoscători să fim alături de dumneavoastră în această seară. Jill și cu mine am petrecut patru ani îndeplinind însărcinări alături de minunații oameni din Europa și am fost foarte surprinși și bucuroși când președintele Nelson ne-a rugat să ne întoarcem în cadrul SEB. Mă simt ca acasă să mă întâlnesc cu dumneavoastră, cei care dedicați atât de mult efort și puneți atât de mult suflet să ajutați tinerii să învețe și să trăiască în acord cu Evanghelia lui Isus Hristos.
Observând suișurile și coborâșurile călătoriei noastre și a altora prin viață, m-am gândit la călătoria în care ne aflăm spre viața veșnică. Pentru aceia dintre noi care-L acceptă pe Isus Hristos și acceptă ispășirea Sa, tiparul vieților noastre este asemănător. Dăm dovadă de credință în Salvator și Îl urmăm în pofida încercărilor. Ne pocăim de păcatele noastre, primim rânduielile necesare și îndurăm până la sfârșit. Dar detaliile fiecărei vieți sunt foarte diferite, iar încercările cu care ne confruntăm diferă de la persoană la persoană.
Gândiți-vă la călătoria familiei lui Lehi spre pământul făgăduit. Călătoria lor unică ne poate oferi o înțelegere a propriei noastre călătorii. Știau că se îndreptau spre un pământ făgăduit, dar nu știau totul nici despre destinația lor, nici despre calea exactă de a ajunge acolo. Pe drum, s-au confruntat cu încercări dificile. Chiar și Nefi, care nu a cârtit, a explicat că „suferisem multe necazuri și dificultăți da, chiar așa de multe încât nici nu putem să le însemnăm pe toate”1.
Pe parcursul drumului, au fost îndrumați. De fapt, lui Lehi i s-a spus pe timp de noapte „ca, de dimineață, să pornească în călătorie în pustiu”2. În acea dimineață, el a găsit Liahona la intrarea cortului său, care le-a oferit îndrumare divină în călătoria lor. Dar faptul de a avea Liahona nu a schimbat distanța dintre ei și pământul făgăduit. Nu a micșorat Peninsula Arabică și nici mările pe care trebuiau să le traverseze. Ei încă trebuiau să meargă înainte având de înfruntat încercări inerente călătoriei lor îndelungate. Liahona, însă, îi îndruma spre „părțile cele mai fertile ale pustiului”3 și, dacă nu erau leneși, îi ajuta să parcurgă un drum drept4.
Laman și Lemuel au cârtit din cauza dificultăților pe care le-au întâmpinat în timpul călătoriei. Unele dintre acele dificultăți au fost urmările propriilor alegeri. Totuși, chiar și când urmau îndrumările și călătoreau așa cum trebuia, erau nevoiți să se hrănească și cu carne crudă și să îndure soarele arzător al deșertului. Similar experienței lui Laman și Lemuel, uneori oamenii cred că ei nu se vor confrunta cu încercări, că, dacă ei fac ce este drept, totul va fi ușor. Dar, pur și simplu, nu poate fi așa. Acest lucru înseamnă că putem fi întăriți și îndrumați, dar nu că nu vom avea parte de încercări.
Deși mergeau împreună, fiecare dintre ei se afla într-o călătorie individuală. Deși călătoria i-a dus în același loc fizic, traiectoria eternă a fiecăruia a variat foarte mult și a fost determinată de acțiunile și deciziile personale luate pe parcursul drumului.
Fiecare dintre noi se află într-o călătorie personală și individualizată prin această viață, dar, de asemenea, împărțim cu alții o parte din acea călătorie. De exemplu, ne aflăm împreună într-o călătorie reprezentată de efortul pe care îl depunem cu privire la educația din cadrul Seminarelor și Institutelor de Religie și a Bisericii. Avem un obiectiv; în general, știm încotro ne îndreptăm, dar nu știm toate obstacolele sau fiecare detaliu al drumului spre acel obiectiv.
Fiecare dintre noi alege cum va călători cu grupul. Putem cârti. Ne putem bucura. Putem fi recunoscători chiar și în mijlocul încercărilor. Pentru unii, modificările privind procedurile sau metodele Bisericii pot reprezenta o încercare. Sunt foarte încântat să văd felul în care S & I răspund la modificările inspirate care subliniază învățarea Evangheliei, învățare concentrată asupra căminului și sprijinită de Biserică.
Cu toții vom avea și avem parte de încercări. Dar, dacă urmăm îndrumarea Domnului, le putem depăși și putem învăța din aceste încercări. Profetul Joseph Smith a spus: „A fost foarte evident că Domnul ne-a dat putere în proporție directă cu lucrarea ce trebuie făcută și tărie pe măsura cursei ce ne așteaptă și slavă și ajutor cât cer nevoile noastre”5.
Primim îndrumare pentru a merge pe drumul drept și pentru a călători prin cele mai fertile părți ale pustiului din călătoria noastră. Avem îndrumare de la profeți. Știu că suntem conduși de profeți, văzători și revelatori. Ce binecuvântare! Suntem îndrumați de Consiliul de Educație al Bisericii și îi avem, de asemenea, pe fratele Webb, echipa sa și alți conducători inspirați. Pe lângă aceasta, fiecare dintre noi poate să primească îndrumare personală în timp ce se confruntă cu probleme concrete în responsabilitățile sale individuale.
Atât Consiliul de Educație al Bisericii, cât și Comitetul executiv al acelui consiliu se întâlnesc lunar. În aceste întâlniri, primim îndrumare și sfaturi. De asemenea, avem binecuvântarea de a petrece, anual, o „Seară cu o autoritate generală” și, de-a lungul anilor, am primit îndrumări foarte utile și precise pentru a ne ajuta în călătoria noastră – ca organizație și în mod individual.
Mă rog ca noi să fim deschiși la sfaturile și îndrumarea oferite de Domnul. Știu că El trăiește și că ne va ajuta și ne va îndruma.
În numele lui Isus Hristos, amin.