Viziune și echilibru
Adunare de devoțiune pentru tineri adulți din întreaga lume • 2 mai 2021 • Centrul pionierilor
Vârstnicul Gary E. Stevenson: Dragile mele tinere prietene și dragii mei tineri prieteni, Lesa și cu mine suntem atât de bucuroși să vă urăm bun venit la această adunare de devoțiune pentru tineri adulți din întreaga lume. Pentru început, vă transmitem salutările sincere, călduroase ale președintelui Russell M. Nelson și ale celorlalți membri ai Primei Președinții. Ei vă iubesc și noi vă iubim și, împreună, noi îi onorăm și îi susținem.
Sora Lesa Stevenson: Acum, ne alăturăm vouă dintr-un loc unic și special al istoriei noastre de sfinți din zilele din urmă. Și mă refer, într-adevăr, la un „loc”.
Vârstnicul Stevenson: Suntem aici la Centrul pionierilor, dedicat de curând, lângă monumentul din Parcul This Is the Place Heritage, pe dealurile de lângă orașul Salt Lake, Utah – locul care celebrează declarația de mare răsunet a președintelui Brigham Young, „This is the Place (Acesta este locul)”1, făcută la sfârșitul călătoriei dificile a primei echipe de pionieri, cu aproape 175 de ani în urmă.
Sora Stevenson: Istoviți și zdrențăroși, acești sfinți din zilele din urmă de la începuturi au fugit de persecuția aprigă pentru a se stabili aici, în această vale pustie. Imaginați-vă cum arăta Valea Salt Lake care îi aștepta. Spațiul deschis și pustiu, cu tufișuri de prerie care se rostogoleau, era dovada că faptul de a se așeza aici nu avea să fie ușor.
Vârstnicul Stevenson: Cu toate acestea, ei au fost binecuvântați cu o viziune cerească incomprehensibilă, bazată pe profeția lui Isaia din Vechiul Testament, conform căreia Domnul avea să „[ridice] un steag popoarelor”2. Acești sfinți credincioși aveau să găsească, din nou, pace și un scop, cu o viziune superioară dată de Evanghelie, mult mai înaltă decât crestele munților pe care au urcat pentru a ajunge în Valea Salt Lake.
Sora Stevenson: Acești pionieri și cei care au venit după aceea aveau să scrie istorie întemeind din nimic în acest loc din deșert. Adunarea lui Israel începuse și Dumnezeu i-a binecuvântat.
Vârstnicul Stevenson: Chiar și astăzi, aceleași spirit și viziune ale pionierilor pot fi găsite la sfinții din zilele din urmă de peste tot din lume.
Doar cu câteva săptămâni în urmă, M. Russell Ballard, președintele în exercițiu al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a dedicat acest nou Centru al pionierilor.
Aici, persoanele și familiile pot veni și pot afla despre realizările monumentale ale sfinților din zilele din urmă de la începuturi, deși se confruntau cu mari greutăți. Totul părea să le fie împotrivă. Pionierii L-au chemat pe Domnul zi și noapte, în timp ce au făcut progrese în cultivarea pământului pentru a avea hrană; au deviat apa din canioanele munților; au construit case și adăposturi, școli și case de întruniri și chiar un templu.
Sora Stevenson: Este aproape copleșitor doar să ne gândim la tot ce au făcut. Viziune divină – insuflată de Domnul prin profeți în viață – binecuvântând viața copiilor Săi aleși pentru a îndeplini scopul Său.
Vârstnicul Stevenson: După cum puteți vedea, la doar câțiva metri de unde stau eu, aici, în Centrul pionierilor, se află arcada de sticlă care se ridică maiestuos aproape de monumentul This Is the Place (Acesta este locul). Și, dedesubt, putem întrezări o imagine strălucitoare a orașului pe care au început să-l construiască acum atât de mult timp. Și, în afară de aceasta, avem o vedere cuprinzătoare, o viziune, dacă vreți – care se deschide spre vest și spre orizontul unde apune soarele. Această priveliște de sus, asociată cu înțelegerea noastră despre trecut, ne lărgește perspectiva despre viziunea pionierilor și îi aduce noi informații. Poate să fie, de asemenea, o metaforă care să ne ajute să aprofundăm viziunea noastră personală dată de Evanghelie și ne poate îndruma când ne confruntăm cu hotărâri și încercări în viața noastră. La doar câteva zile de la declarația profetului, „Acesta este locul”3, viziunea unui templu, a sediului central al Bisericii și a unui loc care să devină un steag pentru națiuni a început să facă primii pași spre a deveni realitate.
Astfel, în această seară, vom folosi trecutul, viziunea strămoșilor noștri pionieri, pentru a ne ajuta să dobândim o viziune clară asupra viitorului nostru. Cuvintele care inspiră ale lui Winston Churchill par să fie relevante în mod deosebit pentru conversația noastră din această seară: „Cu cât poți privi mai departe în trecut, cu atât poți vedea mai departe în viitor”4.
Sora Stevenson: Fără îndoială, în lume ne confruntăm cu nesiguranță. După aproape un an și jumătate de când ne confruntăm cu o pandemie fără precedent, ce ne așteaptă? Când privim spre viitorul nostru, fiecare dintre noi are nevoie de aceleași viziune divină și îndrumare cerească de care au avut parte acei sfinți de la început.
Vârstnicul Stevenson: Este posibil să vă simțiți nesiguri în legătură cu direcția pe care s-o urmați. Poate că vă doriți foarte mult să slujiți în misiune, să vă dobândiți o educație, să începeți o carieră. Sau poate vă gândiți să vă îndrăgostiți, să vă căsătoriți și să aveți o familie și să vedeți binecuvântările templului venind la voi și la cei dragi vouă. Sau, poate, v-ați început familia eternă și acum vă confruntați cu provocările creșterii copiilor mici.
Obiectivul nostru suprem este același: să progresăm de-a lungul cărării legămintelor, pregătindu-ne cu credință pentru exaltare. O perspectivă dată de Evanghelie ne oferă o viziune, vouă și mie, pentru a vedea clar acea cărare.
Sora Stevenson: Când a vorbit despre faptul de a rămâne pe cărarea legămintelor, președintele Russell M. Nelson a spus: „Cheia este să facem și să ținem legăminte sacre. Noi alegem să trăim și să progresăm pe cărarea legămintelor a Domnului și să rămânem pe ea. Nu este o cale complicată. Este calea spre bucuria adevărată în această viață și în viața eternă în lumea care va veni”5.
Vârstnicul Stevenson: Speranța noastră este să vă împărtășim câteva dintre experiențele pe care le-am trăit, care v-ar putea oferi îndrumare în timp ce navigați printre toate cerințele vieții voastre, pentru a vă ajuta să mergeți înainte având viziune și echilibru.
„Veniți voi sfinți” – interpretat de Familia Bonner:
Veniți voi sfinți, de greu nu vă speriați,
Veseli drum, vă croiți.
Chiar de-i grea calea veți fi ajutați,
Îndrăzniți și sperați.
E mult mai bine să luptăm
Și grijile să alungăm.
Îndemnul de veți asculta,
Bucuroși vom cânta!
De soarta noastră nu ne întristăm
Și nici nu disperăm.
La ce răsplată să ne așteptăm,
Lupta de o cedăm?
Stați curajoși, neprihăniți,
De Domnul nu vom fi părăsiți.
Și în curând ne-om bucura,
Bucuroși vom cânta!
Drumul spre vest Domnul l-a arătat;
Să-l urmăm, ne-ncetat.
Acolo nu vom mai fi supărați
Și nici persecutați.
Din zări în zări, va răsuna
Cântecul nostru-n slava Sa.
Recunoștință s-arătăm,
Bucuroși să cântăm!
Și chiar de moartea-n drum ne va opri,
Bucuroși noi vom fi!
Vârstnicul Stevenson: „Bucuroși noi vom fi!”6 este, cu adevărat, o declarație vizionară remarcabilă a pionierilor de la începuturi. Viziunea lor „Bucuroși noi vom fi!”, pe care au avut-o în mijlocul încercărilor și necazurilor, a fost posibilă datorită perspectivei lor date de Evanghelie.
Am putea petrece o oră vorbind despre viziune, pe care unii o descriu drept „arta de a vedea lucruri care sunt invizibile altora”7. Aceasta ne duce la o întrebare pe care v-o veți adresa voi, toți, la un moment dat: „Ce văd acum că voi face în anii care vor veni? De unde vin? Încotro mă îndrept?”.
Sora Stevenson: Uneori, avem nevoie, pur și simplu, să ne dăm seama că, având o perspectivă dată de Evanghelie și darul Duhului Sfânt, avem o viziune mai bună despre ceea ce este posibil. Aceasta în cazul în care vă străduiți în prezent să dobândiți educație sau să vă faceți o carieră, chiar dacă încă vă căutați drumul.
Vârstnicul Stevenson: M-am aflat în acest punct la începutul carierei mele profesionale. Mi-am început viața profesională alături de un prieten din copilărie începând o afacere, când eram studenți, importând cadouri din Asia. Pe parcursul următorilor 30 de ani, afacerea noastră s-a schimbat complet și s-a dezvoltat considerabil. O întrebare care ni s-a adresat deseori a fost: „Când v-ați început afacerea, au fost aceste rezultate în viziunea voastră?”. Ei bine, răspunsul scurt este: „Nu în totalitate”.
Viziunea trebuie să fie ajustată cu regularitate și în fiecare zi. Începând ca mici importatori de cadouri din alamă și, apoi, crescând pentru a deveni furnizori pe scară largă de produse pentru întreținerea condiției fizice a necesitat, între timp, mult noroc și multe ajustări ale viziunii noastre. Faptul de a abandona și a crea un nou plan, de a reinventa și ajusta este, de fapt, o dovadă de tărie, nu de slăbiciune.
Sora Stevenson: Totuși, acesta este punctul în care subliniem avantajul semnificativ pe care ni-l oferă găsirea viziunii noastre. Deoarece aveți o cunoaștere despre Evanghelie, așa cum au avut pionierii, sunteți binecuvântați cu o perspectivă dată de Evanghelie. Avantajul vostru este că vedeți călătoria voastră prin viața muritoare având o perspectivă care este, cu adevărat, cerească.
Vârstnicul Stevenson: O perspectivă eternă sau o perspectivă dată de Evanghelie asigură o claritate utilă de care alții nu se bucură – chiar în aspecte vremelnice, cum ar fi educația și profesia. Am dori să încercăm să demonstrăm acest lucru prin imagini, în loc de cuvinte!
Vă rugăm să priviți această ilustrație. Ce vedeți? Știți ce înfățișează această imagine?
Acum, vă ajută această nouă perspectivă să vedeți mai clar? Este aceasta tot ce este de văzut? Ce credeți? Haideți să vedem succesiunea pe măsură ce se desfășoară, deci urmăriți cu atenție!
Vârstnicul Stevenson: Prin acest exercițiu simplu, puteți vedea – cu adevărat – dincolo de ceea ce este în fața voastră în acest moment. Viziunea voastră este îmbunătățită cu cât mergeți mai departe.
O zicală înțeleaptă și familiară din Proverbe spune: „Când nu este nicio [viziune], poporul [piere]”8.
Acest principiu adevărat a fost descris în detaliu, în zilele noastre, de președintele M. Russell Ballard, când a spus: „Cei care realizează cel mai mult în această lume sunt cei care au o viziune despre viețile lor”9. Cât este de adevărat!
Viziunea noastră spirituală, care vine din perspectiva noastră dată de Evanghelie, ne oferă cunoaștere despre toate prioritățile vieții. Ne permite să aliniem acele priorități și să le păstrăm echilibrate corespunzător. De aceea vedem o legătură foarte strânsă între viziune și echilibru.
Aș dori să vă împărtășesc principiul echilibrului relatându-vă o experiență personală pe care am trăit-o.
Un prieten de-al meu, renumit în profesia sa, s-a întâmplat să fie și un pilot de elicopter îndemânatic și experimentat. Într-o zi caldă de toamnă, el a sunat și ne-a spus că zbura spre orașul Salt Lake și a întrebat dacă partenerul meu de afaceri și cu mine doream să fim lăsați la o proprietate din munți care se afla în drum.
Să ajungem acolo cu mașina ne-ar fi luat peste două ore. Cu elicopterul, ne-ar fi luat doar 15 minute. Așadar, ne-am hotărât să ne ducem.
Era o zi frumoasă pentru zburat. Când am început să aterizăm, am putut să vedem culorile de toamnă ale frunzelor. Eram la mai puțin de un minut de punctul de aterizare când rotorul din coada elicopterului s-a defectat. Aceasta a făcut ca elicopterul să se rotească necontrolat. Au fost momente groaznice.
Din fericire pentru noi, cunoașterea protocolului de aterizare în caz de urgență devenise un instinct pentru pilot. El știa că, dacă aterizam mai întâi pe botul sau pe burta elicopterului, nu am fi supraviețuit aterizării.
În mijlocul rotirii necontrolate, el a întors cu îndemânare elicopterul pe o parte și ne-am prăbușit pe pământ.
Combustibilul se scurgea și motorul luase foc. El a putut să oprească motorul și am ieșit din elicopter fără ca acesta să explodeze. Prin acțiunile pilotului și mâna Domnului, am fost binecuvântați să supraviețuim prăbușirii elicopterului.
Din acea zi, am învățat mult despre elicoptere. Experiența pe care am trăit-o cu prăbușirea elicopterului a fost rezultatul unei defecțiuni la rotorul din coadă, care a creat un dezechilibru între elementele importante care mențin elicopterul în aer. Când se realizează echilibrul între viteza rotorului principal, a rotorului din coadă și unghi, zborul cu elicopterul poate fi captivant. Dacă nu se realizează, este îngrozitor! Pot să depun mărturie personală despre acest lucru.
Haideți să ne oprim un moment pentru a analiza aceste elemente critice în detaliu!
Primul este rotorul principal. Rotația și lungimea palelor produc ridicarea și rotirea. Cu toate acestea, rotirea produsă de rotorul principal trebuie să fie oarecum compensată, altfel elicopterul se va roti necontrolat.
Sora Stevenson: De aceea are elicopterul un rotor în coadă. Acesta produce opoziție față de rotirea provocată de palele elicei de sus. Viteza rotorului principal este controlată de pilot cu ajutorul unei comenzi manuale. Viteza rotorului din coadă este controlată de pedalele apăsate de picioarele pilotului. Reglarea constantă a vitezelor acestor două rotoare este esențială.
Dacă nu se realizează acest lucru, din nou, rezultatul nu este unul bun.
Vârstnicul Stevenson: Următoarea este manșa. Manșa controlează unghiul elicopterului, care, la rândul lui, controlează direcția elicopterului, capacitatea de întoarcere și stabilitatea, conlucrând cu rotorul principal și rotorul din coadă. Pilotul manevrează manșa cu mâna sa dreaptă.
În cele din urmă, greutatea încărcăturii și unghiul elicopterului determină viteza și puterea pe care trebuie să le asigure rotorul principal și rotorul din coadă.
Sora Stevenson: Când toate aceste elemente sunt sincronizate, echilibrul este minunat. Rotorul principal, rotorul din coadă, manșa, greutatea și unghiul – sfidează, pur și simplu, gravitația.
Ce legătură puteți face între zborul frumos și, totuși, complicat al unui elicopter și faptul de a avea echilibru în viața noastră?
Vârstnicul Stevenson: Permiteți-mi să vă spun câteva gânduri inspirate dintr-un mesaj oferit de președintele Gordon B. Hinckley în cadrul unei conferințe a conducătorilor la care am participat în urmă cu mulți ani. Vă va ajuta, probabil, să faceți această legătură.
Dânsul a spus că „fiecare dintre noi are o responsabilitate care include patru aspecte. Primul, avem o responsabilitate față de familia noastră. Al doilea, avem o responsabilitate față de angajatorii noștri. Al treilea, avem o responsabilitate față de lucrarea Domnului. Al patrulea, avem o responsabilitate față de noi înșine”10.
Folosind aceeași analogie a echilibrului prin interdependența elementelor critice ale unui elicopter, haideți să privim aceste patru responsabilități în același mod!
Sora Stevenson: Începem cu familia și căminul, elementele vitale în viața fiecăruia dintre noi. Este important să nu neglijați familia căreia îi aparțineți. „Nimic din ce aveți nu este mai prețios… Relațiile de familie sunt cele pe care le veți lua… în viața care va veni.”11 În ultimii ani, conducătorii Bisericii au făcut multe pentru a accentua importanța căminului și familiilor.
Îndrumările recente în legătură cu noul echilibru dintre instruirea din Evanghelie realizată în cadrul căminului și cea de la biserică și programul modificat al adunărilor sunt un indicator minunat că familia și căminul trebuie să fie considerate rotorul principal al vieții noastre.
Președintele Nelson ne-a îndemnat să „[lucrăm] cu sârguință pentru a [ne] transforma căminul într-un centru de învățare a Evangheliei”. Dacă facem acest lucru, dânsul a promis: „Cu timpul, zilele dumneavoastră de sabat vor fi, cu adevărat, o desfătare. Copiii dumneavoastră vor fi entuziasmați să-și însușească învățăturile Salvatorului și să trăiască în conformitate cu acestea și influența dușmanului în viața și căminul dumneavoastră va scădea. Schimbările din familia dumneavoastră vor fi considerabile și continue”12.
Vârstnicul Stevenson: În continuare, haideți să ne gândim la munca voastră sau viața voastră profesională – locul vostru de muncă sau, în cazul studenților, educația pe care o căutați și care vă va duce la profesia sau locul vostru de muncă cu timp deplin. Desigur, educația îmbunătățește capacitatea voastră de a fi angajați. Munca vă permite să vă îngrijiți de voi înșivă, de familia voastră și de alții. Serviciul duce la bizuire pe forțele proprii atât din punct de vedere temporal, cât și spiritual. La locul vostru de muncă, aveți obligația față de angajatorul vostru să fiți onești și loiali, să asigurați rezultatele așteptate, pentru care sunteți remunerați. Vă străduiți să fiți cât mai buni la locul vostru de muncă sau în profesia voastră.
Pentru exemplul nostru, considerați serviciul ca fiind rotorul din coada elicopterului.
Sora Stevenson: Pentru a fi cel mai bun membru al familiei voastre, ajută să fiți cel mai bun la locul vostru de muncă. Ambele sunt strâns legate și echilibrul dintre cele două este vital. Tot mai mulți angajatori, sociologi și consultanți în domeniul afacerilor recunosc beneficiile echilibrului muncă-viață.
Vârstnicul Stevenson: Al treilea element vital al echilibrului în viață este responsabilitatea față de Domnul și lucrarea Sa. Acesta este unul dintre scopurile principale pentru care fiecare dintre noi a venit pe pământ. Suntem aici ca să-L iubim, să-L cinstim, să ne supunem Lui și să-I slujim și să slujim copiilor Tatălui nostru Ceresc, frații și surorile noastre din întreaga lume. Domnul are nevoie de eforturile și talentele noastre pentru a clădi împărăția Sa.
„Administrați-vă timpul și îngrijiți-vă de responsabilitățile dumneavoastră din cadrul Bisericii.”13 Găsesc cuvântul administrați-vă ca fiind foarte instructiv. Implică o alegere conștientă din partea noastră, atât de a ne „face timp” pentru a sluji Domnului și Bisericii Sale, cât și de a regla acel timp.
Sora Stevenson: Conducerea și slujirea neremunerate reprezintă două dintre elementele distinctive ale Bisericii restaurate a lui Isus Hristos. Voi, fiecare în parte, veți fi rugați să vă aduceți contribuția în cadrul împărăției în diferite moduri. Chemările pe care le veți primi, voi și alți membri ai familiei voastre, vor veni în momente care s-ar putea să nu pară convenabile. Cu toate acestea, „dacă doriți să-L slujiți pe Dumnezeu, voi sunteți chemați la această lucrare”14.
Mai mult, dragul nostru profet, președintele Nelson, ne-a învățat că lumea noastră este în continuă schimbare, la fel ca slujirea noastră din cadrul Bisericii Domnului. Dânsul ne-a încurajat să acceptăm „o nouă normalitate”. Ne-a îndemnat: „Slujiți altora. Păstrați o perspectivă eternă. [Și] îndepliniți-vă cu multă credință și sârguință chemările”15.
Vârstnicul Stevenson: Această încurajare ne oferă, fiecăruia dintre noi, viziunea să facem ceea ce am fost chemați să facem dar, de asemenea, ne sfătuiește să păstrăm o perspectivă eternă sau, cu alte cuvinte, să o echilibrăm cu celelalte responsabilități presante ale noastre. Mă gândesc la slujirea în cadrul Bisericii ca fiind manșa elicopterului care ne stabilizează și ne asigură direcția.
Sora Stevenson: Elementul final care asigură echilibrul este obligația față de noi înșine.
Viața poate fi atât de ocupată. Este important să încetinim, uneori, pentru a prinde forțe noi și a fi atenți la propriile nevoi, cum ar fi să ne odihnim, să facem mișcare, să ne recreăm și să ne dezvoltăm spiritual. Conducătorii Bisericii ne-au oferit recent sugestii prețioase și practice pentru a ne ajuta să facem acest lucru.
Vârstnicul Stevenson: Da, ne-au oferit, Lesa. Recent, președintele Ballard a sugerat cât este de important să găsim un moment liniștit. Dânsul a spus:
„În timp ce mijloacele tehnice au fost, deseori, o binecuvântare în viața mea, acestea pot fi, de asemenea, o distragere care pune o barieră între noi și capacitatea noastră de a auzi glasul Domnului. Le spun nepoților mei că trebuie să rezerve un timp liniștit, în fiecare zi, pentru a se gândi la viața lor și a cugeta asupra a ceea ce dorește Domnul ca ei să facă…
Nu pot să stabilesc o legătură cu cerul când sunt copleșit de diferite lucruri… Când mă străduiesc să fiu liniștit, atunci primesc impresii”16.
Vârstnicul Jeffrey.R. Holland vorbește despre rugăciunea plină de hotărâre. Dânsul a spus: „Desprindem o învățătură importantă din… rugăciunea imperioasă, plină de hotărâre, pentru a lupta împotriva… opoziției dușmanului sau grijilor zilei ori distragerilor din mintea noastră”17.
Sora Stevenson: Sora Jean B. Bingham, președinta generală a Societății de Alinare, a descris trei elemente pentru a ne ajuta singuri și care sunt, fiecare în parte, foarte prețioase.
Primul, invită Spiritul prin intermediul scripturilor. Dânsa spune: „Unul dintre primele lucruri pe care le fac dimineața pentru a avea Spiritul este să citesc din scripturi. Mă ajută să am atitudinea mintală corectă, astfel încât să pot primi revelație.”
Al doilea element este preaslăvirea în templu. „O altă cale minunată pentru a putea să aud mai clar glasul Salvatorului este să mă duc la templu. Uneori, când stau în templu, primesc răspuns la o rugăciune sau îmi vine ceva în minte în timp ce sunt destul de liniștită pentru a asculta Spiritul.”
Al treilea, spune dânsa: „Muzica… mă ajută să aud glasul Salvatorului. Îmi place să ascult imnuri, chiar dacă ascult doar muzica instrumentală, fără cuvinte. Cunosc acele cuvinte, deoarece le cânt de atât de multă vreme, încât îmi vin în minte”18.
Vârstnicul Stevenson: Se pare că, să ne facem timp pentru noi înșine este, deseori, cel mai dificil și, totuși, este foarte important. Am auzit acest lucru fiind descris ca a ne opri, suficient de mult din munca obositoare de a tăia, pentru a ascuți lama ferăstrăului.
Sora Stevenson: Să ne aducem aminte că avem o responsabilitate față de noi înșine și să integrăm aceasta, pas cu pas, în viața noastră va fi o binecuvântare. Am descoperit că, atunci când mă dezvolt din punct de vedere fizic, afectiv și spiritual, acest lucru nu doar că îmi aduce multe beneficii mie, personal, dar îmi și permite să le fiu de folos membrilor familiei și prietenilor.
Priviți cât de bine funcționează aceste patru aspecte ale vieții noastre dacă sunt făcute având viziune și echilibru! Merg împreună atât de bine, nu-i așa?
Vârstnicul Stevenson: Da, merg bine împreună. Acum, chiar când vorbim despre echilibru în aceste aspecte diferite ale vieții noastre, trebuie să le punem în perspectiva corectă.
Vârstnicul David.A. Bednar a rezumat acest lucru într-un mod foarte practic în ce a publicat recent pe o rețea de socializare. Dânsul a spus: „Uneori, reflectăm asupra tuturor responsabilităților noastre de acasă, de la școală, de la muncă, din Biserică și ne întrebăm cum putem găsi un echilibru între multele cerințe care se întrec pentru timpul nostru. În loc să ne simțim copleșiți încercând să facem totul în același timp, ar trebui să identificăm câteva lucruri fundamentale care reprezintă prioritățile noastre cele mai mari. Apoi, putem să ne străduim să acordăm fiecăreia dintre ele atenția de care are nevoie – cât una, pe rând”19.
Lesa, aceasta îmi aduce aminte de o experiență memorabilă pe care am trăit-o alături de tatăl meu. Eram tată tânăr, de curând chemat episcop, cu o afacere solicitantă, în dezvoltare. Într-o seară, am ajuns târziu la o petrecere pentru ziua de naștere a unui membru al familiei. Copiii noștri și verii lor erau peste tot. Dar eu am intrat în casă degajat și am mers și am stat în colțul încăperii, gândindu-mă la grijile din acea zi ale afacerii mele și la ce se întâmpla în episcopie.
Tatăl meu a venit la mine și, cu un glas sever care nu-l caracteriza, a spus: „Gary, ce faci?”. Când i-am spus despre grijile mele privind responsabilitățile de la biserică și de la muncă, am fost sigur că el va fi foarte compătimitor. Ei bine, nu a fost. De fapt, a stat lângă mine și mi-a spus că era îngrijorat în legătură cu mine și că aveam nevoie să fac niște modificări, astfel încât să nu fiu atât rupt de membrii familiei mele când eram cu ei. Îți amintești acest lucru, Lesa?
Sora Stevenson: Mi-l amintesc foarte bine.
Vârstnicul Stevenson: El a spus: „Când ești acasă, fă din căminul tău o prioritate, nu din Biserică sau muncă. Când ești la muncă, alege să faci din muncă o prioritate, nu din casă sau Biserică. Când ești la Biserică, alege să faci din Biserică prioritatea, nu din muncă sau casă”.
Cu toate că acest sfat a fost greu de integrat și, chiar și acum, sunt departe de a fi perfect, mi-a fost de mare folos pe parcursul vieții mele. M-a ușurat și a fost o mare binecuvântare în viața mea. Vă invit pe fiecare dintre voi să vă gândiți la acesta și să încercați să-l puneți în practică.
Este interesant că este aproape exact același lucru cu ceea ce ne-a sfătuit vârstnicul Bednar în ce a publicat recent pe rețelele de socializare. Dânsul a împărtășit: „Poate suna prea simplu, dar nu trebuie să ne frustrăm și să risipim efort și timp încercând să realizăm un echilibru perfect între toate lucrurile importante pe care le avem de făcut. Când ne rugăm sincer pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu să identificăm lucrurile care contează cel mai mult, El ne va îndruma și ne va ajuta să ne concentrăm eforturile în fiecare zi”20.
Sora Stevenson: Acum, am să vă împărtășesc câteva vești proaste. Dacă urmați acest sfat și mergeți înainte având echilibru și viziune, veți avea, cel mai probabil, și câteva eșecuri. Vă veți alege cu câteva zgârieturi și vânătăi.
Pot fi momente în care viziunea voastră pare întunecată de o cărare încețoșată sau vă puteți pierde echilibrul. Dar iată vestea bună: sunteți fii și fiice ale unui Tată Ceresc iubitor.
Scripturile ne învață: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere… și de chibzuință”21. Și nu uitați acest sfat important primit de la Domnul Însuși: „Îndrăzniți și nu vă temeți, pentru că Eu, Domnul, sunt cu voi și am să stau lângă voi”22. Și, astfel, aveți o sursă de tărie constantă, divină în Preaiubitul nostru Salvator – chiar Isus Hristos.
Vârstnicul Stevenson: Acum ascultați încurajarea inspirată, adresată fiecăruia dintre voi care vă aflați astăzi aici, din partea președintelui Nelson. Dânsul a spus: „Dumnezeu știa… cărarea legămintelor nu avea să fie ușor de găsit sau de urmat. Astfel, El L-a trimis pe Singurul Său Fiu Născut să ispășească pentru noi și să ne arate calea. Puterea dumnezeiască pusă la dispoziția tuturor celor care-L iubesc și-L urmează pe Isus Hristos este puterea de a ne vindeca, de a ne întări, de a ne curăța de păcat și de a ne ajuta să îndeplinim cu credință și sârguință lucruri pe care nu am putea niciodată să le îndeplinim singuri”23.
Sora Stevenson: Lăsați cunoașterea despre cine sunteți cu adevărat și despre cine este de partea voastră să vă ajute să vă trăiți viața având o viziune clară și un echilibru ferm! Domnul „vă va oferi mai multe prilejuri de progres, vă va mări înțelepciunea și vă va întări”24.
Vârstnicul Stevenson: Ei bine, a fost minunat să fim cu voi în această seară. Și am dori să încheiem exprimându-ne recunoștința și făcând fiecăruia dintre voi o invitație și oferind mărturiile noastre. În primul rând, vă invit să vă gândiți în ce mod viziunea voastră dată de Evanghelie vă asigură și vă confirmă identitatea de fiică a lui Dumnezeu sau de fiu al lui Dumnezeu.
În al doilea rând, gândiți-vă cum abordați cele patru aspecte ale responsabilității voastre față de cămin și familie, față de educație și locul de muncă, față de Biserică și față de voi înșivă.
În al treilea rând, vă invit să găsiți un loc liniștit și să scrieți câteva impresii pe care le-ați avut în timpul acestei adunări de devoțiune. Aduceți-vă aminte, în calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, fiecare dintre voi este înzestrat cu însoțirea Duhului Sfânt.
Sora Stevenson: Când acționați conform invitației pe care ați primit-o de la vârstnicul Stevenson, nu uitați de pionierii care au fost înaintea noastră – aceia despre care am vorbit că s-au stabilit în această vale, precum și de aceia din fiecare dintre familiile voastre și țările voastre. Spiritul lor de pionieri și exemplul lor de a face lucruri grele vă pot oferi încrederea de a face și voi lucruri grele.
Vârstnicul Stevenson: Asemenea sfinților din zilele din urmă de la început, noi suntem atenți. Noi căutăm. Și căutăm în interiorul nostru pentru a găsi viziune dată de Evanghelie și echilibru.
Sora Stevenson: Îmi depun mărturia că voi puteți dobândi acea „strălucire perfectă a speranței”25. Că Tatăl Ceresc vă cunoaște pe fiecare după nume și că El vă iubește. Îmi depun mărturia despre Isus Hristos, ca fiind Singurul Fiu Născut al Dumnezeului Viu, și fac acest lucru în numele lui Isus Hristos, amin.
Vârstnicul Stevenson: Amin. Mulțumesc, Lesa. Îmi depun și eu mărturia, frații noștri tineri frumoși și surorile noastre tinere frumoase. Îmi depun mărturia că noi suntem copii ai Părinților Cerești iubitori, că Tatăl Ceresc vă iubește și că doctrina Tatălui este că El dorește ca toți copiii Săi să se întoarcă la El.
Această doctrină este realizată de Fiul Său, iubitul nostru Salvator, Isus Hristos. Prin ispășirea Sa, noi putem să ne întoarcem în prezența iubitorului nostru Tată Ceresc. Vă depun mărturia mea despre aceasta. Vă depun mărturia mea despre Isus Hristos și despre rolul Său sacru de Salvator și Mântuitor al nostru. Și fac acest lucru în numele Său, al lui Isus Hristos, amin.