Să alegem să avem dorințe neprihănite

Adunare de devoțiune pentru tineri adulți din întreaga lume

Vârstnicul Robert C. Gay

din Președinția celor Șaptezeci

Duminică, 3 mai 2020

Dragi frați și surori, în primul rând vreau să îi mulțumesc soției mele minunate pentru această îndrumare și sfat minunat. Lynette, mulțumesc.

Este o mare binecuvântare și ocazie să fiu alături de voi în această seară. Trăim cu adevărat într-o perioadă neobișnuită și cred cu adevărat că ați fost ridicați pentru aceste vremuri. Nu cu mult timp în urmă, președintele M. Russell Ballard a spus: „Cred că aceasta este cea mai minunată generație de tineri adulți din istoria Bisericii. Cred sincer că este adevărat”¹. Sunteți o generație specială, ridicată pentru a naviga în vremuri tulburi, pentru a ajuta la pregătirea lumii pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos. El vă cunoaște personal și vă iubește.

Vremurile noastre

În această seară, în timp ce veneam la această transmisiune, ni s-a spus că am primit zeci și zeci de mii de tweet-uri cu întrebări despre Spirit și despre revelația personală. Sper că în această seară, în timp ce o ascultați pe soția mea și pe mine, vom putea răspunde la aceste întrebări. Mă rog ca Duhul Sfânt, care este învățătorul, să poată răspunde atât unuia, cât și mai multora.

În ultimele noastre zile și luni, noi, comunitatea mondială, am avut parte de suferințe neobișnuite, incertitudine, agitație și încercări. Acestea sunt vremuri care au fost profețite de mult timp și vor culmina cu a Doua Venire glorioasă a Salvatorului nostru. Însuși Salvatorul a profețit despre aceste vremuri. El a spus: „Veți auzi de războaie și zvonuri de războaie; vedeți să nu fiți tulburați, pentru că tot ceea ce v-am spus trebuie să se împlinească… Eu vorbesc pentru aleșii Mei; pentru că națiuni se vor ridica împotriva națiunilor… foamete, și molime, și cutremure vor fi în diferite locuri… Dragostea oamenilor se va răci… Toate vor fi împlinite”². Doresc să împărtășesc o singură perspectivă despre toate acestea. Este o lecție din istoria Bisericii noastre.

Amanda Barnes Smith, soțul ei, Warren, și cei cinci copii ai lor erau noi convertiți ai Bisericii când au călătorit spre Missouri. Ei s-au alăturat sfinților de la Haun’s Mill (Moara lui Haun), cu doar câteva zile înainte de a veni o gloată care a ucis pe mulți de acolo. Soțul Amandei și fiul ei în vârstă de 10 ani s-au numărat printre cei uciși. Un alt fiu tânăr al ei a fost grav rănit. Amanda a primit o revelație puternică despre cum să-și salveze fiul rănit. În timpul acelei perioade de mare primejdie, ea a scris următoarele:

„Fiind foarte triste, ce am fi putut face noi femeile decât să ne rugăm? Rugăciunea a fost singura noastră sursă de alinare; Tatăl nostru Ceresc singurul nostru ajutor. Nimeni, în afară de El, nu ne-ar fi putut salva și elibera.

Într-o zi, unul dintre membrii gloatei a venit de la moară cu un decret din partea căpitanului. [Blestemând, a strigat]: «Căpitanul spune că, dacă voi femeile nu vă opriți…din a vă mai ruga, el va trimite mai muți bărbați înarmați și va ucide pe fiecare… dintre voi!»

Și ar fi putut să o facă, pentru a ne opri, pe noi, sărmanele femei, să ne rugăm în acea vreme de mare nenorocire.

Rugăciunile noastre erau șoptite cu groază. Nu am îndrăznit să ne lăsăm glasurile să fie auzite de Dumnezeu. Mă puteam ruga în pat sau în tăcere, dar nu puteam trăi făcând acest lucru pentru totdeauna. Liniștea în care se simțea absența lui Dumnezeu era mai insuportabilă decât fusese acea noapte a masacrului.

Nu mai puteam suporta. Doream să-mi aud încă o dată glasul în rugăciune către Tatăl meu Ceresc.

M-am furișat într-un câmp de porumb și m-am târât într-o [stivă] de porumb. Era precum templul Domnului pentru mine în acel moment. M-am rugat cu glas tare și cu multă ardoare.

Când am ieșit din porumb un glas mi-a vorbit. Era un glas pe care l-am auzit atât de clar cum nu am auzit vreodată. Nu era un glas tăcut, o impresie puternică a Spiritului, ci un glas care repeta un vers al imnului [nostru]:

«Și cel ce pe Isus s-a sprijinit,
De Mine, Dumnezeu, nu va fi părăsit.
Și chiar de Satana să-l ia va dori,
Eu nu-l voi lăsa și nu-l voi părăsi»3.

Din acel moment, nu mi-a mai fost teamă. Simțeam că nimic nu mă poate răni”⁴.

Aceste vremuri pot fi îngrijorătoare, dar să știți că ce a fost adevărat pentru Amanda Barnes Smith este adevărat și pentru voi. Indiferent de evenimentele din jurul vostru, indiferent de încercarea prin care trebuie să treceți, Dumnezeu se află la cârmă. El nu vă va părăsi și nu trebuie să vă temeți dacă sunteți credincioși și vă ridicați glasul către El. Acesta este lucrul despre care aș dori să vă vorbesc în această seară.

Ochelarii soției mele

După cum am mai spus, sunt recunoscător că soția mea este alături de mine azi. Ea este totul pentru mine. Ne-am cunoscut cu mulți ani în urmă la liceu. După absolvirea liceului, ea a mers la Ricks College în Rexburg, Idaho, iar eu la UBY în Provo. În primul an la universitate, am hotărât, într-un weekend, să merg cu mașina în Rexburg să o vizitez. Acolo, ea m-a învățat o lecție importantă.

Ea nu avea mașină și trecuse ceva timp de când nu mai condusese. Pe când plecam de la apartamentul ei, ea m-a întrebat dacă poate să-mi conducă mașina. Am spus: „Sigur”. În scurt timp, am început să coborâm un deal, aproape de locul în care locuia. Pe la jumătatea dealului, ea m-a întrebat: „Este un indicator de oprire la capătul străzii?”. Indicatorul de oprire era foarte vizibil și am spus imediat: „Da, este un indicator de oprire”. Ea a spus: „Bine, așa credeam și eu. Doar că nu îl pot vedea”. Am întrebat-o: „De ce nu-l poți vedea?”. Ea a spus: „Pentru că nu am ochelarii și nu pot vedea bine fără ei”. Am spus apoi ceva de genul: „Și de ce nu porți ochelarii?”. „Pentru că nu îmi place cum îmi stă cu ei, dar am uitat că nu pot vedea nimic fără ei”. Am spus: „Atunci, ar fi bine să mă lași pe mine să conduc”. Lecția era simplă: dacă nu poți vedea clar, vei fi mereu în primejdie.

Acum vă întreb: „Cum vă conduceți viața înainte?”. Vă conduceți viața având ochelarii necesari pentru a vedea clar realitatea vieții? În străvechiul oraș Laodicea, sfinții nu aveau păcate evidente sau vizibile, dar Domnul i-a mustrat pentru că erau căldicei în ucenicia lor. Mândri de realizările și cunoștințele lor lumești, au devenit din ce în ce mai plini de sine și independenți de Dumnezeu. Chiar dacă orașul era cunoscut datorită specialiștilor în îngrijirea vederii, Domnul le-a spus: „Să-ți ungi ochii cu doctorie pentru ochi și să vezi”⁵. Iată o întrebare care pare critică pentru fiecare dintre noi: „Îmi văd viața prin ochii adevărurilor, poruncilor și legămintelor lui Dumnezeu sau prin proprii ochi?”. Iau eu aminte zilnic la glasul Său, primit prin rugăciune și revelație personală de la Spirit sau iau eu aminte la glasul interior ori glasul înțelepților acestei lumi, care strigă că aceste căi ale lui Dumnezeu și chiar profeții Săi sunt rătăciți, plictisitori, inutili, nepăsători sau chiar, în retorica lumii, înșelători și plini de ură?

Joseph Smith a spus odată: „Diavolul are mare putere să înșele… El va transforma lucrurile în așa fel, încât să-i facă pe unii să se holbeze la aceia care împlinesc voința lui Dumnezeu”. Fără ajutorul lui Dumnezeu și revelația de la El, pur și simplu nu puteți vedea „[lucrurile] așa cum sunt ele într-adevăr și… cum ele într-adevăr vor fi”⁶. Dușmanul intenționează să vă facă să vă holbați la cei care fac voia lui Dumnezeu. El intenționează să vă împiedice să vedeți și să înțelegeți realitatea și să vă împiedice să vedeți că sunteți o fiică sau un fiu preaiubit al lui Dumnezeu. Dorința lui este de a face ca lucrurile lumii să pară drepte; de a vă face să-L respingeți sau să vă întoarceți cu jumătate de inimă către Dumnezeu și, mai ales, de a vă determina să vă definiți pe voi și călătoria vieții voastre printr-o anumită preocupare politică, culturală sau prin alte preocupări lumești sau printr-o simplă indiferență.

De multe ori mi-am pus această întrebare: „Ce l-a făcut pe Nefi să fie credincios și nu asemenea lui Laman sau Lemuel?”. Toți cei trei frați s-au născut din aceiași părinți de seamă. Într-o seară, am primit răspuns la întrebarea mea. Eram în Bangkok, Tailanda, îndeplinind o însărcinare alături de președintele M. Russell Ballard, când el a împărtășit acest verset:

„Și s-a întâmplat că eu, Nefi… având mare dorință să cunosc tainele lui Dumnezeu, de aceea, L-am implorat pe Domnul; și iată că El m-a vizitat și mi-a înmuiat inima într-atât, încât eu am crezut toate cuvintele care fuseseră spuse de tatăl meu; prin urmare, nu m-am răzvrătit împotriva lui așa cum au făcut frații mei”⁷.

Iată răspunsul meu. Dumnezeu ni se manifestă în funcție de dorințele noastre. Nefi a dorit, mai presus de toate, să cunoască adevărurile și tainele lui Dumnezeu și a fost binecuvântat cu prezența, fericirea, puterea și adevărul lui Dumnezeu. Laman și Lemuel au dorit mrejele lumii și au primit recompensa acestora. Dacă doriți să fiți cu Dumnezeu, atunci trebuie să vă uniți dorințele cu voia Sa.

Unde și pe ce anume vă concentrați dorința inimii voastre va determina modul în care veți primi putere să mergeți înainte și să reușiți în viață. Prin urmare, în această seară, vă invit să alegeți să vă bizuiți viața pe dorința atotcuprinzătoare de a deveni convertiți și de a-i întări pe alții. Poate vă amintiți ceea ce Salvatorul i-a cerut apostolului Său senior, Petru, când a spus: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piardă credința ta; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi”⁸.

Dorința de a fi convertiți și de a-i întări pe alții

Nu voi uita niciodată momentul în care soția mea și cu mine am avut un interviu cu un membru senior al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli în legătură cu dorința mea de a sluji în calitate de președinte de misiune. În viața mea și a soției mele existau multe lucruri pe care le făceam atunci. În momentul interviului nostru, treceam printr-o perioadă încercată în ceea ce privește relația dintre membrii familiei noastre, eram implicați în acțiuni umanitare mari în întreaga lume, care necesitau multă atenție și resurse din partea noastră, și eu eram director senior în cadrul unei companii internaționale de investiții, ca să nu mai spun și de toate chemările pe care le aveam în Biserică. Credeam că deja făceam tot ce puteam. Cât timp am stat acolo, în acea zi, cu acest apostol iubit și ne-am gândit la toate lucrurile pe care le făceam, amândoi am spus politicos că acesta nu era cel mai bun moment pentru a sluji în misiune. Fără a ezita, acest membru al Celor Doisprezece s-a întors către soția mea și i-a spus: „Lynette, vei fi o misionară și o colegă minunată pentru soțul tău”. S-a întors apoi către mine și mi-a spus: „Știi, tu chiar nu înțelegi. Dumnezeu te cheamă ca să îți salveze viața. Îți vei trăi viața potrivit legământului, ori bunului plac. Nu există niciodată un timp convenabil pentru a sluji. Este un lucru ce ține de credință. Fie crezi că Domnul îți va binecuvânta viața cu binecuvântările de care ai nevoie în timp ce îndeplinești ceea ce este prioritar pentru El, fie nu crezi”.

Am stat acolo tăcut și uluit. Tocmai mi se spusese că Domnul încerca să îmi salveze viața. Trăiam o viață bună atunci, dar eram foarte dezechilibrat. În acea după-amiază, după ce Lynette și cu mine am plecat din biroul apostolului, ne-am întors acasă pentru a ne gândi, rugându-ne, cum ne vom trăi viața. Am făcut rapid alegerea de a sluji și de a ne trăi viața potrivit legământului, făcând orice lucru pe care Domnul îl cerea de la noi. O viață în legământ este o viață mai echilibrată, trăită conform priorităților lui Dumnezeu și nu conform propriilor dorințe. Viața noastră nu a mai fost aceeași de atunci. Am fost foarte binecuvântați de dragostea și îndrumările Sale. Dacă știu ceva, eu știu că aceeași binecuvântare vă va fi dată vouă dacă rămâneți, având credință, pe cărarea legămintelor Sale. Dumnezeu vrea să vă salveze viața.

Ce înseamnă să fiți convertiți, să trăiți potrivit legământului și nu bunului plac? Isus a spus:„ Întoarce-te către Mine în fiecare gând”⁹. Un învățător înțelept mi-a spus odată: „El nu a spus: «Gândește-te la mine din când în când și Spiritul meu va fi cu tine». El a spus: «Și dacă vă veți aduce aminte întotdeauna de Mine, atunci voi veți avea cu voi Spiritul Meu»”¹⁰. Aceasta înseamnă că, pe măsură ce vă amintiți de El, veți avea întotdeauna puterea cerului cu voi pentru a vă ajuta zilnic în fiecare și în toate încercările mici sau descurajatoare cu care vă confruntați – indiferent de influența pe care ele o pot avea asupra voastră. Aceasta include orice, teamă, dependență, lipsă de încredere sau orice zid aparent insurmontabil din fața voastră. Așadar, reflectați acum la ceea ce ar putea fi cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceți mai din plin pentru a vă aminti de El și a acționa pentru a face acest lucru.

Cel mai bun prieten al meu din copilărie mi-a făcut cunoștință cu soția mea. În liceu, l-am botezat ca membru al Bisericii, dar întotdeauna a fost dificil pentru el să fie pe deplin dedicat faptului de a trăi potrivit Evangheliei – justificându-se întotdeauna prin a spune că nu a făcut niciodată nimic foarte rău – ceea ce nu făcuse. Apoi, într-o noapte, la o petrecere, a băut prea mult și a căzut în mod accidental de pe o stâncă și a murit. El avea aceeași vârstă ca mulți dintre voi. Această tragedie nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată și nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă legământul, și nu bunul plac, ar fi îndrumat viața prietenului meu.

Unde trageți linie în viața voastră când este vorba de poruncile lui Dumnezeu? Poate că unii dintre voi vă vedeți viața cum majoritatea dintre noi vede respectarea limitei de viteză pe autostradă. Se gândește cineva vreodată să conducă respectând limita de viteză legală? Nu. În schimb, vrem să știm câți kilometri peste limita legală putem merge fără a lua amendă. Astfel și-a trăit viața cel mai bun prieten al meu. În ceea ce privește Evanghelia, nu ar trebui să ne gândim niciodată cât de multe lucruri din această lume putem accepta fără a depăși limita. Noi, pur și simplu, trebuie să abandonăm lumea.

Doar dacă luați asupra voastră legămintele lui Dumnezeu, veți avea ochi care vă permit să vedeți clar prin dezordinea acestei lumi. Biblia ne învață: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui”¹¹. Cei care trăiesc potrivit legământului nu trăiesc sub nicio formă vieți perfecte, ci își perfecționează viața prin pocăință zilnică. O astfel de perfecționare îi ajută să primească cele mai prețioase binecuvântări ale lui Dumnezeu și chiar puterile cerului. Există vreunul dintre voi, dintre cei care ne ascultă în această seară, în aceste vremuri tulburi, care nu are nevoie de îndrumarea și puterea lui Dumnezeu?

Cu ani în urmă, un partener de afaceri, care fusese bolnav, mi-a spus că președintele Boyd K. Packer venise acasă la el pentru a-i da o binecuvântare. El a spus: „În timp ce îl conduceam la mașina sa, președintele Packer a spus: «Nu te întoarce prea curând din Ghetsimani. Învață lecțiile care se află acolo»”. Apoi, prietenul meu m-a întrebat: „Ce crezi că a vrut să spună?”. Înainte de a-i putea răspunde, a adăugat pur și simplu: „Cred că a vrut să spună că trebuie doar să facem voia lui Dumnezeu și asta este tot ce vreau să fac.”

Când asociatul meu a spus acele cuvinte, am știut că are dreptate. Un test final al vieții noastre este dacă ne vom supune voinței lui Dumnezeu sau vom acționa potrivit propriei voințe. Vârstnicul Neal A. Maxwell ne-a învățat cu mult timp în urmă: „Supunerea voinței noastre este, într-adevăr, singurul lucru personal pe care trebuie să-l punem pe altarul lui Dumnezeu”¹².

Dar ce înseamnă să fii dispus să faci voia lui Dumnezeu? Din experiența Salvatorului nostru în Grădina Ghetsimani, cred că trebuie, în parte, să înțelegem că supunerea față de voia lui Dumnezeu înseamnă că voi și cu mine trebuie să fim dispuși să suferim și să îndurăm până la sfârșit, orice ne cere Dumnezeu, chiar dacă ceea ce ni se cere să îndurăm nu este din vina noastră. Acest lucru poate include lucruri precum deficiențe fizice sau dorințe, acuzații nedrepte, judecăți sau lovituri de la prieteni nechibzuiți, conducători sau chiar membri ai familiei.

În Grădina Ghetsimani, Tatăl Ceresc i-a cerut Salvatorului nostru să bea o cupă amară de păcate și suferințe care nu erau ale Sale. În acel proces, Isus a început să se înspăimânte din cauza a ceea ce I se pregătea. El a fost cuprins de o „întristare de moarte” și s-a rugat „dacă este cu putință” ca paharul să fie îndepărtat de la El spunându-i Tatălui: „Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta!”. Dar, apoi, a adăugat: „Totuși, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu”¹³ În zilele noastre, într-o revelație dată lui Joseph Smith, Salvatorul a spus: „Și aș fi dorit să nu fiu obligat să beau paharul amar și apoi să dau înapoi – cu toate acestea, slavă Tatălui, am băut și am terminat tot ce am pregătit pentru copiii oamenilor”¹⁴.

A lua parte la planul Tatălui întocmit pentru noi, și a-l împlini indiferent cât de amar este, face parte din planul Tatălui de a ne oferi bucurie veșnică. Credeți că Tatăl Ceresc vă va proteja de momentele de durere și suferință necesare pentru a vă ajuta să deveniți mai asemănători Lui? Președintele John Taylor a spus că profetul Joseph Smith i-a declarat: „Veți trece prin tot felul de încercări… Dumnezeu vă va căuta, și El vă va prinde și va răsuci fiecare coardă a inimii voastre”. A fi ucenic al lui Isus Hristos înseamnă că suntem „[ascultători, blânzi, umili, răbdători, plini] de dragoste, [dornici] să [ne] supunem tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să [ni] le trimită, tot așa cum un copil se supune tatălui său”.¹⁵

Preaiubitul nostru profet președintele Russell M. Nelson ne-a spus de curând: „Ne așteaptă zile grele. În viitor, nu vor fi prea dese ocaziile când va fi ușor sau convenabil să fii un sfânt credincios din zilele din urmă. Fiecare dintre noi va fi pus la încercare… Cei care-l vor urma cu sârguință pe Domnul «vor fi prigoniți»¹⁶. Acea prigonire, fie vă va face să cădeți într-o slăbiciune tăcută, fie vă va motiva să fiți exemple mai bune și mai curajoși în viața dumneavoastră de zi cu zi. Modul în care înfruntați încercările vieții face parte din dezvoltarea credinței dumneavoastră”¹⁷.

Apostolul Pavel a întrebat: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtoarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?”¹⁸. În limbajul de astăzi, am putea spune astfel: „Voi permite unei probleme să mă împiedice să găsesc pe cineva cu care să mă căsătoresc, sau unei dorințe de a trăi într-o relație care nu este aprobată de Dumnezeu, sau unui eveniment din istoria Bisericii, sau unei acțiuni greșite a unui conducător sau învățător, sau dorințelor mele lumești, sau pierderii unui loc de muncă, sau unei boli grele, sau unei suferințe zdrobitoare să mă împiedice să-L urmez cu sârguință pe Salvator și să particip pe deplin în Biserica Sa?”.

Toate durerile, suferințele, slăbiciunile și infirmitățile voastre fac parte din ceea ce vârstnicul Maxwell numește „aritmetica groaznică” a ispășirii [lui Isus Hristos], ¹⁹ o aritmetică despre care a spus că poate fi calculată doar ca fiind o „enormitate înmulțită la infinit”²⁰. Disconfortul sau provocările voastre care vin o dată cu încercările vieții nu vor coborî niciodată sub ale Lui. Prin urmare, întrebarea Cerului pentru voi este dacă veți călca pe urmele Salvatorului și veți spune cu El: „Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”²¹.

Un alt mod de a spune acest lucru poate fi să vă întrebați: „Voi avea încredere în Dumnezeu și, de asemenea, voi avea încredere în planul Său pentru viața mea?”.

Pe măsură ce vă confruntați cu provocări și încercări, să știți că Dumnezeu are toată puterea să vă susțină – chiar și atunci când circumstanțele care vă înconjoară nu se schimbă. El promite celor aflați în suferință că El „[va] ușura poverile care sunt puse pe umerii voștri pentru ca nici măcar să nu le simțiți pe spinările voastre… pentru ca voi să știți cu siguranță că Eu, Domnul Dumnezeu, vizitez poporul Meu în suferințele lui”²². Nu vă îndoiți de faptul că Domnul este capabil să deschidă fiecare ușă adevărată; să vă liniștească în legătură cu întrebările despre credință și să vă ajute să aveți un loc de muncă, educație și tărie pentru a trăi în mod neprihănit sau orice altceva aveți nevoie pentru a vă atinge potențialul. Salvatorul a promis că va oferi o cale.²³ Vă poate oferi altcineva sau altceva aceeași promisiune? Aveți încredere că El vă va îndruma și susține atunci când vă supuneți cu umilință voinței Sale.

Cu ani în urmă, președintele Henry B. Eyring a făcut această observație profundă: „Dacă temelia credinței nu este o parte a inimii noastre, puterea de a îndura se va nărui”²⁴. Credința este un principiu al acțiunii, iar credința este o alegere. Credința nu se măsoară după numărul de adunări la care am participat sau câte ritualuri respectăm. Credința nu înseamnă nici faptul că recunoaștem că Dumnezeu și Isus trăiesc. Credința voastră este despre cât de multă încredere aveți și despre a vă bizui în totalitate pe Dumnezeu și Salvatorul vostru, Isus Hristos. Cu toții îndurăm sau ne prăbușim în funcție de gradul de încredere pe care îl avem în noi înșine și de încrederea noastră în Ei.

Pentru a clădi această credință în Ei, va trebui să eliminați din viața voastră orice comportament autojustificator. Trebuie să vă luați viața în propriile mâini și să nu îi lăsați pe alții să vă dicteze acțiunile și alegerile. Perspectivele, atitudinea, reacțiile, sentimentele, gândurile și crezurile voastre sunt toate lucruri pe care voi le controlați. A te simți jignit și a te îndepărta nu sunt de la Dumnezeu. Glasul Său ne invită mereu: „Urmează-Mă!”. Dumnezeu este pregătit să răspundă la orice întrebare, să aline orice suferință și să mântuiască pe orice persoană și pe toate. Nu există nicio greșeală sau încercare care nu poate fi vindecată prin El. Toate căutările pe Internet din această lume pe cele aproape un miliard și jumătate de site-uri nu vă pot spune dacă această Biserică este adevărată sau dacă Isus Hristos trăiește; numai Dumnezeu vă poate dezvălui acest lucru. Iar concluzia este aceasta: Dumnezeu nu vă va spune vouă un adevăr și mie altul. Toți vom primi aceleași răspunsuri pe măsură ce Îl întrebăm și Îl căutăm cu sinceritate, credință și intenție adevărată. Faceți acest lucru, în parte, pe măsură ce eliminați toate relatările voastre prin care vă justificați.

Cu ani în urmă, în timp ce îndeplineam însărcinări în Africa, am auzit o relatare a unui bărbat care transporta două girafe în camionul său; o girafă era mult mai înaltă decât cealaltă. În timp ce mergea pe autostradă, a intrat pe sub un pod care trecea peste autostradă, dar podul nu a fost suficient de înalt pentru girafa cea mai înaltă. Când camionul a trecut pe sub pod, girafa cea mai înaltă și-a lovit capul de pod și a murit instantaneu. Ulterior, șoferul camionului a fost întrebat de ce nu a avut mai multă grijă pentru a evita moartea girafei. El a spus: „Nu este vina mea. Podul a fost construit prea jos”.

Justificarea acestui om poate părea ridicolă, dar ați fost vreodată la fel de iraționali în a vă justifica propriile alegeri greșite? Nu învinuiți podurile joase pentru felul în care stau lucrurile. Mai degrabă, căutați să vă ridicați la potențialul vostru maxim, calificându-vă pentru fiecare putere necesară, fiecare binecuvântare și fiecare miracol al cerului promis prin credință trainică sau încredere în El. Domnul i-a spus lui Joseph Smith: „De câte ori… ai continuat să dai atenție convingerilor oamenilor… Nu trebuia să-ți fie frică mai mult de om, decât de Dumnezeu. Chiar dacă oamenii disprețuiesc sfaturile lui Dumnezeu și desconsideră vorbele Sale – totuși tu trebuia să fi fost credincios; și El Și-ar fi întins brațul Său și te-ar fi susținut împotriva tuturor săgeților înflăcărate ale adversarului; și El ar fi fost cu tine în fiecare moment de suferință”²⁵.

În cele din urmă, aș dori să depășesc pragul autoexaminăriii și să vă las cu mărturia mea că o parte din a trăi potrivit legămintelor și a supunerii față de voia lui Dumnezeu este, de asemenea, dorința de a ieși din zona de confort și de a face așa cum i-a spus Domnul lui Petru, să-i „[întăriți pe frații voștri]”. Președintele Nelson a spus de curând: „Trebuie să clădim credința… în Domnul Isus Hristos și credința în Biserica Sa. Trebuie să clădim Biserica și împărăția lui Dumnezeu pe pământ”²⁶. El, de asemenea, a depus mărturie: „Nu se întâmplă nimic pe pământ acum care să fie mai important decât acest lucru [adunarea lui Israel]. Nu există nimic care să aibă o importanță mai măreață. Absolut nimic… Această adunare trebuie să însemne totul pentru voi. Aceasta este misiunea pentru care voi ați fost trimiși pe pământ”²⁷. De asemenea, Salvatorul l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești?”, apoi, a spus: „Paște oile Mele”²⁸.

În Evanghelia după Ioan, citim că Maria și Marta au trimis după Salvator, când fratele lor, Lazăr, s-a îmbolnăvit grav. Ucenicii Săi L-au rugat să nu meargă, pentru că evreii căutau să-i ia viața, dar Isus tot a mers la mormântul lui Lazăr. Acolo, Salvatorul nostru a plâns și a suferit alături de prietenii săi. Apoi, prin puterea lui Dumnezeu, El i-a poruncit lui Lazăr să se ridice din morți, spunând: „Lazăre, vino afară”. În continuare, în scripturi scrie: „Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză”. [Și] Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă”²⁹.

Dragii mei prieteni, nimic nu oferă mai multă viață decât împărtășirea luminii lui Hristos și lumina Evangheliei Sale. Doar Evanghelia lui Hristos poate aduce pace națiunilor, poate salva lumea de sărăcie sau poate înălța pe cineva pentru a avea fericire de durată. Organizațiile care își desfășoară activitatea potrivit oricăror alte principii vor eșua. Doar Evanghelia poate înlătura „hainele morții” ale celor din jurul vostru. Invitați-i pe alții la lumina Sa. Pe măsură ce faceți acest lucru, Dumnezeu vă promite că veți primi „salvare pentru sufletul [vostru]”,³⁰ pentru ca păcatele voastre să fie iertate³¹ și pentru ca El să-și trimită „îngerii [Săi] în jurul vostru pentru a vă susține”³².

Speranță

Acum, sunt conștient de faptul că, în pofida bunelor mele intenții, ale voastre sau ale oricui altcuiva, presiunea de a ne conforma părerii lumii și nu poruncilor Domnului poate fi imensă. Petru, cu hotărâre absolută, i-a spus lui Isus: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire… Chiar daca ar trebui sa mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine”³³. La scurt timp după aceea, Petru a șovăit, negându-L pe Salvator de trei ori. Ce trebuie să învățați din asta?

Cred că, în parte, Domnul dorește să știți că El înțelege că supunerea față de voia Lui, trăirea potrivit legămintelor sau convertirea pe deplin reprezintă un proces și nu un eveniment. Isus și-a dat viața, pentru ca noi să nu ne măsurăm viața prin slăbiciunile sau imperfecțiunile noastre, ci să ne putem pocăi zilnic și să creștem în tărie prin pocăință având credință neclintită. Poate doriți să păstrați în inima voastră această îndrumare plină de inspirație a vârstnicului Jeffrey R. Holland din cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a anului 2016:

„Noi suntem alinați de faptul că, dacă Dumnezeu i-ar răsplăti doar pe cei perfect credincioși, nu ar avea o listă lungă cu persoane pe care să le răsplătească. Vă rog să vă amintiți mâine și în toate zilele care urmează că Domnul îi binecuvântează pe cei care doresc să devină mai buni, cei care înțeleg de ce este nevoie de porunci și încearcă să le țină, cei care iubesc virtuțile asemănătoare cu cele ale lui Hristos și se străduiesc să le dobândească. Dacă nu aveți mereu succes în acțiunile dumneavoastră, acest lucru li se întâmplă tuturor; Salvatorul este acolo pentru a vă ajuta să mergeți mai departe. Dacă eșuați, cereți-I ajutorul”³⁴.

Lynette și cu mine stăteam cu vârstnicul Holland, în Johannesburg, când o soră tânără adultă necăsătorită, întoarsă din misiune, s-a ridicat și a depus mărturie: „Nu am ajuns atât de departe doar ca să ajungem atât de departe”. Vă rog țineți minte: „indiferent care sunt provocările cu care vă confruntați… continuați să mergeți înainte. Continuați să încercați. Continuați să aveți încredere. Continuați să credeți. Continuați să progresați. Cerul vă va încuraja astăzi, mâine și mereu”³⁵. Vă aflați în palma mâinii lui Dumnezeu și El vă poate elibera din orice cuptor.

De asemenea, vârstnicul Holland a vorbit și despre o îndurare blândă și o asigurare suplimentare din partea Domnului, pe care ar trebui să le păstrați adânc în inima voastră:

„Spiritul nu este blocat de un virus sau de granițele naționale sau de previziuni medicale. [Există] daruri din cer care nu sunt limitate de necazurile din țară sau de boli din aer… Cel care a creat această lume minunată în care trăim poate spune oricărui element: «Până aici și nu mai departe». Aceasta este ceea ce El va spune acestei nenorociri cu care ne confruntăm. În prezența măreției Sale, chiar și creații de dimensiuni subatomice trebuie să se plece – doar la figurat – și fiecare în felul său „mărturisește” că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, mărețul Mântuitor al tuturor. Sub conducerea Tatălui Său, Salvatorul este responsabil de destinul acestei lumi. Suntem în mâini foarte sigure și iubitoare”.³⁶

Concluzie

Doresc să închei cu ceea ce am început. Cred că sunteți cea mai minunată generație de tineri adulți din istoria acestei Biserici. Ați putea fi, de asemenea, generația care se confruntă cu cele mai mari încercări. Pe măsură ce reflectați la încercările din jurul vostru, amintiți-vă că Dumnezeu a spus: „Pentru că Eu, Domnul, îi voi judeca pe toți oamenii după faptele lor, potrivit dorinței inimii lor”³⁷. Spiritul vă poate ajuta să vă cultivați dorințele, dar singuri ajungeți să alegeți ceea ce doriți, iar voi singuri sunteți responsabili în fața lui Dumnezeu pentru acea alegere. El, de asemenea, a declarat că „după dorințele tale… ți se va da”³⁸. Acest lucru înseamnă că ar fi bine să dorești consecințele a ceea ce [vrei]!”³⁹

Închei cu această experiență personală și mărturie din viața mea. Cu ani în urmă, în al doilea an de facultate, studiam pentru examenele finale de unul singur într-un apartament. Era o zi călduroasă și, în timp ce mă uitam prin hârtiile mele, un țânțar a început să bâzâie prin fața mea. Persistența țânțarului chiar a început să mă enerveze. În cele din urmă, mi-a ajuns. Mi-am ridicat mâinile, le-am împreunat și am omorât țânțarul. Nu pot explica nici în ziua de azi ce s-a întâmplat în continuare: m-am uitat în jos la țânțarul mort din palmă și am simțit o mare compasiune. Mi-am spus: „Acest țânțar nu trebuia să moară. Este mort din cauza frustrării și nerăbdării mele”. Apoi, am îngenuncheat și m-am rugat lui Dumnezeu să mă ierte și să lase țânțarul să trăiască din nou. După ce am terminat rugăciunea, țânțarul a zburat din palma mea.

M-am întrebat ani de zile de ce a făcut Dumnezeu acest lucru pentru mine? Am primit multe răspunsuri, dar niciunul mai important decât acesta: El a vrut să înțeleg în inima mea că El are toată puterea să mă ridice pe mine sau pe oricine altcineva, chiar și pe cei neînsemnați. El a vrut ca eu să știu că are o compasiune deplină pentru slăbiciunile noastre și că El numără firele de păr din capul nostru. Acum, dacă El a redat viața unui țânțar, El nu vă va părăsi niciodată - indiferent unde vă aflați în viața voastră.

Să nu fiți asemenea laodicenilor și să lăsați mulțumirea de sine să vă conducă. Aceasta este mărturia mea pentru voi. Pe măsură ce lăsați deoparte justificarea rațională și mândria, căutați glasul Lui, nu al vostru, și, pe măsură ce acționați potrivit modului Său, veți vedea lucrurile așa cum sunt cu adevărat. Pe măsură ce vă doriți să vă străduiți cu adevărat să deveniți convertiți, trăind potrivit legământului și nu după bunul plac și supunându-vă voinței lui Dumnezeu în timp ce îi întăriți pe alții, veți găsi fiecare binecuvântarea și minunea de care aveți nevoie pentru a reuși în această viață și veți fi capabili să vă întoarceți acasă la Tatăl vostru în Ceruri și să primiți bucurie eternă.

Isus Hristos este Salvatorul nostru. El trăiește. Aceasta este Biserica Sa și aceasta va fi biserica primită de Salvator la a Doua Sa Venire. Tatăl nostru Ceresc nu este un Tată absent. Planul Său este singurul plan al fericirii. Prin Duhul Sfânt veți cunoaște adevărul tuturor lucrurilor și tot ceea ce trebuie să faceți. Mă rog să aveți curajul să vă pocăiți de orice dorințe necurate și să le înlocuiți cu dorințele divine de a trăi potrivit legămintelor și de a vă supune și de a îndura mâna Lui purificatoare în viața voastră. Depun mărturie în fața voastră, în anii tinereții voastre, așa cum Alma a depus mărturie în fața fiului său, Helaman, când el era tânăr, că „eu știu că oricine își va pune nădejdea în Dumnezeu va fi sprijinit în încercările și în necazurile sale și în suferințele sale; și va fi înălțat în ultima zi”⁴⁰.

Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, în numele lui Isus Hristos, amin.