Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii”

Vârstnicul Gerrit W. Gong

din Preşedinţia celor Şaptezeci

Seară cu vârstnicul Gerrit W. Gong

Cuvântare adresată învăţătorilor de religie ai SEB • 17 februarie 2017 • Tabernacolul Salt Lake

Dragi fraţi şi surori, este un privilegiu deosebit să ne adunăm în această seară. Vă mulţumesc multora dintre dumneavoastră pentru mesajele binevoitoare, care au exprimat dragoste şi încurajare. În această seară, în timp ce vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos¹, învăţăm despre Hristos, mă rog să ne putem apropia de El cu pioşenie.

Soţi şi soţii şi membri ai familiei, este o onoare să fiu împreună cu dumneavoastră. Dacă, în limba engleză, pluralul cuvântului „spouse (soţ sau soţie)” ar fi cel al cuvântului „spice (condiment)”, atunci, la plural, „spouses (soţi sau soţii)” ar fi „spices (condimente)”. Soţii şi soţiile ne fac viaţa interesantă şi plăcută. Dumneavoastră vă treziţi devreme, mergeţi la culcare târziu şi trăiţi cu credinţă în fiecare pas. Vă mulţumesc pentru tot ce sunteţi şi tot ce faceţi.

Însărcinarea de a participa la o Seară cu o autoritate generală vine sub forma unei scrisori semnate de preşedintele Thomas S. Monson, preşedintele Henry B. Eyring şi preşedintele Dieter F. Uchtdorf. Când dânşii Îl roagă pe Domnul să binecuvânteze şi să inspire eforturile noastre în această seară, simt dragostea membrilor Primei Preşedinţii pentru fiecare dintre dumneavoastră.

Când am primit această însărcinare, i-am invitat pe vârstnicul Kim B. Clark şi pe fratele Chad Webb să mă înveţe despre dumneavoastră – învăţătorii noştri de la seminar şi institut, misionarii noştri şi angajaţii din întreaga lume ai SEB.

Am aflat că 45.731 de învăţători chemaţi la seminare şi institute şi misionari predau în 133 de ţări: 34.527 dintre dumneavoastră slujiţi în afara Statelor Unite; 11.204 dintre dumneavoastră slujiţi în Statele Unite. Împreună, dumneavoastră oferiţi 20.807.605 ore de slujire în predarea Evangheliei în fiecare an. Vă mulţumesc!

Am aflat că 2.878 de angajaţi în cadrul Seminarelor şi Institutelor de Religie slujesc în 129 de ţări: 1.849 dintre dumneavoastră slujiţi în Statele Unite şi 1.029 dintre dumneavoastră în afara Statelor Unite. Literalmente, dumneavoastră slujiţi cu credinţă în ţări de la A (Albania) la Z (Zambia) – incluzând, printre altele, Botswana, Bulgaria, Ungaria, Lituania şi Mozambic. Vă mulţumesc!

Unii dintre dumneavoastră aţi predat mulţi ani. De exemplu, sora Enid May, din Columbia Britanică, a fost eliberată din chemare recent, după ce a predat la seminar timp de 35 de ani. Sora May i-a învăţat pe nouă din cei zece copii ai dânsei, pe doi dintre nepoţii dânsei şi pe episcopul de acum al dânsei. Sora May a spus că se ruga ca maşina dânsei să continue să funcţioneze bine pe parcursul fiecărui an şcolar. În ultima zi în care sora May a predat la seminar, în timp ce intra cu spatele pe aleea care ducea la garaj, transmisia maşinii dânsei a încetat în cele din urmă să funcţioneze.

Alţii dintre dumneavoastră tocmai începeţi să predaţi. De exemplu, sora Jang Dongran, din Coreea, şi sora Johanna Mercader, din Republica Dominicană, care au început anul acesta să predea după ce au devenit membre ale Bisericii doar în urmă cu şase săptămâni.

Sora Margaret Masai, din Kenia, a început să predea la seminar după numai câteva săptămâni de când s-a alăturat Bisericii. Vorbind despre cursanţii dânsei, mulţi dintre ei fiind născuţi în Biserică, sora Masai a spus, cu modestie, că aceştia au învăţat-o şi au ajutat la crearea unei temelii a Evangheliei, care a binecuvântat-o timp de 17 ani în care a predat la seminar.

Dumneavoastră predaţi şi slujiţi în toate zonele geografice, în toate condiţiile, având cursanţi din toate mediile sociale, atât în clase numeroase, cât şi în clase cu puţini membri.

Fratele Benjamin Hadfield predă în North Pole, Alaska. Şi sora Lorena Tossen predă în Ushuaia, lângă Antarctica, unde este Polul Sud.

În zilele de miercuri, la Institutul Universităţii Salt Lake, fratele Jared Halverson predă pentru aproape 400 de cursanţi. L-am întrebat pe fratele Halverson cum face acest lucru. Dânsul a spus: „Predau întregului grup, dar comunic cu fiecare individual folosind mesajele”.

În Polonia, sora Dagmara Martyniuk, ea însăşi tânără adultă necăsătorită, se trezeşte devreme pentru a lucra la brutărie, apoi stă trează până târziu pentru a preda la institut.

Ora de seminar a surorii Myra Flores-Aguilar, din Honduras, începe la ora 5:00 dimineaţa. Şi ora de institut a fratelui Reuben Adrover, din San Juan, Argentina, începe la ora 10:00 seara.

De asemenea, dumneavoastră predaţi unor clase primare şi de liceu şi le aveţi în grijă şi pe cele din Mexic, Kiribati, Fiji, Tonga şi Samoa.

Datorită dumneavoastră, mai mulţi tineri şi tineri adulţi decât vreodată înainte, citesc scripturile şi cuvintele profeţilor în viaţă.

Datorită dumneavoastră, mai mulţi tineri învaţă să dobândească cunoaştere spirituală şi să răspundă la propriile întrebări prin înţelegerea doctrinei.

Şi, datorită dumneavoastră, cursurile Piatra din capul unghiului din toate şcolile şi institutele Bisericii noastre îi aduc pe cursanţi mai aproape de Isus Hristos, care este principala piatră din capul unghiului.

Vă spunem, încă o dată, că admirăm cine sunteţi şi modul în care slujiţi. Oriunde sunteţi, oricare sunt circumstanţele dumneavoastră, vă mulţumesc pentru că v-aţi adunat în această seară cu inimi deschise şi minţi deschise – fie că sunteţi singur, cu cineva sau mai mulţi adunaţi în numele Său.²

Odată, după ce am îndeplinit împreună o însărcinate de lungă durată, călătoream cu avionul şi, în timp ce ne pregăteam să aterizăm pe aeroportul Salt Lake, anticipând cu afecţiune, preşedintele Boyd K. Packer a spus: „Gerrit, soţia mea, Donna, pune acum pâinea în cuptor. Pâinea va fi proaspătă şi fierbinte când voi ajunge acasă”.

Vă puteţi aminti sau imagina pâinea delicioasă? O puteţi mirosi – proaspătă şi fierbinte? O puteţi gusta – poate puţin dulce, poate puţin sărată?

La nivel universal, pâinea este o hrană consumată cu regularitate. Oamenii din toate timpurile şi în toate circumstanţele au mâncat pâine. Desigur, în lumea întreagă, pâinea se găseşte în toate mărimile, formele, cu toate ingredientele, chiar cu nume diferite.

Poate pentru că oamenii de pretutindeni ştiu ce este pâinea şi depind de ea, Salvatorul nostru a declarat: „Eu sunt Pâinea vieţii”³.

În această lume, printre spini şi pălămidă, prin sudoarea feţei noastre, mâncăm pâine aşa cum au făcut Adam şi Eva. Libertatea morală de a alege presupune alegeri reale. Dezvoltarea spirituală vine ca urmare a încercărilor adevărate. Dar Salvatorul nostru nu ne lasă să vedem doar greutăţile, limitele şi imperfecţiunile acestei lumi. Salvatorul nostru ne binecuvântează cu mană, pâinea zilnică, promisiunea Sa, oferită în rugăciunea de binecuvântare a împărtăşaniei, că putem avea viaţă, speranţă, bucurie şi că le putem avea din belşug.⁴

Domnul nostru declară:

„Eu, Domnul, am întins cerurile şi am construit pământul, cu adevărat lucrare a mâinii Mele; şi toate lucrurile care sunt în ele sunt ale Mele.

Şi scopul Meu este să am grijă de sfinţii Mei …

Pentru că pământul este plin şi este suficient şi chiar din belşug”⁵.

Cu alte cuvinte, lumea Sa nu este o lume plină de greutăţi. Lumea Sa este plină de pâini şi peşti.

Vă amintiţi cum a hrănit Isus mulţimea cu câteva pâini şi câţiva peşti? Haideţi să privim şi să ne imaginăm că am fost acolo.

[Prezentare video]

Isus: „Iată mulţimea!”.

Ucenicul 1: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere pâine. N-au nimic de mâncare”.

Isus: „Daţi-le voi să mănânce”.

Ucenicul 2: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?”.

Isus: „Câte pâini aveţi?”.

Ucenicul 1: „Cinci, şi doi peşti”.

Isus: „Aduceţi-i la Mine. Împărţiţi oamenii în cete de câte cincizeci ca să poată fi hrăniţi … O, Tată, Domn al cerului şi al pământului, Îţi mulţumesc pentru abundenţa Ta. Amin”⁶.

[Sfârşitul prezentării video]

Patru relatări⁷ din Noul Testament descriu cum Salvatorul nostru a hrănit o mulţime de 5.000 de oameni. Alte două relatări din Noul Testament descriu⁸ cum, cu altă ocazie, Salvatorul nostru a hrănit o mulţime de 4.000 de oameni. Se pare că acele mulţimi includeau bărbaţi şi, pe lângă aceştia, femei şi copii.⁹

Uneori, spunem că Dumnezeu este în detalii. De curând, folosind Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan, incluzând şi notele biblice, am combinat detaliile scripturale ale momentului în care Salvatorul nostru a hrănit o mulţime formată din 5.000 de oameni şi am alcătuit o singură relatare scripturală exactă.

Vă rog să-L invitaţi pe Duhul Sfânt să ne ajute să înţelegem pe măsură ce studiem relatările scripturale şi principiile Evangheliei care se găsesc în exemplul dat de Salvatorul nostru.

Ne rugăm ca o înţelegere sporită a slujirii Salvatorului nostru să ne aducă pe noi, pe familiile noastre şi pe cursanţii noştri mai aproape de El.

Iată fragmentul nostru scriptural combinat:

„Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.

Isus le-a zis: «Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu [adică un loc retras sau liniştit], şi odihniţi- vă puţin». Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce …

Oamenii i-au văzut plecând, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor”¹⁰.

„Isus le-a primit bine, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare”¹¹.

„Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: «Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor»”¹² „să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca”¹³.

„«N-au nevoie să plece», le-a răspuns Isus; «daţi-le voi să mănânce»”¹⁴.

„Dar ei I-au zis: «Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei, şi să le dăm să mănânce?»”¹⁵.

„Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

«Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?»”¹⁶.

„Şi El le-a zis: «Aduceţi-i aici la Mine»”¹⁷.

„Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde”¹⁸. „În locul acela era multă iarbă”¹⁹. „Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci”²⁰.

„Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt”²¹, „a mulţumit lui Dumnezeu”²², „le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor”²³. „Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi”²⁴, „cât au voit”²⁵.

„Toţi au mâncat”²⁶ „şi s-au săturat”²⁷.

„După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: «Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic»”²⁸.

„Şi s-au ridicat… rămăşiţele”²⁹ „şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz”³⁰ „şi cu ce mai rămăsese din peşti”³¹ „după ce mâncaseră toţi”³².

„Cei ce mâncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii”³³.

„După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus în munte, ca să Se roage”³⁴.

„Oamenii aceia, când au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: «Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume»”³⁵.

Ce aţi observat, sau simţit, sau învăţat în timp ce Isus ne hrăneşte pe fiecare dintre noi şi pe noi toţi cu cinci pâini şi doi peştişori? Au fost pâinile ca mana, dulce ca bobul de coriandru şi ca mierea?³⁶ Cum ne-au hrănit doi peştişori – şi ne-au săturat – pe toţi?

Iată nouă lucruri pe care eu le observ şi le simt. Poate că ele ne ajută să-L înţelegem mai bine pe Salvatorul nostru, să ne apropiem de El şi ne invită să devenim mai asemănători Lui.

Tema 1. Salvatorului nostru i se face milă.

Multe dintre miracolele Salvatorului nostru încep deoarece El înţelege şi I se face milă. El ne cunoaşte inimile şi circumstanţele. El este plin de compasiune pentru speranţele noastre şi rănile noastre, dorinţele noastre şi nevoile noastre.

Era o perioadă dificilă. Ioan Botezătorul a fost decapitat, capul lui adus pe o tavă, promisiunea unui rege întristat făcută fiicei dansatoare a unei mame vicioase. Salvatorul nostru şi ucenicii Săi s-au dus într-un loc izolat ca să se odihnească. Totuşi, ce a simţit Salvatorul nostru când a văzut mulţi oameni? Lui „I s-a făcut milă de ei”³⁷. El îi primeşte cu bunăvoinţă. Îi învaţă. Îi vindecă. Şi, într-un mod realist, El ştie că „n-au ce mânca”³⁸.

Datorită slujirii Sale, Salvatorul are compasiune – compasiune pentru lepros³⁹, compasine pentru fiul unui bărbat, fiu ce era posedat de un duh rău⁴⁰, compasiune pentru o mamă văduvă al cărei unic fiu a murit⁴¹. Salvatorul nostru ne învaţă să fim precum bunul samaritean care a avut compasiune pentru bărbatul rănit care a fost lăsat să moară⁴².

În acelaşi mod, tatăl fiului risipitor a avut compasiune şi a alergat spre fiul său când acesta „era încă departe”⁴³. Pentru că vorbim despre pâine, este interesant că, atunci când fiul risipitor „şi-a venit în fire”, el şi-a dat seama de următorul fapt: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!”⁴⁴.

Salvatorul nostru începe cu compasiune. El încheie cu bunătate milostivă.

Relatările din Evanghelii spun că, după ce Isus a hrănit mulţimea, El „avea să dea drumul norodului.” Dar versetul următor clarifică. În loc de „El avea să dea drumul norodului”, acesta spune: „Şi-a luat rămas bun de la norod”⁴⁵. Puteţi să-L auziţi pe Isus luându-Şi cu compasiune rămas bun de la oameni în timp ce aceştia plecau după ce El i-a hrănit?

Tema 2. Salvatorul nostru începe cu ceea ce ei au.

Dorind să hrănească mulţimea, Salvatorul nostru începe prin a-i întreba pe ucenicii Săi ce au de mâncare. El este Creatorul lumii, Domnul cerului şi al pământului, totuşi, El începe cu ceea ce ei au, începe de acolo de unde se situează ei.

„Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti”⁴⁶.

Salvatorul nostru începe cu ceea ce ei au: „Aduceţi-i aici la Mine”⁴⁷.

Vă uitaţi vreodată la cine sunteţi, la ce trebuie să predaţi sau cui trebuie să-i predaţi şi vă întrebaţi dacă ce aveţi poate fi de ajuns? Probabil, la fel ca ucenicii, noi ne uităm la cele câteva pâini mici şi la cei câţiva peştişori pe care îi avem şi ne mirăm: „Dar ce sunt acestea la atâţia?”⁴⁸.

În calitate de învăţători, noi invităm fiecare cursant să-şi aducă aportul în clasă. Unii cursanţi oferă mai mult, alţii mai puţin. Ca persoane care învaţă şi ca învăţători (şi noi suntem şi una şi cealaltă), începem cu ceea ce avem, cu cine suntem acum. Apoi, El poate spori sârguinţa noastră şi ne poate multiplica eforturile. Principiul de a ne dezvolta din punctul în care ne găsim reflectă adevărul din Cartea lui Mormon conform căruia noi suntem salvaţi prin harul Său, „după ce am făcut tot posibilul”⁴⁹.

El zâmbeşte atunci când noi aducem ce avem şi cine suntem şi venim înspre El.

Tema 3. Salvatorul nostru acţionează în mod ordonat.

Aţi fost vreodată prinşi într-o mulţime mare care se împinge şi se îmbrânceşte şi încearcă să pună mâna pe ceva ce-şi doreşte? Eu am fost. Oamenilor din faţă nu le păsa de oamenii din spate. Mi-era teamă că, dacă ar fi căzut cineva, ar fi fost călcat în picioare.

În contrast, Salvatorul nostru „le-a poruncit [ucenicilor] să-i aşeze pe toţi, cete-cete”⁵⁰. Această mulţime este organizată „în cete de câte o sută şi de câte cincizeci”⁵¹.

În cadrul Bisericii, noi vorbim despre o ceată sau un grup de pionieri. Vorbim despre un grup care preaslăveşte în templu. Pentru noi, cuvântul grup indică o mulţime ordonată cu un scop superior, împărtăşit.

Şi, în timp ce locul este numit pustiu, Domnul nostru nu pune mulţimea să stea pe pământul plin de praf. El pune cetele să stea „pe iarba verde”⁵². El a ales un loc în care „era multă iarbă”⁵³.

Tema 4. Salvatorul nostru Îşi exprimă recunoştinţa.

El a luat pâinile şi peştii, „Şi-a ridicat ochii spre cer, şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt”⁵⁴.

Creatorul cerului şi al pământului, Însuşi Împăratul împăraţilor, aduce mulţumiri înainte de a împărţi pâinile şi peştii şi îi înmulţeşte în mijlocul tuturor, „cât au voit” să mănânce⁵⁵.

Tema 5. Salvatorul nostru îi hrăneşte pe ucenici şi aceştia hrănesc mulţimea.

Este ordine, dar este mai mult decât ordine. Este întărirea păstorilor, astfel încât păstorii să poată întări oile. Este învăţarea învăţătorilor, astfel încât învăţătorii să-i poată învăţa pe cursanţi. Este un model divin care se găseşte în Biblie, în Cartea lui Mormon şi în Biserica Sa restaurată: şi El „le-a dat [pâinile] ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor”⁵⁶.

Este darul minunat de a oferi şi de a primi lucruri spirituale. Faptul de a şti că vom preda ne ajută să învăţăm. Învăţându-i pe alţii cum să înveţe, învăţăm să predăm. Exemplul nostru de învăţare şi predare îi ajută pe cursanţii noştri să ştie că şi ei pot să înveţe şi să predea.

Tema 6. Salvatorul nostru îi hrăneşte pe cei 5.000 şi pe fiecare persoană în acelaşi timp.

Într-un mod miraculos, pâinile şi peştii sunt împărţiţi şi, apoi, înmulţiţi pentru fiecare persoană din mulţime: „Toţi au mâncat”⁵⁷ „şi s-au săturat”⁵⁸.

Acesta este un miracol pe care îl căutăm noi, învăţătorii – să predăm întregii clase şi fiecărei persoane din clasă. Acest lucru necesită să avem grijă de cei 5.000 şi de fiecare persoană. Ne invită să ne adresăm preocupărilor generale şi nevoilor individuale. Şi, mai presus de echilibru, invită miracolul spiritual care face ca lucrurile cu care începem să devină suficiente.

Tema 7. Salvatorul nostru ne asigură că nimic nu este pierdut.

„După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: «Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic»”⁵⁹.

Una dintre binecuvântările faptului de a începe prin a fi recunoscători pentru ceea ce avem este că ne asigurăm că nu pierdem nimic atunci când terminăm. În economia cerului nu se risipeşte nimic. Totul este planificat la început, nimic nu este lăsat să se piardă la sfârşit.

Vârstnicul Richard G. Scott ne-a împărtăşit cum putem consemna impresii şi cum putem afla dacă mai este ceva ce ar trebui să ştim.⁶⁰ Acest proces repetat de a cere, a primi, a consemna, a cugeta, a te supune, a întreba dacă este mai mult reflectă declaraţia Salvatorului nostru conform căreia „vi se va da şi mai mult”⁶¹.

Şi este mai mult. Descriindu-se pe Sine ca fiind Pâinea vieţii, Salvatorul nostru remarcă: „Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El”⁶². El păstrează pe cei încredinţaţi Lui de către Tatăl, astfel încât niciunul să nu fie pierdut. În calitate de învăţători, misionari, angajaţi, noi facem tot ce stă în credinţa şi în puterea noastră pentru a-i păstra pe cei încredinţaţi în grija noastră, astfel încât niciunul să nu fie pierdut.

Tema 8. Cu Salvatorul nostru, la sfârşit avem mai mult decât am avut la început.

Asigurându-se cu recunoştinţă că nimic nu este pierdut, ucenicii îşi dau seama de un alt miracol: „Şi s-au ridicat… rămăşiţele”⁶³ „şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz”⁶⁴ „şi cu ce mai rămăsese din peşti”⁶⁵ „după ce mâncaseră toţi”⁶⁶.

Un miracol de înmulţire spirituală este că, avându-L pe Salvatorul nostru, la sfârşit avem mai mult decât am avut la început. La sfârşit avem mai multă dragoste, mai multă învăţătură, mai multă inspiraţie, mai multă bunătate decât am avut la început. Predarea plină de spirit se întoarce la noi ca o faptă bună făcută fără a aştepta răsplata – ca pâinile şi peştii, cu mai mult decât am avut la început.

Să rezumăm discuţia noastră de până acum.

Salvatorul nostru înţelege inimile şi circumstanţele noastre. Lui I se face milă şi ne binecuvântează şi ne îndestulează în toate modurile.

El începe de unde ne situăm noi, cu ceea ce avem avem noi, acceptând chiar cele câteva pâini şi cei câţiva peşti din partea unui băieţel.

El acţionează în mod ordonat.

El este recunoscător. El priveşte spre cer înainte de a binecuvânta şi a frânge.

El împarte mai întâi ucenicilor şi îi roagă pe ucenici să dea oamenilor.

El ştie cum să aibă grijă de cei 5.000 şi de fiecare persoană în acelaşi timp şi cum să-i înveţe.

El strânge cu recunoştinţă ceea ce avem, astfel încât nimic nu este pierdut.

El ne ajută să înţelegem că la sfârşit avem mai mult decât am avut la început.

Şi este mai mult. Hrănirea mulţimii nu este nici prima, nici ultima oară când Salvatorul nostru foloseşte pâinea şi peştii pentru a ne învăţa şi a depune mărturie despre abundenţa Sa.

Astfel, a noua noastră temă, şi ultima, este următoarea.

Tema 9. Pentru cei care au ochi să vadă şi urechi să audă, Salvatorul nostru propovăduieşte şi depune mărturie despre abundenţa împărtăşaniei.

„Oamenii aceia, când au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: «Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume»”⁶⁷.

Mai târziu, referindu-Se anume la pâini şi peşti, Salvatorul nostru le adresează ucenicilor Săi întrebările:

„«Nu vă aduceţi aminte deloc?

Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat?» «Douăsprezece», I-au răspuns ei.

«Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu fărâmituri aţi ridicat?» «Şapte», I-au răspuns ei”⁶⁸.

Să repetăm. Lumea Sa este plină de pâini şi peşti, din abundenţă.

Femeii de la fântână, Salvatorul nostru i-a declarat că El este apa vie, acest lucru având o semnificaţie deosebită într-un ţinut secetos. Isus i-a spus: „Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică”⁶⁹.

Celor care Îi adresează întrebarea: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, poţi Tu să ne dai pâine din cer să mâncăm?”⁷⁰, Isus le răspunde: „Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer”⁷¹. „Eu sunt Pâinea vieţii”⁷². „Cine crede în Mine, are viaţă veşnică”⁷³.

Nu este nimic mai de bază, mai esenţial sau mai universal ca pâinea şi apa. Ce primim atunci când pâinea vieţii şi apa vie vin împreună? Desigur, primim împărtăşania.

La sfârşitul sluijirii Sale în viaţa muritoare, într-un mod pe care ucenicii îl văzuseră înainte, Salvatorul nostru „a luat pâine; şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o, zicând… «Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea»”⁷⁴.

La începutul slujirii pe care a îndeplinit-o după ce a înviat, arătând din nou un model cunoscut, Salvatorul nostru a instituit împărtăşania printre nefiţi, celelalte oi ale Sale.

El le porunceşte ucenicilor Săi să aducă pâine şi vin.

Porunceşte mulţimii să se aşeze jos pe pământ.

Ia pâinea, o rupe şi o binecuvântează.

Le dă ucenicilor şi le porunceşte să mănânce.

Şi când ucenicii au mâncat şi sunt sătui, El le porunceşte să dea mulţimii.

Mulţimea mănâncă şi este sătulă.⁷⁵

Mai târziu, Domnul nostru administrează din nou împărtăşania nefiţilor, de data aceasta oferind pâinea şi vinul în mod miraculos:

„Acum, ucenicii, precum şi mulţimea nu aduseseră deloc nici pâine şi nici vin ;

Dar El cu adevărat le-a dat lor pâine ca să mănânce şi vin ca să bea”⁷⁶.

El promite că aceia care au mâncat din pâine şi au băut din vin pentru sufletul lor „nu [vor] flămânzi şi nu [vor] înseta niciodată, ci [vor] fi [sătui]”⁷⁷.

Într-adevăr, „când mulţimea a mâncat şi a băut, iată, ei au fost umpluţi de Spirit”⁷⁸.

Aceasta este îndeplinirea măreţei promisiuni a împărtăşaniei pentru bărbaţii şi femeile din toate timpurile, în toate circumstanţele, pentru fiecare dintre noi a cărui viaţă depinde de pâine şi de apă. „Ferice de toţi cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi plini de Duhul Sfânt”⁷⁹.

Fraţi şi surori, vă mulţumesc pentru că sunteţi persoane care învaţă remarcabile şi învăţători remarcabili într-o lume flămândă şi însetată din punct de vedere spiritual! Vă mulţumesc pentru că faceţi ca fiecare lecţie, interacţiunea cu fiecare cursant să fie ca un ospăţ spiritual cu pâini şi peşti!

Fraţi şi surori, eu am simţit o sursă de apă vie care s-a revărsat în mine cu o plenitudine de dragoste pentru Salvatorul meu.

De curând, având privilegiul de a distribui pâinea şi apa, am simţit marea dragoste a Salvatorului nostru faţă de cei care primeau acele simboluri sacre. De asemenea, am simţit o mare recunoştinţă faţă de Salvatorul nostru pentru că a instituit rânduiala împărtăşaniei.

Din când în când, în timp ce meditez (inclusiv în ziua de sabat), simt o confirmare liniştită că fac tot ce se poate face în acest moment. Simt deseori speranţă şi încurajare că pot „[veni] la Hristos şi [mă pot perfecţiona] pentru El”⁸⁰, în pofida lipsurilor mele.

Sper că fiecare dintre dumneavoastră va privi pâinea şi peştii şi pâinea şi apa într-o nouă lumină.⁸¹

Sper că veţi găsi încântare, aventură şi inspiraţie în conectarea relatărilor din scripturi, a principiilor Evangheliei şi a cuvintelor profeţilor şi apostolilor în viaţă, pe măsură ce vă veţi îndeplini îndatorirea sacră de a-i ajuta pe cursanţii noştri să-L cunoască mai bine pe Salvator şi să vină la El cu reverenţă.

Sper să vă amintiţi că „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el”⁸². Lumea Sa este plină de pâini şi peşti. Promisiunea împărtăşaniei Sale este că va fi mai mult decât destul.

Cu recunoştinţă, depun mărturie despre Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, despre Fiul Său Sfânt, Salvatorul nostru, Isus Hristos, şi despre Duhul Sfânt. Cu recunoştinţă, depun mărturie despre adevărurile restaurate şi despre succesiunea neîntreruptă a autorităţii preoţiei transmise de la profetul Joseph până la preşedintele Thomas S. Monson în zilele noastre, despre sfintele scripturi şi despre alinarea, îndrumarea şi bucuria de care avem parte atunci când avem Spiritul Său cu noi când ne amintim întotdeauna de El.

Indiferent unde sunteţi, indiferent care sunt circumstanţele dumneavoastră, indiferent care sunt bucuriile şi încercările dumneavoastră, sper că aţi simţit în această seară petrecută împreună cât de mult vă iubesc Domnul şi membrii Bisericii Sale. El vă iubeşte. Noi vă iubim. În numele sfânt şi sacru al Domnului şi Salvatorului nostru, Isus Hristos, amin.

© 2017 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Aprobarea versiunii în limba engleză: 12/16. Aprobarea traducerii: 12/16. Titlul original: „And Jesus Said unto Them: I Am the Bread of Life”. Romanian. PD60003279 171