„Nu vă îndoiți, ci fiți credincioși”
Adunare de devoțiune pentru tineri adulți din întreaga lume • 13 ianuarie 2019 • Universitatea Brigham Young − Hawaii
Vârstnicul Dale G. Renlund:Vă mulțumim pentru că sunteți alături de noi astăzi. Știm că voi toți aveați alte lucruri de făcut. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru sacrificiul vostru. Vă mulțumesc din partea Domnului și a Bisericii Sale pentru credința voastră.
Sora Ruth L. Renlund:Este minunat să fim aici. Corul a fost minunat și a contribuit la invitarea Spiritului la această adunare. Suntem recunoscători pentru cei care se află pe podium și recunoaștem rolul lor în viețile voastre și în ale noastre. Admirăm exemplul lor de ucenicie.
Ne simțim îndrumați să discutăm despre un subiect pe care l-am avut în minte multe luni: credința și îndoiala. Anul trecut, în luna iunie, am împărtășit o pildă în cadrul transmisiunii anuale de instruire pentru instructorii Seminarelor și Institutelor de Religie. La începutul cuvântării noastre de astăzi, dorim să vă împărtășim aceeași pildă.
Vârstnicul Dale G. Renlund: Imaginați-vă cum ar fi să vi se răstoarne barca în timp ce navigați pe ocean. Purtați o vestă de salvare și înotați de ore întregi spre ceea ce credeți că este cel mai apropiat țărm, dar nu aveți cum să știți sigur. Sunteți extrem de deshidratați, așa că, de fiecare dată când începeți să înotați, amețiți și obosiți. Estimați că țărmul s-ar afla la 30 de kilometri sau 18 mile depărtare. Vă temeți pentru viața voastră, deoarece nu puteți înota atât de departe. Auziți în depărtare un sunet slab de motor. Sunetul se intensifică și pare că motorul se îndreaptă spre voi; speranța că veți fi salvați crește brusc. Observați o barcă mică de pescuit apropiindu-se.
Sora Ruth L. Renlund: „Slavă cerului”, vă spuneți. „Căpitanul mă vede!”. Barca se oprește și un pescar bronzat intens de soare, vă ajută cu bunătate să vă urcați în barcă. Cu recunoștință, vă târâți pe un loc din barcă respirând ușurați. Pescarul vă dă o sticlă de apă și niște biscuiți. Le consumați cu lăcomie. Apa și biscuiții sunt destul de nutritivi și vă ajută să vă reveniți. Sunteți atât de ușurați și de fericiți. Sunteți în drum spre casă.
Pe măsură ce începeți să vă reveniți și să vă simțiți mai bine, începeți să fiți atenți la anumite lucruri pe care nu le-ați observat înainte. Apa din sticlă este puțin cam veche și nu este ceea ce ați prefera să beți – cum ar fi Evian sau Perrier. Biscuiții au un gust bun, dar ați fi vrut cu adevărat să mâncați delicatese din carne și, apoi, un croasant cu ciocolată. Ați observat, de asemenea, că pescarul cel bun poartă niște cizme uzate și blugi albaștri. Banda de pe pălăria lui este murdară și pare că are probleme cu auzul.
Vârstnicul Dale G. Renlund: Observați că barca este foarte uzată și că are găuri în partea din dreapta a prorei. O parte a vopselei este scorojită și se desprinde. Observați că, atunci când pescarul nu ține foarte bine cârma, barca trage spre dreapta. Începeți să vă faceți griji că această barcă și acest căpitan nu vă pot oferi ceea ce aveți nevoie pentru a fi salvați. Întrebați pescarul despre găuri și cârmă. El spune că nu s-a îngrijorat prea mult de acele lucruri, deoarece a cârmuit barca spre locurile pentru pescuit pe aceeași rută decenii întregi. Barca l-a dus întotdeauna în siguranță și fără greș oriunde a dorit să meargă.
Sunteți șocați! Cum a putut să nu își facă griji de găuri și de cârmă? Și de ce nu a fost hrana mai pe gustul vostru? Cu cât vă concentrați mai mult atenția asupra bărcii și a pescarului, cu atât vă îngrijorați mai mult. Începeți să vă îndoiți de decizia de a vă urca în barcă. Anxietatea voastră crește. Într-un final, îi cereți pescarului să oprească barca și să vă lase să vă întoarceți înapoi în apă. Deși încă mai aveți de parcurs 20 de kilometri sau 12 mile până la țărm, nu puteți să suportați ideea de a sta în barcă. Pescarul oprește, cu tristețe, barca și vă ajută să vă întoarceți înapoi în apă. Sunteți din nou pe cont propriu.
Sora Ruth L. Renlund:Puteți să considerați că această povestire este o pildă în care barca reprezintă Biserica iar pescarul îi reprezintă pe cei care slujesc în Biserică.1Singurul scop al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este de a-I ajuta pe Tatăl Ceresc și pe Isus Hristos în lucrarea Lor de a realiza viața veșnică a copiilor Tatălui Ceresc.2Ne oferă calea legământului, singura cale de a ne întoarce în prezența Tatălui nostru Ceresc. Cei care slujesc în Biserică, deși nu sunt perfecți, sunt esențiali pentru a ne ajuta și a ne încuraja pe calea legământului.
Ce ne învață barca și pescarul despre Biserică? Oare găurile și vopseaua degradată a Bisericii schimbă capacitatea acesteia de a oferi rânduieli autorizate care aduc salvarea și exaltarea pentru a ne ajuta să devenim ca Tatăl nostru din Cer? Oare faptul că pescarul trebuie să țină cârma cu ambele mâini pentru ca barca să meargă în direcția potrivită neagă capacitatea lui și a bărcii de a ne duce în siguranță și fără greș unde dorim să mergem? Nu trebuie să fiți un văzător rânduit, precum soțul meu, pentru a ști că faptul de a ne întoarce înapoi în apă în loc de a sta în barcă este riscant. Totuși, atunci când pierdem din vedere imaginea de ansamblu, găurile mici și vopseaua degradată pot părea mari în ochii noștri.
Fiecare membru al Bisericii trebuie să aibă propria mărturie despre veridicitatea Bisericii restaurate. Fără o convertire adevărată, inclusiv o mare schimbare în inimă, s-ar putea să începeți să vă concentrați, metaforic vorbind, asupra biscuiților și a vopselei scorojite.
În cadrul Conferinței Generale din aprilie 2018, președintele Russell M. Nelson a spus: „Nu trebuie să vă întrebați ce este adevărat [vedeți Moroni 10:5]. Nu trebuie să vă întrebați în cine puteți să aveți încredere. Prin revelație personală, puteți primi propria mărturie că volumul Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu, că Joseph Smith este un profet și că aceasta este Biserica Domnului. Indiferent de ceea ce spun sau fac alții, nimeni nu poate să vă ia mărturia depusă inimii și minții dumneavoastră în legătură cu ce este adevărat”3. Această mărturie este mai valoroasă acum decât a fost vreodată.
Vârstnicul Dale G. Renlund: Am început să obțin o mărturie când locuiam în Göteborg, Suedia. Aveam 11 ani. Președintele de misiune îi invitase pe toți tinerii să citească scriptura Cartea lui Mormon. Am acceptat provocarea și am început s-o citesc. În timp ce o citeam, unul dintre consilierii președintelui de misiune ne-a spus că ar trebuie să ne rugăm cu privire la ceea ce citim. Îmi amintesc foarte bine seara în care am acționat potrivit acelei invitații. Am îngenuncheat lângă pat și am început să rostesc o rugăciune foarte simplă pentru a ști dacă este adevărată Cartea lui Mormon.
Nu am auzit o voce, dar a fost de parcă Dumnezeu mi-ar fi spus: „Ți-am spus în tot acest timp că este adevărată”. Acea experiență m-a schimbat; mi-a schimbat viața. A început un proces al credinței, un proces al faptului de a sta pe calea legămintelor și a încerca să fac mai multe și să fiu mai bun. În Göteborg am învățat cum să mă pocăiesc. În Göteborg am obținut o cunoaștere despre Mântuitorul meu. În Göteborg am început să admir persoane care își îndeplineau cu credință și sârguință chemările și lucrau din greu pentru a clădi împărăția lui Dumnezeu. Göteborg a ajuns să reprezinte, pentru mine, „apele lui Mormon”4.
Sora Ruth L. Renlund: În ce loc ați ajuns să-L cunoașteți pe Mântuitorul vostru? Ce ați simțit? Dacă ați uitat, vă îndemnăm să faceți ceva pentru a vă aminti ce ați simțit. Această cunoaștere și aceste sentimente reprezintă începutul credinței.
Credința este o alegere pe care trebuie să o facă fiecare persoană. Credința nu înseamnă doar să ne dorim din curiozitate ca ceva să fie adevărat și să ne convingem, din fantezie, că este. Credința reprezintă asigurarea cu privire la existența unor lucruri pe care nu le-am văzut în carne și oase. Credința este, de asemenea, un principiu al acțiunii.
„Pentru a conduce o persoană către salvare, credința trebuie să se concentreze asupra lui Isus Hristos… Credința se aprinde ascultând Evanghelia predicată de [învățători] autorizați trimiși de Dumnezeu [vedeți Romani 10:14-17]. Minunile nu duc la credință, însă credința puternică se dezvoltă prin supunere față de Evanghelia lui Isus Hristos. Cu alte cuvinte, credința vine prin neprihănire [vedețiAlma 32:40-43]”5. Credința nu apare dacă cerem semne de la Dumnezeu, ci dacă ne supunem și urmăm poruncile Sale.
Vârstnicul Dale G. Renlund:Dumnezeu dorește ca noi să avem credință pentru ca El să ne poată binecuvânta.6Credința este cheia care deschide ușa către mila lui Dumnezeu. O persoană trebuie să decidă să aibă credință și, apoi, să acționeze cu credință înainte ca aceasta să poată crește. Alma ne-a învățat: „Dar iată, dacă vă veți trezi și vă veți deștepta aptitudinile, chiar pentru a pune la încercare cuvintele mele și dacă dovediți un pic de credință, da, chiar dacă nu faceți nimic mai mult decât să doriți să credeți, lăsați această dorință să lucreze în voi, chiar până când credeți într-un fel în care puteți face loc pentru o parte din cuvintele mele”7. Trebuie să alegem să avem credință dacă dorim ca aceasta să crească.
Sora Ruth L. Renlund:Dorința cuiva de a avea credință trebuie să fie urmată de fapte. În multe moduri, ne exprimăm credința prin faptele noastre.
Acest principiu este inclus în promisiunea despre Cartea lui Mormon, pe care a urmat-o soțul meu când avea 11 ani. „Iar atunci când voi veți primi aceste lucruri, eu vă îndemn pe voi să-L întrebați pe Dumnezeu, Tatăl Veșnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri nu sunt adevărate; și dacă voi veți întreba cu inima sinceră, cu intenție adevărată, având credință în Hristos, El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt.”8
Faptul de a începe cu întrebarea „Ar putea aceste lucruri să nu fie adevărate?”, vă va conduce către o credință incipientă, care, dacă este hrănită, crește. Întrebarea „Ar putea aceste lucruri să nu fie adevărate?” pornește de la presupunerea că aceste lucruri sunt adevărate. De exemplu, dacă spun „Nu este așa că vom merge cu mașina de la Honolulu până pe malul nordic?”, pornesc de la presupunerea că vom merge cu mașina. Întrebarea pe care Moroni ne-a îndemnat s-o adresăm cu privire la Cartea lui Mormon este una motivată de credință și conduce, prin urmare, la mai multă credință.
Dacă începem, în schimb, cu întrebarea „Ar putea aceste lucruri să nu fie neadevărate?”, aceasta ne va conduce către îndoială. Iar îndoiala nu duce niciodată către credință.
Vârstnicul Dale G. Renlund: La un moment dat, când am mers în vizită la o conferință de țăruș, președintele de țăruș m-a rugat să vizitez un bărbat pe care îl voi numi Stephen. Stephen fusese un membru credincios al Bisericii. El slujise în misiune și se căsătorise în templu. El slujise cu credință mulți ani, dar începuse să aibă îndoieli cu privire la Biserică. Când l-am vizitat pe Stephen, acesta mi-a spus că era îngrijorat din cauza faptului că Joseph Smith relatase patru versiuni ale Primei Viziuni. El credea că acest lucru înseamnă că Joseph Smith a inventat această experiență.
I-am dat lui Stephan informațiile de contact ale unui bărbat care cercetase aceste patru versiuni cu câteva decenii înainte. Stephan s-a întâlnit cu acest cercetător. Când am vorbit cu Stephen din nou, l-am întrebat: „Deci, cum te simți cu privire la Prima Viziune?”.
El a spus: „Ei bine, mă simt bine cu privire la acest lucru deoarece am primit răspunsuri la întrebările mele. Acest lucru nu mă mai deranjează. Dar acum sunt, cu adevărat, îngrijorat de poligamia care a fost practicată în Nauvoo și după Manifestul din anul 1890. Acest lucru mă îngrijorează cu adevărat”.
L-am rugat pe Stephen să se vadă cu o persoană care studiase aceste subiecte din surse principale de încredere. După acea discuție, l-am contactat pe Stephen și l-am întrebat ce mai face.
El a spus: „Ei bine, acest lucru nu mă mai deranjează. Înțeleg ce s-a întâmplat și nu mă mai îngrijorează. Dar, acum, sunt cu adevărat, îngrijorat din cauza faptului că, o perioadă, persoanelor de origine africană nu le-a fost conferită preoția”.
Sora Ruth L. Renlund:Din păcate, Stephen alesese să se îndoiască permanent. Lui îi plăcea mai mult să se îndoiască decât să știe9și dezgropa cu îndoială ceea ce sădise cu credință.10Cu trecerea timpului, pe măsură ce clarifica o îndoială, găsea altă îndoială. Oricât de mult încerca cineva să răspundă la aceste întrebări, el găsea alt subiect de care să se îndoiască. El s-a concentrat asupra găurilor din barcă în loc să se concentreze asupra capacității bărcii de a-l conduce către binecuvântările ispășirii lui Isus Hristos. Ce făcea Stephen este o formă a unui joc pe tema istoriei Bisericii; jocul pentru copii în care o cârtiță iese prin gaura unei table și, imediat ce o atingi, o altă cârtiță apare din altă gaură a tablei.
Deși informații suplimentare pot rezolva, temporar, o îngrijorare a minții, informațiile suplimentare nu sunt soluția completă, pentru că, așa cum le-a scris Pavel corintenilor: „omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește”11. Credința în Isus Hristos și o mărturie depusă de Spirit sunt, de asemenea, necesare.
Mulți care au avut întrebări, care au permis îndoielii să le pătrundă în minte și cărora le-a fost greu să-și găsească un punct de sprijin spiritual au rămas, totuși, credincioși și au continuat să stea pe calea legământului. Deseori, când s-au rugat, au primit răspunsul pe care l-a primit vârstnicul Neil L. Andersen cu decenii în urmă, când s-a întrebat dacă era pregătit suficient, încât să intre în câmpul misiunii. Când s-a rugat, a avut sentimentul: „Nu știi totul, dar ceea ce știi este destul!”12. Uneori, de fapt, deseori, răspunsul Domnului va fi: „Știi suficient cât să stai pe calea legământului și să ții poruncile Mele”.
Când Nefi a fost întrebat dacă știe ce este bunăvoința lui Dumnezeu sau pogărârea Sa de bunăvoie, el a spus: „Eu știu că [Dumnezeu] îi iubește pe copiii Săi; și totuși, eu nu cunosc înțelesul tuturor lucrurilor”13. El știa destul. În această viață, nu vom ști niciodată înțelesul tuturor lucrurilor, dar vom ști destul. Destinele noastre depind de exercitarea credinței noastre mici care va crește dacă acționăm cu credință.
Vârstnicul Dale G. Renlund:Îndoiala nu este precursorul credinței și nu va fi niciodată, tot așa cum nici lumina nu depinde de întuneric pentru crearea ei. Când aluneca în apă după ce a încercat să meargă pe ea, lui Petru nu i s-a spus: „O, Petru, dacă te-ai fi îndoit pur și simplu mai mult”. Nu, i s-a spus: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”14.
În Lectures on Faith (Prelegeri despre credință) sunt explicate diferențele dintre credință și îndoială: „Acolo unde există îndoială și incertitudine, nu există credință și nici nu poate fi. Pentru că îndoiala și credința nu există în aceeași persoană în același timp… persoanele a căror minte este plină de îndoială și temeri nu pot avea o încredere neclintită; și acolo unde nu există o încredere neclintită, credința este slabă; și acolo unde credința este slabă, acele persoane nu vor putea lupta împotriva tuturor opozițiilor, suferințelor și necazurilor pe care va trebui să le îndure pentru a fi moștenitoare ale lui Dumnezeu și împreună moștenitoare cu Hristos Isus; și mintea lor va obosi și dușmanul va avea putere asupra lor și le va distruge”15.
Aceasta este ceea ce i s-a întâmplat lui Stephen. El a permis ca îndoiala și incertitudinea să-i pătrundă în minte. Odată cu trecerea timpului, el nu a avut tăria de a înfrunta încercările cu care ne confruntăm în calitate de membri ai Bisericii. Mintea lui a obosit și credința lui a dispărut.
Sora Ruth L. Renlund:Este normal să avem întrebări despre Biserică și doctrina ei și aceste întrebări reprezintă rădăcina învățării Evangheliei. Joseph Smith a înțeles acest lucru când a citit: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată”16.
Dar fragmentul continuă astfel: „Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc”17.
Cu alte cuvinte, întrebați-L pe Dumnezeu, fără să vă îndoiți că vă poate da un răspuns. Fragmentul continuă astfel: „Pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale”18.
Pentru a primi genul de răspuns pe care îl căuta Joseph Smith, pentru a primi genul de răspuns după care tânjim, trebuie să ne adresăm lui Dumnezeu cu o inimă plină de credință și o minte care dorește ca lucrurile lui Dumnezeu să-i fie dezvăluite.
Vârstnicul Dale G. Renlund: Nouă ne place o declarație făcută de vârstnicul John A. Widtsoe, un apostol de la începuturile acestei dispensații. Voi parafraza ce a spus. Îndoiala, dacă nu se transformă în cercetare a surselor sigure, de încredere, nu are nicio valoare sau merit. Cel care se îndoiește în mod pasiv, o persoană mulțumită de sine, fără dorința de a face efortul corespunzător, de a plăti prețul faptului de a face descoperiri divine, ajunge, în mod inevitabil, la necredință și întuneric. Îndoielile sale au crescut precum ciupercile otrăvitoare în întunericul camerelor sale mintale și spirituale. În final, orb precum o cârtiță în vizuină, de obicei el folosește ridiculizarea în locul rațiunii și trândăvia în locul muncii și devine un elev leneș. Nu este greșit să avem îndoieli cât timp le clarificăm. Acea îndoială care se hrănește cu ea însăși și crește din ea însăși aduce mai multă îndoială și este rea.19
Cuvintele vârstnicului Widtsoe încă sunt adevărate. Îndoielile pasive nu ne îndrumă să învățăm despre realitatea existenței Salvatorului Isus Hristos și a ispășirii Sale; nu ne îndrumă spre cunoașterea adevărată că avem un Tată Ceresc bun și iubitor, care a creat marele plan al salvării. Putem ajunge să cunoaștem veridicitatea acestei lucrări din zilele din urmă, dar trebuie să alegem credința, nu îndoiala, și să mergem la sursele sigure, de încredere, pentru a obține răspunsuri.
Sora Ruth L. Renlund: Și Alma a vorbit despre acest principiu. El a spus: „Și de aceea, acela care își va împietri inima, acela va primi partea cea mai mică a cuvântului; iar acela care nu-și va împietri inima, lui îi este dată partea cea mai mare a cuvântului până când lui îi este dat să cunoască tainele lui Dumnezeu, până când le va cunoaște pe acestea în întregime. Iar aceia care își împietresc inimile, lor le este dată partea cea mai mică a cuvântului până când ei nu cunosc nimic despre tainele Lui; și apoi ei sunt luați robi de către diavol și duși de voința lui la distrugere”20.
I-ați cere sfaturi despre finanțe unei persoane falite și cu datorii?
Vârstnicul Dale G. Renlund:I-ați cere sfaturi medicale unui comerciant șarlatan care vinde ulei de șarpe?
Sora Ruth L. Renlund:Sfatul cărei persoane l-ați pune în practică despre cum să vă îmbunătățiți lovitura de dreapta la tenis – al unui amator care joacă tenis la sfârșitul săptămânii sau al lui Roger Federer?
Vârstnicul Dale G. Renlund:Așa că de ce v-ați încredința bunăstarea eternă celor faliți din punct de vedere spiritual, deoarece, din cauza îndoielii, au distrus ceea ce au sădit cândva cu credință21 sau care, așa cum a spus Ieremia: „[L-au] părăsit pe [Hristos], Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă”22? Aceste persoane au părăsit acel izvor al apelor vii și vor să vă puneți încrederea în ceva care nu ține apa.
Sora Ruth L. Renlund:Dragi frați și surori, puteți ști că există un Hristos viu.23 Sfera blogurilor nu poate înlocui studiul din scripturi și citirea cuvintelor profeților și apostolilor în viață. Hrăniți-vă credința apelând la surse de încredere pentru a găsi răspunsuri la întrebările voastre.
Vârstnicul Dale G. Renlund:Când încercăm să vedem dacă ceva este adevărat sau nu, profetul Mormon ne oferă un tipar pe care să îl urmăm:
„De aceea, toate lucrurile care sunt bune vin de la Dumnezeu; iar ceea ce este rău vine de la diavol…
Dar iată, ceea ce este de la Dumnezeu invită și îndeamnă la lucru bun continuu; de aceea, fiecare lucru care invită și îndeamnă la a face bine și la a-L iubi pe Dumnezeu și a-L sluji pe El este inspirat de către Dumnezeu…
Vă este dat să judecați, pentru ca să deosebiți binele de rău; iar felul de judecată, pentru ca voi să cunoașteți cu o cunoaștere perfectă, este la fel de clar cum lumina zilei este diferită de noaptea întunecoasă.
Căci iată, Spiritul lui Hristos este dat fiecărui om pentru ca el să poată deosebi binele de rău; de aceea, eu vă arăt vouă felul de a judeca; căci fiecare lucru care te invită la a face bine și la a te convinge să crezi în Hristos este trimis de către puterea și darul lui Hristos; prin urmare, voi veți putea cunoaște cu o cunoaștere perfectă că aceasta este de la Dumnezeu.
Dar tot ceea ce îi convinge pe oameni să facă rău și să nu creadă în Hristos și să-L tăgăduie și să nu-L slujească pe Dumnezeu, atunci voi veți putea cunoaște cu o cunoaștere perfectă că aceasta este de la diavol”24.
Așadar, este simplu. Dacă o alegere vă conduce spre a face bine și a crede în Hristos, este de la Dumnezeu. Dacă alegerea vă ademenește să faceți rău și să-L negați pe Hristos, aceasta este de la diavol. Când mergeți pe calea legămintelor, puteți ști că acele lucruri care vă distrag de la calea voastră, care vă îndeamnă să nu credeți în Hristos sunt greșite. Acele lucruri care vă îndeamnă să credeți în Dumnezeu, să-L iubiți și să țineți poruncile Sale sunt de la Dumnezeu. Veți pierde evenimente spirituale importante dacă alegeți îndoiala persistentă, hrănită de răspunsuri din surse lipsite de credință și neloiale.25
Sora Ruth L. Renlund:Revenind la pilda noastră, cei care aleg să rămână în barca uzată, cu găuri și vopsea decojită, sunt cei care recunosc că barca i-a salvat de la înec și îi poate duce în siguranță la mal. Cu alte cuvinte, ei ajung pe calea legământului și rămân pe acea cale. Apoi, pe măsură ce îndură până la sfârșit, primesc promisiunea vieții eterne. Acesta este cel mai mare dar pe care îl poate oferi Dumnezeu. Prin intermediul acestui proces ajungem să-L cunoaștem pe Isus Hristos, să știm despre realitatea existenței Sale și despre dragostea și compasiunea Sa.
În Docrină și legăminte, ni se spune: „Unora le este dat, prin Duhul Sfânt, să știe că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și că El a fost răstignit pentru păcatele lumii. Altora le este dat să creadă în cuvintele acestora pentru ca ei să poată, de asemenea, să aibă viață veșnică, dacă rămân credincioși”26. Observați că răsplata este aceeași fie că știi sau crezi – viață veșnică celor credincioși.
Vârstnicul Dale G. Renlund: În luna aprilie a anului 2009, am fost susținut în calitate de autoritate generală a Bisericii. În octombrie 2009, am fost rugat să vorbesc în cadrul conferinței generale. Eram neliniștit pentru că tatăl meu urma să poată asculta conferința. Lucrase din greu în calitate de tâmplar și constructor toată viața și, la vârsta de 92 de ani, avea probleme grave cu spatele. Nu putea veni la Centrul de conferințe. Așa că una dintre surorile mele s-a asigurat că putea viziona sesiunea la televizor, în casa sa din orașul Salt Lake.
După conferință, am mers la el acasă să văd ce credea despre cuvântarea mea. Era un om tăcut și nu făcea foarte multe complimente.
Am spus: „Tată, ai văzut conferința?”.
El a spus: „Da”.
Am spus: „Tată, ai ascultat cuvântarea mea?”.
El a spus: „Da”.
Am spus: „Ei bine, ce crezi, tată?”.
El a spus: „O, a fost bine. Sunt aproape mândru”.
Dar, apoi, am aflat că fusese puțin distras în acea seară pentru că voia foarte mult să îmi împărtășească un vis pe care îl avusese noaptea trecută. El nu era genul de om care să viseze. El nu a avut niciodată gânduri bizare. Nu știu să fi spus vreodată o minciună. Fusese întotdeauna onest, într-un mod dur și fără tact. A spus: „Am visat că am murit și că L-am văzut pe Salvatorul Isus Hristos. M-a luat în brațe și mi-a spus că păcatele îmi sunt iertate. Și, Dale, m-am simțit atât de bine!”. Aceasta a fost tot ce a zis și m-am simțit constrâns să nu mai pun alte întrebări. A murit două luni mai târziu în timp ce Ruth și cu mine eram în Madagascar.
După ce s-a alăturat Bisericii în Larsmo, Finlanda, când avea 24 de ani, tatăl meu a trăit în acord cu lumina și cunoașterea pe care le-a primit. A făcut tot ce i s-a cerut vreodată să facă. A devenit o persoană demnă de darul Spiritului de a ști că Isus este Hristosul și că a fost răstignit pentru păcatele lumii și pentru păcatele sale, ale tatălui meu. Faptul de a fi demn de acest dar nu depinde de gen și de oficiul preoției. Este răsplata promisă pentru alegerea credinței și a căii legământului.27
Sora Ruth L. Renlund:Așadar, cum putem dezvolta credința și cum o putem menține puternică? Este nevoie de muncă. Ați fost vreodată la o oră de matematică – să spunem, de analiză – și l-ați văzut pe profesor muncind pentru a rezolva o problemă? Oare cunoașterea sa vi se transferă automat deoarece îl priviți găsind răspunsul? Din păcate, nu. Pentru a dobândi cunoaștere – aceeași cunoaștere pe care o are profesorul – trebuie să faceți o problemă de analiză matematică singuri; trebuie să învățați și să rezolvați probleme până când vă familiarizați cu procesul, ecuațiile și simbolurile.
În mod similar, găsirea credinței și întărirea ei necesită muncă. Putem fi inspirați de cineva care are o mare credință, dar credința altei persoane nu ne este transferată în acest proces. Trebuie să studiem singuri din scripturi și din cuvintele profeților în viață. Trebuie să ne rugăm, să lucrăm cu adevărat pentru a comunica cu Tatăl Ceresc în numele lui Isus Hristos. Este esențial să fim demni când luăm din împărtășanie în fiecare săptămână și să ne aducem aminte cât de milos a fost Dumnezeu cu noi când L-a oferit pe Fiul Său pentru a ispăși pentru păcatele noastre. Aceste fapte de devoțiune personale clădesc și mențin credința.
Vârstnicul Dale G. Renlund: Prima responsabilitate pe care am avut-o în calitate de membru al Cvorumului Celor Doisprezece a fost de a merge la Departamentul de Istorie a Bisericii și a informa personalul că îl voi înlocui pe vârstnicul Jeffrey R. Holland în calitate de consultant al departamentului lor. După cum vă puteți imagina, au fost „plâns și gemete și scrâșniri de dinți”28 când au aflat că dragul lor consultant avea să fie înlocuit. A fost o mare criză de șervețele.
Ca parte a însărcinării mele de a fi consultant în cadrul Departamentului de Istorie a Bisericii, am citit toate volumele seriei The Joseph Smith Papers.Am citit, de asemenea, primul volum și prima partea a celui de al doilea volum ale noii istorii narative a Bisericii, numităSfinții 29. Faptul de a fi citit tot ce a scris sau a fost consemnat că a spus Joseph Smith mi-a întărit, pur și simplu, mărturia despre rolul său în calitate de profet, ales de Dumnezeu să restaureze lucrarea Sa pe pământ.
Joseph Smith a fost întotdeauna fidel mărturiei sale. El a fost consecvent. El s-a comportat întotdeauna ca o persoană care i-a văzut într-adevăr pe Tatăl nostru Ceresc și Isus Hristos; Moroni; Ioan Botezătorul; Petru, Iacov și Ioan; Moise; Elias și Ilie. S-a comportat ca o persoană care a avut în posesie plăcile de aur și a tradus acele texte vechi prin harul și puterea lui Dumnezeu. S-a comportat ca o persoană care a primit revelație de la Însuși Isus Hristos. S-a comportat ca o persoană care a primit autoritatea preoției și cheile apostolatului sfânt.
Știu prin modalități mai puternice și de încredere decât cele pe care le pot detecta cele cinci simțuri ale mele și pot exprima că Joseph Smith a văzut ceea ce a spus că a văzut, a tradus Cartea lui Mormon prin harul și puterea lui Dumnezeu și a primit preoția cu cheile corespunzătoare salvării omenirii. Știu că aceste lucruri sunt adevărate. Știu că aceste chei sunt pe pământ astăzi și că președintele Nelson este succesorul de drept al lui Joseph Smith pe pământ.
Ceea ce noi considerăm ca fiind găuri și vopsea decojită ale bărcii uzate s-ar putea să fie date de Divinitate și îndrumate de Aceasta dintr-o perspectivă eternă. Domnul fie a avut ceva de-a face în crearea găurilor și a vopselei decojite, fie Se folosește de acestea pentru scopurile Sale. Știu că Domnul Isus Hristos conduce lucrarea Sa pe pământ astăzi. Slujitorii Săi de astăzi Îl cunosc bine.
Sora Ruth L. Renlund: Sunt recunoscătoare că îmi pot adăuga mărturia despre faptul că Isus Hristos este Salvatorul nostru. Când ne exercităm credința, nu îndoiala în sacrificiul Său ispășitor și în roadele acelei ispășiri, viața noastră este binecuvântată pentru eternitate. Sunt recunoscătoare că El Și-a restaurat Biserica astăzi cu toate binecuvântările disponibile copiilor lui Dumnezeu pe pământ.
Vârstnicul Dale G. Renlund:Isus Hristos trăiește și este Salvatorul lumii. Depun mărturie despre compasiunea, dragostea și grija Sa pentru toți copiii lui Dumnezeu. Depun mărturie despre sacrificiul Său ispășitor neasemuit, înfăptuit pentru voi și pentru mine. Pe măsură ce am ajuns să Îl cunosc pe Salvator, am învățat despre marea Sa dorință de a ajuta la vindecarea rănilor și a inimilor frânte.
Mă rog să aveți parte de cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu. Mă rog să dezvoltați credință în Isus Hristos, ca voi să nu „vă îndoiți, ci [să] fiți credincioși”30. Vă invit să vă măriți credința în Hristos studiind din scripturi și din cuvintele profeților în viața, rugându-vă și comunicând cu Tatăl Ceresc și pregătindu-vă cu conștiinciozitate să luați din împărtășanie în fiecare săptămână și să faceți aceasta fiind demni. Dumnezeu vă va binecuvânta pe măsură ce veți realiza aceste fapte de devoțiune personale și le veți sluji altora. În numele lui Isus Hristos, amin
© 2019 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. Versiunea: 10/18. Titlul original: „Doubt Not, but Be Believing” Romanian. PD60007608 171