Aventura vieții muritoare

Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Seară cu președintele Dieter F. Uchtdorf

Adunare de devoțiune pentru tineri adulți din întreaga lume • 14 ianuarie 2018 • Centrul de conferințe

Dragii mei tineri prieteni, dragii mei frați și surori, vă transmit dragostea și binecuvântările Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.

Îmi este dor de președintele Thomas S. Monson. El a fost prietenul meu drag și prețios, sfătuitorul și mentorul meu. Dar vă pot încredința că Însuși Domnul este la conducerea acestei Biserici, Biserica Sa, chiar Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Domnul a oferit un plan divin ca Biserica Lui să fie mereu condusă de profeți, văzători și revelatori.

Sunteți neîntrerupt în gândurile noastre. Ne rugăm pentru voi, vă iubim și vă admirăm.

Întâlnirea la nivel mondial de împărtășire care a precedat și va continua după această adunare este doar unul dintre exemplele bunătății voastre. Zeci de mii dintre voi au participat în moduri remarcabile, de la ajutarea celor aflați la nevoie, la încurajarea altora prin cântec. Și sunteți meniți să împărtășiți vestea bună a Evangheliei lui Isus Hristos prin mesajele de pe rețelele de socializare și prin alte moduri, precum și prin exemplul personal. Vă mulțumesc pentru că ați dat dovadă de dorința de a-L sluji pe Dumnezeu și pe aproapele nostru.

Mă bucur atât de mult să fiu alături de voi astăzi și să simt prezența voastră, tăria voastră, energia voastră. Sunt foarte fericit că am avut ocazia să o auzim pe soția mea. Harriet este într-adevăr soarele vieții mele. Toți cei care o cunosc, o iubesc. Ea este genul de persoană care îi face pe cei din jurul ei mai buni și mai fericiți. Cu siguranță că a avut acea influență asupra mea.

Tocmai am sărbătorit cea de-a 55-a aniversare a nunții noastre. Când ne uităm la cei doi copii ai noștri și la familiile lor, la cei șase nepoți cu familiile lor și la cei trei strănepoți, suntem uimiți de ce aventură minunată a fost viața noastră.

Epoca răspunsurilor imediate

Un gând interesant mi-a trecut prin minte în timp ce mă pregăteam pentru acest eveniment. Da, este adevărat că, privind în urmă, a trecut mult timp de când aveam vârsta voastră, dar, în pofida vârstei mele actuale, încă mă simt tânăr în interior. De fapt, majoritatea oamenilor în vârstă se consideră tineri care doar au trăit foarte mult timp.

Generațiile mai în vârstă au mult mai multe în comun cu a voastră decât ați putea presupune. Cred că diferențele care există în rândul copiilor Tatălui Ceresc, indiferent de vârsta lor, sunt minore în comparație cu asemănările. De exemplu, mulți dintre voi au întrebări despre Dumnezeu și despre voi înșivă – întrebări profunde, fundamentale, asemănătoare celor pe care le adresează oameni mult mai în vârstă ca voi:

„Există Dumnezeu cu adevărat? Îi pasă?

Sunt pe cărarea cea dreaptă?

De ce mă simt uneori gol pe dinăuntru, copleșit, trecut cu vederea sau singur?

De ce nu a intervenit Dumnezeu în viața mea?

De ce nu mi-a răspuns la o rugăciune?

De ce nu m-a ferit de rău, tristețe, boală sau tragedie?”

Acestea pot fi întrebări foarte dificil de răspuns.

În această epocă a răspunsurilor imediate – în care cunoașterea aparent absolută și incontestabilă poate fi găsită pe Google – suntem uneori frustrați atunci când răspunsurile la întrebările noastre cele mai personale, importante și urgente sunt amânate. Ne îndreptăm inimile spre cer și tot ceea ce pare să primim în schimb este un semn de „așteaptă”.

Nu ne place să așteptăm.

Când trebuie să așteptăm mai mult de câteva secunde ca motorul de căutare să răspundă, probabil credem că avem probleme cu conexiunea. În frustrarea noastră, putem chiar abandona căutarea. Dar, când vine vorba de întrebări eterne, aspecte care țin de suflet, trebuie să fim mai răbdători.

Nu toate răspunsurile au aceeași valoare. Răspunsurile care vin din înțelepciunea umană sau opinia publică sunt ușor de găsit, dar își pierd valoarea când apar noi teorii sau trenduri. Răspunsurile cerești – răspunsurile de valoare eternă – sunt neprețuite. Pentru a primi aceste răspunsuri, este adesea nevoie de sacrificiu, muncă și răbdare.

Aceste răspunsuri merită așteptate.

Scopul meu astăzi este să-mi ofer mărturia sigură că Tatăl vostru din Cer vă cunoaște, vă aude și că El nu vă va abandona niciodată. Pe măsură ce vă îndreptați inimile spre El și vă străduiți să urmați calea Lui, El va interveni în viața voastră și vă va îndruma calea în timp ce călătoriți prin această măreață și captivantă aventură a vieții muritoare.

Conectarea punctelor

Unul dintre marii inovatori ai timpului nostru, Steve Jobs de la Apple, a oferit această perspectivă: „Nu poți conecta punctele privind înainte”, a spus el. „Le poți conecta doar privind înapoi. Deci, trebuie să ai încredere că punctele se vor conecta cumva în viitor.”¹

Ce a vrut să spună cu asta? Probabil că un exemplu va ajuta. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pictori precum Georges Seurat și Paul Signac au început să picteze într-un stil nou care a devenit cunoscut sub numele de neo-impresionism. Tehnica lor consta în punctarea pânzei cu mici urme de culoare. Privite de aproape, punctele apar ca fiind neconectate și aleatorii. Dar când priviți întreaga pictură, puteți vedea cum punctele se amestecă în culori și cum culorile prind în cele din urmă contur și dezvăluie un model frumos. Ceea ce cândva părea haotic și chiar confuz începe să aibă sens. Uneori, viața noastră este ca pictura neo-impresionistă. Uneori, punctele de culoare care alcătuiesc momentele și evenimentele din viața noastră de zi cu zi pot apărea ca fiind neconectate și haotice. Nu putem vedea o anumită ordine. Nu ne putem imagina că ele au vreun scop.

Totuși, când facem un pas înapoi și privim din perspectivă eternă, când privim la viața noastră din perspectiva Evangheliei lui Isus Hristos, putem vedea cum diferitele puncte din viața noastră se interconectează. Poate că încă nu putem vedea imaginea de ansamblu, dar vom vedea suficient de mult pentru a avea încredere că totul face parte dintr-un plan frumos și măreț. În timp ce ne străduim să avem încredere în Dumnezeu și să-L urmăm pe Fiul Său, Isus Hristos, vom vedea opera finală și vom ști într-o bună zi că Dumnezeu ne conducea cu brațul Său și ne călăuzea pașii.

Vom ști că Pictorul desăvârșit avea tot timpul un plan pentru acele puncte aleatorii. Vom vedea că El ne-a sporit talentele, ne-a pregătit oportunități și ne-a arătat destinații mult mai glorioase decât ne-am fi putut imagina sau la care am fi putut ajunge de unii singuri.

Am văzut cu siguranță acest lucru în viața mea.

Aventura vieții mele muritoare

Mulți dintre voi știu că, atunci când eram foarte tânăr, familia mea a fost nevoită să-și părăsească de două ori casa și să lase totul în urmă. În ambele ocazii, a devenit destul de evident că oamenii din noile noastre locuri ne percepeau ca fiind „mai prejos” decât ei. Printre copiii de vârsta mea, accentul meu mă eticheta ca fiind un străin și era o bogată sursă de ridiculizare și de glume.

Părinților mei le era greu să asigure strictul necesar familiei noastre. Mama mea a început o afacere de spălătorie de haine și eu, cu bicicleta și căruciorul, eram „specialist în livrări la domiciliu” pentru acea afacere după ce veneam de la școală.

Trauma și stresul mutărilor noastre m-au făcut să rămân în urmă cu studiile mele și am pierdut un an întreg de școală.

În Germania de Est, am învățat limba rusă ca a doua limbă. A fost dificil, dar am reușit. În Germania de Vest, mi s-a cerut să învăț engleza.

Acest lucru mi s-a părut imposibil! Am crezut că, în mod categoric, gura mea nu era făcută pentru limba engleză.

Adolescent fiind, aveam o pasiune pentru cea mai uimitoare fată cu ochi mari și căprui. Din nefericire, Harriet nu părea să fie deloc interesată de mine. Indiferent ce încercam, nu părea să o impresioneze. Ei bine, ați auzit varianta ei a poveștii.

Deci, acela eram eu, un tânăr oarecare și nesigur, care trăia în Germania de după război și care nu părea să aibă prea multe șanse de succes în viață.

Cu toate acestea, aveam parte de câteva lucruri bune.

Știam că familia mea mă iubea. La școală și la biserică aveam învățători care m-au încurajat să-mi stabilesc mereu obiective înalte. Încă îmi amintesc când un tânăr misionar american a predat principiul că „dacă Dumnezeu este pentru [tine], cine poate fi împotriva [ta]?”².

A fost ceva legat de acest principiu care m-a impresionat foarte mult. Și m-am gândit că, dacă așa stăteau lucrurile, de ce ar trebui să-mi fie frică?

Așa că am crezut. Și am avut încredere în Dumnezeu.

Pentru o perioadă, am făcut parte dintr-un program de ucenicie. Unul dintre profesori m-a îndemnat să stabilesc țeluri mai mari și să merg la seral pentru a studia ingineria mecanică. A fost nevoie de multă muncă suplimentară, dar acest lucru m-a ajutat să-mi descopăr marea pasiune pentru aviație! Am avut un șoc când am aflat că, pentru a deveni pilot, aveam nevoie să cunosc limba engleză. Dar voiam să fiu pilot și, într-un fel aparent miraculos, gura mea a părut să se schimbe, iar engleza nu a mai părut o limbă imposibilă.

Regăsindu-mi motivația și luându-mi un nou angajament să muncesc din greu și având încredere în Tatăl Ceresc, am făcut pașii mici care m-au ajutat să dobândesc încrederea că voi reuși.

Desigur, asta nu a însemnat că lucrurile au fost mereu ușoare.

La 19 ani, am mers în San Antonio, Texas, pentru a-mi începe pregătirea de pilot în cadrul Forțelor Aeriene. În avion, m-am așezat lângă un bărbat care vorbea cu un puternic accent texan. Mi-am dat seama cu groază că engleza pentru care muncisem din greu să o învăț nu era aceeași engleză pe care o vorbeau în Texas!

Și la școala de piloți lucrurile erau dificile. Era un program extrem de competitiv, fiecare luptându-se să fie pe primul loc la absolvire. Mi-am dat seama repede că acest lucru ar fi greu de realizat deoarece majoritatea colegilor mei de clasă erau vorbitori nativi de limba engleză.

Instructorii mei de zbor m-au avertizat despre un alt posibil dezavantaj – petreceam foarte mult timp la Biserică. Membrii locali mi-au urat bun venit în ramura lor și în căminele lor și chiar am construit împreună o capelă în Big Spring. Instructorii mei de zbor și-au făcut griji că astfel de activități îmi limitau șansa de a primi un grad înalt la sfârșitul formării mele. Nu am crezut asta. Așa că am avut încredere în Dumnezeu și am făcut tot ce am putut.

În cele din urmă, am învățat engleza (deși încă mai lucrez la ea). Mi-am încheiat pregătirea de pilot (și am terminat primul din clasa mea). Am devenit pilot de vânătoare și, mai târziu, căpitan de linie aeriană. Iar acea fată frumoasă cu ochii căprui a visurilor mele? Ei bine, este chiar aici cu mine.

Faceți lucrurile mici perfect

Există o lecție în acest sens? Cred că sunt mai multe!

Una poate fi aceasta: Nu vă lăsați copleșiți de multele responsabilități mari și dificile din viață. Dacă vă luați angajamentul să faceți lucrurile „ușoare” – lucrurile „mici” pe care vi le cere Dumnezeu – și le faceți pe cât de bine puteți, lucruri mari vor urma.

Unele dintre aceste lucruri „mici și ușoare” pe care le puteți face perfect sunt rugăciunea zilnică, studierea scripturilor, trăirea conform Cuvântului de înțelepciune, participarea la adunările Bisericii, rugăciunea cu intenție adevărată și plata zeciuielilor și darurilor.

Faceți aceste lucruri chiar și când nu vreți să le faceți. Aceste „sacrificii” pot fi mici, dar ele sunt importante, căci „sacrificiul deschide drum spre ceruri”³.

Într-un fel, „micile și simplele” voastre sacrificii sunt punctele din viața de zi cu zi care alcătuiesc pictura minunată a vieții voastre. Poate că nu vedeți acum modul în care se conectează punctele între ele și nici nu este nevoie încă. Pur și simplu dați dovadă de suficientă credință față de momentul în care trăiți acum. Aveți încredere în Dumnezeu, iar „din lucrurile mici [va ieși] ceea ce este mare”⁴.

Încredeți-vă în Dumnezeu

Poate că vă gândiți: „Da, vârstnice Uchtdorf, lucrurile au mers foarte bine pentru dumneavoastră. Dar dumneavoastră sunteți apostol. Eu nu sunt. Nu sunt important pentru Dumnezeu. Rugăciunile mele nu primesc răspuns. Nu primesc îndrumare în viața mea. Dacă există un plan pentru mine, acesta este o versiune mică a planului dumneavoastră. Un plan de mâna a doua. Unul de genul «Fii mulțumit cu ceea ce ai»”.

Dragii mei prieteni, amintiți-vă ce a spus Steve Jobs: „Nu poți conecta punctele privind înainte; le poți conecta doar privind înapoi”.

Când eram de vârsta voastră nu aveam nicio idee unde mă va duce viața. Nu am văzut în niciun fel cum se vor conecta punctele în viitor.

Dar am avut încredere în Dumnezeu. Am ascultat sfatul familiei care mă iubea și al prietenilor înțelepți și am făcut pași mici cu credință, crezând că, dacă urma să fac tot ce puteam la momentul prezent, Dumnezeu avea să aibă grijă de imaginea de ansamblu.

A făcut acest lucru.

A știut sfârșitul de la început când eu nu l-am știut.

Nu puteam vedea viitorul, dar El putea.

Chiar și în acele vremuri dificile, când am crezut că eram abandonat, El a fost cu mine – văd acest lucru acum.

În Proverbe, găsim această minunată promisiune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările”⁵.

Nu cred că este semn de întrebare la sfârșitul acelui verset.

Nu, cred că ar trebui să fie un semn de exclamare!

Deci, trebuie să vă întrebați: „Pot să dau dovadă de suficientă credință pentru a-L crede pe Dumnezeu? Sunt dispus să am încredere în faptul că El mă iubește și vrea să-mi îndrume calea?

De fapt, cred că v-ați descurca destul de bine de unul singur în multe aspecte. Dar vă îndemn să credeți că viața voastră va fi infinit mai bună dacă vă bizuiți pe Dumnezeu pentru a vă ghida pașii. El știe lucruri pe care voi nu le puteți ști și are pregătit pentru voi un viitor pe care nu aveți cum să vi-l imaginați. Marele apostol Pavel a depus mărturie: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”⁶.

Vreți ca Tatăl vostru Ceresc să vă călăuzească, să vă binecuvânteze și să vă susțină?

Atunci credeți.

Iubiți-L.

Căutați-L cu toată inima.

Umblați în căile Lui – adică păziți poruncile, respectați-vă legămintele, urmați învățăturile profeților și ascultați de îndemnurile Spiritului.

Faceți aceste lucruri, iar Dumnezeu „[vă va mări] de o mie de ori pe atât și [vă va binecuvânta], după cum a făgăduit!”⁷

Noi dăm socoteală lui Dumnezeu

Înțeleg că pentru unii acest lucru poate părea ușor de spus și greu de făcut. Sunt de acord că nu trebuie să analizați prea mult cultura de astăzi pentru a auzi glasuri contradictorii care descurajează sau chiar ridiculizează credința în Dumnezeu, în general, și în religia noastră, în mod aparte.

În zilele noastre, astfel de glasuri se amplifică de descoperirile de neegalat ale tehnologiei.

Aceasta este provocarea voastră. Dar este și privilegiul vostru.

Sunt încrezător că veți găsi o cale de a face față acestei situații în felul Domnului.

Aceasta face parte din aventura voastră în viața muritoare. Felul în care o veți face va influența foarte mult viitorul și partea pe care o aveți în lucrarea lui Dumnezeu aici pe pământ.

Totuși, lucrurile de care aveți parte în viață nu sunt atât de neobișnuite. Generația voastră nu este singura a cărei credință în Dumnezeu a fost pusă la încercare și ridiculizată. De fapt, aceasta pare să facă parte din testul din viața muritoare pentru toți copiii lui Dumnezeu.

Isus le-a spus ucenicilor: Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea”⁸.

Ați putea la fel de bine să acceptați probabilitatea că, odată ce vă veți lua angajamentul de a-L urma pe Salvator, cei care și-au mutat reședința în clădirea mare și spațioasă vor dezaproba decizia voastră – uneori foarte vehement.⁹ Este posibil chiar să încerce să vă intimideze și să vă jignească.

Dar amintiți-vă că nu le dați socoteală lor. Îi dați socoteală lui Dumnezeu. Într-o zi veți sta înaintea lui Dumnezeu și veți oferi un raport despre viața voastră.

El vă va întreba ce ați făcut să învingeți ispitele lumii și să urmați calea neprihănirii. El vă va întreba dacă L-ați urmat pe Salvator, dacă v-ați iubit aproapele, dacă v-ați străduit să rămâneți pe calea uceniciei.

Dragii mei tineri prieteni, dragii mei frați și surori, nu puteți sluji la doi stăpâni. Nu puteți primi binecuvântările de nedescris ale uceniciei și, în același timp, să vă păstrați înregistrările de membru în Episcopia Babilon. Dragii mei frați și surori, acum este timpul să vă luați angajamentul să-L urmați pe Hristos și calea Sa.

Într-o zi, toții copiii lui Dumnezeu vor ști ceea ce este drept – chiar și cei care iau în derâdere adevărul. Ei își vor pleca genunchiul și vor mărturisi că Isus este Hristosul, Mântuitorul, Salvatorul lumii.¹⁰ Ei vor ști că El a murit pentru ei.

În acea zi va fi evident că glasul Său a fost singurul care a contat vreodată cu adevărat.

Veți ști cu siguranță cât de binecuvântați sunteți pentru că ați păstrat credința, ați păzit poruncile lui Dumnezeu, v-ați slujit aproapele și ați clădit împărăția lui Dumnezeu aici pe pământ. Prietenii mei iubiți, credeți, iar Dumnezeu va fi cu voi. Îndreptați-vă inima spre El și El vă va călăuzi în călătoria voastră prin această măreață și captivantă aventură a vieții muritoare.

Îmi este indiferent

În timp ce vorbim despre faptul de a-L lăsa pe Dumnezeu să ne călăuzească viețile, aș vrea să clarific un lucru. S-ar putea să nu vă placă ce vă voi spune acum. Când Îl întrebați pe Dumnezeu ce să faceți cu privire la unele decizii din viața voastră – inclusiv cu privire la unele decizii importante – este posibil ca El să nu vă ofere un răspuns clar. Adevărul este că, uneori, pur și simplu nu contează pentru Domnul ce decideți atâta timp cât rămâneți fideli legămintelor și principiilor fundamentale ale Evangheliei.

În multe cazuri, este posibil ca deciziile pe care le luați să nu fie la fel de importante ca ceea ce faceți după ce luați decizia.

De exemplu, doi tineri pot alege să se căsătorească deși unele persoane din familiile lor nu îi consideră a fi perechea perfectă. Totuși, am o mare speranță pentru un astfel de cuplu dacă, după ce decizia este luată, cei doi rămân cu toată inima și mintea lor fideli unul celuilalt și Domnului. Dând dovadă de dragoste și blândețe unul față de celălalt și concentrându-se pe nevoile emoționale, spirituale și temporale ale partenerului – făcând lucrurile „mici” în mod consecvent – ei devin perechea perfectă.

În schimb, există și cei care cred că au ales persoana „perfectă” și apoi presupun că nu mai este nevoie să depună efort. Dacă cei doi renunță să se curteze, încetează să comunice unul cu altul și redevin egoiști și duc o viață concentrată doar pe dorințele personale, acest cuplu călătorește pe o cale care poate aduce foarte multă durere și regret.

Același principiu se aplică atunci când vine vorba de alegerile cu privire la profesie. Am multă speranță pentru cei care aleg ocupații mai puțin prestigioase, dar care fac tot ce pot pentru a găsi modalități de a-și face munca mai interesantă și mai fascinantă.

Am mai puțină speranță pentru cei care aleg ocupații impresionante, dar care, de-a lungul drumului, pierd acea pasiune necesară pentru a avea succes. Da fapt, faptul de a vă adapta cu succes la schimbările de la locul de muncă va fi una dintre trăsăturile principale pe care generația voastră va trebuie să le dezvolte pentru a face față viitorului.

Deci, cum dorește Domnul să abordați momentele în care aveți de luat decizii cheie?

Instrucțiunile Sale către Oliver Cowdery și Joseph mi-au fost foarte utile. Domnul le-a spus: „Tu trebuie să studiezi aceasta profund în mintea ta; apoi trebuie să mă întrebi dacă este drept”¹¹.

Tatăl Ceresc v-a dat un creier și o inimă. Dacă aveți încredere în El, El vă va ajuta să le folosiți în mod corespunzător în luarea deciziilor voastre.

Pentru multe decizii, aveți mai mult decât o variantă bună pe care o puteți alege. Când acest lucru li s-a întâmplat lui Joseph și colegilor săi, Domnul a folosit o expresie interesantă în timp ce au căutat îndrumarea Sa. Aceasta expresie este: „Îmi este indiferent”¹².

Însă Domnul a adăugat imediat: „Dar fiți credincioși”¹³.

Lucrarea voastră este să luați cele mai bune decizii pe care le puteți lua bazându-vă pe informațiile pe care le aveți, în acord cu valorile și principiile Evangheliei. Apoi să vă străduiți cu toată puterea voastră să reușiți în ceea ce faceți – și să fiți credincioși.

Faceți asta și punctele se vor conecta.

Poate că este dezamăgitor să auziți că Dumnezeu nu vă va da un itinerariu detaliat pentru călătoria vieții voastre. Dar chiar vreți îndrumare în fiecare detaliu din viața voastră?

Chiar vreți ca cineva să vă dea fițuicile care cuprind cheile vieții înainte să aveți șansa să descoperiți singuri anumite lucruri? Ce fel de aventură ar mai fi aceea?

Dragii mei tineri prieteni, treceți prin aventura vieții muritoare o singură dată. Nu v-ar priva o viață fără griji în care știți din timp răspunsurile la toate întrebările importante ale ei de sentimentele frumoase de împlinire și de încredere sporită¹⁴ în Domnul și în voi înșivă?

Deoarece Dumnezeu v-a oferit libertatea de a alege, există multe direcții în care vă puteți îndrepta și puteți avea o viață împlinită. Viața muritoare este o poveste cu multe alternative în care să vă alegeți aventura. Aveți porunci, aveți legăminte, aveți sfat inspirat de la profeți și aveți darul Duhului Sfânt. Acestea sunt mai mult decât suficiente pentru a vă oferi fericire în viața muritoare și bucurie eternă. În plus, nu disperați dacă luați unele decizii și simțiți că nu au fost perfecte. Așa învățați. Aceasta face parte din aventură!

Nu, aventurile nu sunt simple de la un capăt la altul, dar, dacă sunteți credincioși, puteți fi siguri că veți avea un final fericit. Gândiți-vă la exemplul lui Iosif din Egipt. În multe aspecte, viața lui a fost un dezastru. A fost vândut în sclavie de frații săi. A fost aruncat în închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o. În pofida tuturor lucrurilor care au lucrat în detrimentul său, el nu și-a pierdut credința. El a avut încredere în Dumnezeu. El a făcut tot ce-a putut. An de an – chiar și atunci când se părea că Iosif fusese trecut cu vederea și abandonat – el a crezut. Iosif și-a îndreptat mereu inima către Dumnezeu. Iar Dumnezeu a arătat că poate transforma situațiile neplăcute în unele plăcute.¹⁵

Astăzi, după aproape 4.000 de ani, încă mai găsim inspirație din relatarea despre Iosif.

Poate că aventura voastră nu va fi atât de dramatică, dar va avea suișuri și coborâșuri. Așadar, amintiți-vă exemplul lui Iosif – rămâneți credincioși. Credeți. Fiți cinstiți. Nu deveniți ursuzi. Nu luați în derâdere pe nimeni. Iubiți-L pe Dumnezeu, iubiți-i pe cei de lângă voi. Aveți încredere în Domnul chiar și când lucrurile par neclare.

Este posibil să nu vedeți acest lucru de la bun început, dar veți privi înapoi și veți ști că Domnul v-a călăuzit și v-a îndrumat într-adevăr calea.

Punctele s-au conectat.

Cinci lucruri de care să ne aducem aminte

Așadar, ce sper să vă amintiți din timpul petrecut azi împreună?

În primul rând, amintiți-vă că răspunsurile lui Dumnezeu la cele mai profunde întrebări ale voastre au nevoie de timp și pot veni în moduri în care nu v-ați așteptat. Răspunsurile lui Dumnezeu au o valoare eternă. Merită așteptate.

În al doilea rând, aveți puțină credință. Îndreptați-vă inimile către Dumnezeu. Credeți că sunteți importanți pentru Dumnezeu și aveți încredere că El va face cu voi mai mult decât puteți face de unul singur. Învățați despre El. Iubiți-L. Aveți încredere în El. Vorbiți cu El cu regularitate și ardoare. Ascultați-l glasul.

În al treilea rând, umblați pe cât de bine puteți pe calea uceniciei. Nu vă lăsați copleșiți! Faceți lucrurile mici pe cât de bine puteți și lucruri mari vor urma.

În al patrulea rând, nu lăsați glasurile care încearcă să vă descurajeze să vă distragă de la călătoria voastră de credință. Amintiți-vă, nu trebuie să dați socoteală criticilor voștri. Dați socoteală Tatălui vostru din Cer. Valorile Sale contează.

În al cincilea rând, urmați îndemnurile pe care le primiți în inima și mintea voastră. Depuneți cele mai bune eforturi să fiți fideli acelor decizii. Aveți încredere, iar Dumnezeu va consacra eforturile voastre sincere pentru binele vostru etern.¹⁶

Faceți acest lucru și, în cele din urmă, totul va fi bine.

Vă las binecuvântarea mea astăzi, la începutul acestui nou an ca, în timp ce vă străduiți cu toată inima să-L cunoașteți pe Dumnezeul vostru, credința voastră să se dezvolte. Ca, în timp ce căutați să-L urmați pe Salvatorul vostru, încrederea voastră să crească.¹⁷ Și ca, în timp ce umblați în credință și vă deschideți inima către lumina lui Hristos, dragostea voastră față de Dumnezeu să se maturizeze, iar abilitatea voastră de a vă iubi aproapele să se dezvolte.

Și toate acestea vă vor aduce fericire și bucurie.

Vă vor aduce pace.

Într-o zi, vă vor aduce glorie eternă.

Într-o zi, veți privi înapoi la această aventură prețioasă și captivantă a vieții muritoare și veți înțelege. Veți vedea că punctele s-au conectat într-un tipar frumos, mai sublim decât v-ați fi putut imagina vreodată. Cu recunoștință de nedescris, veți vedea că Însuși Dumnezeu, în dragostea, harul și compasiunea Sa abundentă, a vegheat mereu asupra voastră, binecuvântându-vă și îndrumându-vă pașii în timp ce v-ați îndreptat spre El.

Despre aceasta depun mărturie și vă ofer binecuvântarea mea ca apostol al Domnului, în numele sacru al Învățătorului nostru, în numele Mântuitorului și Salvatorului nostru Isus Hristos, amin.