Darul Duhului Sfânt
Fraţi şi surori, este o binecuvântare minunată să fiu alături de dumneavoastră în această seară.
De azi în trei săptămâni vom sărbători Crăciunul. În dimineaţa aceea, milioane de copii se vor trezi mult mai devreme şi, inversând în mod interesant rolul lor cu cel al părinţilor, îşi vor trage părinţii din pat. Plini de nerăbdare, se vor aduna în jurul darurilor la care s-au uitat cu jind de zile întregi.
Tatălui meu îi plăcea Crăciunul; faptul de a oferi daruri îi aducea mare bucurie, iar el şi mama se pricepeau foarte bine la acest lucru. Fraţii şi surorile mele împreună cu mine, precum şi mulţi alţii au beneficiat de pe urma talentului lor. Unele dintre cele mai bune daruri oferite de ei nu erau tangibile, erau experienţe care creau legături de dragoste şi amintiri preţioase. Aceste amintiri încă îmi aduc bucurie azi.
Pare potrivit ca faptul de a oferi şi a primi daruri să fie o parte esenţială a Crăciunului. La urma urmei, sărbătorim darul fără de asemănare al Fiului lui Dumnezeu, Salvatorul Isus Hristos. Bineînţeles că darurile pe care ni le oferim unii altora nu se pot compara vreodată cu acest dar, însă cred că bucuria de a oferi şi a primi daruri ne poate îndrepta inimile către „darurile lui Dumnezeu”1.
Darul preţios al Fiului lui Dumnezeu invită pe fiecare dintre noi să găsească „pace în această lume şi viaţă veşnică în lumea care va veni”2. Poate că pacea pare greu de obţinut într-o lume în care conflictul şi dezbinarea se intensifică. Dar acea pace este exact ceea ce oferă iubitul nostru Tată şi Fiul Său fiecăruia dintre noi şi trebuie doar ca noi să o acceptăm.
Imaginaţi-vă cât de ciudat ar fi dacă, în dimineaţa de Crăciun, ne-am aduna în jurul bradului, am admira cadourile frumos împachetate, am vorbi despre ce-ar putea fi în ele şi, apoi, ne-am vedea de treburile zilnice fără să deschidem vreodată darurile!
Din nefericire, uneori facem acest lucru cu darurile pe care ni le oferă Dumnezeu. Gândiţi-vă la aceste cuvinte ale Salvatorului: „La ce îi serveşte unui om dacă i se acordă un dar, şi el nu primeşte darul? Iată, el nu se bucură de ceea ce i se dă lui, nici de acela care îi dă darul”3.
În seara aceasta, doresc să invit pe fiecare dintre noi să cugete la cum putem primi cu adevărat darurile pe care ni le-a oferit Dumnezeu. Aş vrea să mă concentrez în special asupra darului nemărginit al Duhului Sfânt. Mă rog ca, în acest timp, Duhul Sfânt să ne ajute să înţelegem însemnătatea acestui dar, să ne înveţe ce putem face pentru a-l primi mai din plin şi să ne dea har pentru a acţiona în conformitate cu ceea ce simţim.
De ce este Duhul Sfânt un dar atât de dorit?
Duhul Sfânt este al treilea membru al Dumnezeirii. El este un Mângâietor4, un Îndrumător5, un Învăţător6, un Purificator7 şi, prin urmare, El schimbă inimile oamenilor.8 Prin El, putem primi puterile şi însuşirile lui Dumnezeu în vieţile noastre.
Vă amintiţi câteva dintre acele însuşiri: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea [şi] înfrânarea poftelor”9. Cred că aceste lucruri descriu foarte bine ceea ce numim adesea „spiritul Crăciunului”. Promisiunile făcute de înger în acea primă noapte de Crăciun, „[vestea] bună, care va fi o mare bucurie” şi „[pacea] pe pământ între oameni”10, se îndeplinesc, în parte, pe măsură ce primim Duhul Sfânt.
Vorbim adesea despre faptul de a încerca să păstrăm spiritul Crăciunului pe parcursul întregului an. În mod firesc, ne dorim ca aceste însuşiri divine să fie în sufletele noastre pentru totdeauna. Iar Tatăl nostru perfect vrea ca noi, copiii Săi, să primim aceste daruri. Aceasta este măreaţa promisiune a Evangheliei lui Isus Hristos – ca inimile noastre să se schimbe, „pentru [a] nu mai [avea] înclinare să facem rău, ci să facem bine neîncetat”11 şi pentru a fi plini cu dragostea lui Dumnezeu.12 Într-adevăr, aceste daruri preţioase ne sunt oferite când Îl primim cu adevărat pe Duhul Sfânt.
În mod semnificativ, darul Duhului Sfânt ne este oferit prin cuvintele: „Primeşte-L pe Duhul Sfânt”13. Doresc să sugerez trei puncte cheie care ne vor ajuta să primim cu adevărat acest dar preţios. Pentru aceasta, fac referire la o scenă plină de profunzime din Cartea lui Mormon. După ce Hristosul înviat petrecuse o zi plină de miracole slujind în mijlocul oamenilor, El le-a promis că Se va întoarce a doua zi. Vestea a circulat repede şi oamenii s-au adunat cu mare nerăbdare din întreg ţinutul, unii lucrând toată noaptea pentru a putea fi dimineaţa în locul în care urma să apară Isus.
1. Dorinţa spirituală supremă
În timp ce-L aşteptau pe Salvator să Se întoarcă, ucenicii au slujit mulţimii cu aceleaşi cuvinte pe care le spusese Isus în ziua precedentă.14 Cronica ne spune apoi că ei au îngenuncheat şi s-au rugat „pentru ceea ce doreau cel mai mult; şi ei au dorit ca Duhul Sfânt să le fie dat lor”15. Gândiţi-vă o clipă cât de important este acest lucru – ei aşteptau cu nerăbdare îndeplinirea promisiunii Salvatorului de a Se întoarce, dar nu s-au rugat pentru aceasta! După ce le slujise Învăţătorul perfect şi, apoi, ucenicii Săi aleşi, ceea ce au dorit cel mai mult a fost Duhul Sfânt. Această intensă dorinţă spirituală supremă este esenţială pentru a primi acest dar.
Preşedintele Henry B. Eyring ne-a învăţat: „Majoritatea dintre noi… avem suficientă credinţă pentru a vrea Duhul Sfânt uneori. Poate că acea dorinţă este slabă şi se manifestă cu întreruperi, dar apare de obicei când avem probleme. [Dar], pentru ca în viitor să fim conduşi înainte spre locuri sigure, ea trebuie să devină constantă şi intensă”16. Fraţi şi surori, ca noi să primim acest dar trebuie să ni-l dorim din toată inima.
2. Participarea la rânduieli fiind demni
Întorcându-ne la scena din Cartea lui Mormon, descoperim un alt punct cheie. După ce au stăruit în rugăciune pentru darul pe care şi-l doreau cel mai mult – Duhul Sfânt – ucenicii au intrat în apă şi au fost botezaţi. „Şi s-a întâmplat că, atunci când ei au fost botezaţi… Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, iar ei au fost umpluţi cu Duh Sfânt şi cu foc”17. Rânduiala botezului este o dovadă concretă a angajamentului nostru de a ne aminti şi a ne supune, a consimţământului nostru de a lua numele lui Hristos asupra noastră şi a dorinţei noastre de a primi Duhul Sfânt.18
În fiecare săptămână, avem prilejul de a reînnoi acea dovadă luând din împărtăşanie, „pentru ca [noi] să [putem] avea totdeauna Spiritul Său cu [noi]”19. Rânduielile complementare ale botezului şi împărtăşaniei aduc „puterea divinităţii” în vieţile noastre.20 Într-un fel, ele simbolizează atât destinaţia, cât şi procesul de a deveni asemenea lui Dumnezeu. Faptul de a deveni făpturi noi în Hristos, „fiii şi fiicele Lui”21, este destinaţia finală pe care ne-o dorim. La acea destinaţie ajungem săptămână de săptămână pe măsură ce ne străduim să ne amintim şi să ne supunem. Vă invit să veniţi în fiecare săptămână la împărtăşania Domnului cu credinţă în promisiunea Sa că, dacă ne respectăm legămintele, vom fi plini de Spirit, încetul cu încetul, „până în miezul zilei”22.
Ziua de Crăciun din acest an va fi duminica. Ce binecuvântare este să sărbătorim naşterea lui Hristos şi ispăşirea Sa perfectă în timp ce primim împărtăşania în acea zi!
3. Credinţa din ce în ce mai mare
Ultimul şi cel mai important punct cheie pe care îl voi menţiona este credinţa în Isus Hristos. După ce Duhul Sfânt S-a coborât asupra ucenicilor cu mare putere, Hristos a apărut şi S-a rugat, mulţumindu-I Tatălui Său pentru că le-a oferit acest dar preţios. Apoi, a spus aceste cuvinte importante: „Tu le-ai dat lor Duhul Sfânt pentru că ei cred în Mine”23. Credinţa în Salvator şi în ispăşirea Sa perfectă este sursa fiecărui dar bun.24
Credinţa din ce în ce mai mare aduce daruri minunate ale Spiritului în vieţile noastre. Aşadar, cum ne putem dezvolta credinţa în Hristos? Ne ospătăm din cuvântul Său şi ne supunem lui. Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a învăţat: „Scopul central al tuturor scripturilor este să ne umple sufletele cu credinţă în Dumnezeu Tatăl şi în Fiul Său, Isus Hristos”25. Acest adevăr se găseşte peste tot în Cartea lui Mormon. De exemplu, regele Beniamin a predicat oamenilor din poporul său cuvintele primite de la un înger, ceea ce i-a ajutat să aibă „[credinţă] foarte mare” în Isus Hristos şi, datorită acelei credinţe, Spiritul a produs o schimbare mare în inimile lor.26
Dacă dorim ca Duhul Sfânt să fie cu noi în fiecare zi, ne vom ospăta din cuvântul lui Dumnezeu primit prin scripturi, profeţi în viaţă şi prin şoaptele Spiritului şi ne vom supune acelui cuvânt. Această căutare zilnică a luminii şi adevărului ne va dezvolta credinţa în Hristos, dorinţa de a fi asemănători Lui şi abilitatea de a-L avea pe cel de-al treilea membru al Dumnezeirii ca însoţitor permanent al nostru.
Fraţi şi surori, Dumnezeu ne oferă cu generozitate darurile Sale nepreţuite în perioada Crăciunului şi pe tot parcursul anului. Mă rog să nu le lăsăm nedeschise, ci să le primim folosind aceste puncte cheie. Depun mărturie că, pe măsură ce facem acest lucru, ne vom umple, pas cu pas şi încetul cu încetul, de dragoste, bucurie, pace, puritate şi putere. Vom deveni „părtaşi firii dumnezeieşti”27. Ne vom bucura de dar şi de Cel care ni l-a oferit. Şi, când El va veni din nou, vom fi pregătiţi „Pe Domn să [Îl aşteptăm]”28. În numele lui Isus Hristos, amin.