Călătoria institutului: să mă duc sau să mă ducă?
Dintr-o cuvântare rostită în cadrul adunării de devoțiune pentru tineri adulți din zonele Europa și Africa în data de 7 mart. 2021.
Preaiubiții mei, frați și surori, tineri adulți care formați acest vast auditoriu online, este un privilegiu foarte personal să vă vorbesc în această seară în cadrul acestei adunări de devoțiune. Un motiv pentru care îmi face atâta plăcere este acela că activitatea din această seară este organizată de programul Institute de Religie al Bisericii și este dedicată acestuia, fiind cam „prima de acest fel”. În această seară, facem efortul de a ajunge mult dincolo de limitele anterioare.
În trecut, se obișnuia ca o autoritate generală sau un oficiant general al Bisericii să se ducă într-un singur loc în care exista institut și să-și rostească mesajul către acel singur auditoriu. Ei bine, acea abordare a fost bună când Biserica era mică și erau doar câteva institute. Dar, pe măsură ce Biserica și numărul tinerilor noștri adulți au crescut, a trebuit să folosim timpul fraților și surorilor noastre într-un mod mai eficient. Deci, în această seară, propovăduim și depunem mărturie nu doar către un singur loc în care există institut, ci, cu avantajele mijloacelor tehnice, transmitem către, probabil, unul dintre cele mai numeroase auditorii pe care le-am avut vreodată, format din tineri de la mai multe institute – de la Newcastle la Novosibirsk, de la Copenhaga la Cape Town. Cu siguranță, este entuziasmant să participi la așa ceva! Scrieți istorie în această seară!
Un alt privilegiu personal, în această seară, este ocazia de a fi alături de episcopul Gérald Caussé, sora Bonnie Cordon și fratele Chad Webb. Dânșii v-au fost prezentați ca fiind conducători în Biserică, dar eu vi-i prezint ca fiind prietenii mei dragi și foarte apropiați.
În cele din urmă, această adunare de devoțiune este specială pentru mine, deoarece acum 55 de ani, am absolvit BYU și am primit primul meu loc de muncă adevărat, real, cu timp deplin. Făcând, probabil, o greșeală gravă, administratorii din Sistemul Educațional al Bisericii m-au angajat în calitate de învățător și director de institut. Am îndrăgit acea experiență și, de atunci încolo, am îndrăgit programul de institut și cursanții de la institut.
Acum, chiar la început, doresc să clarific faptul că noi, patru, nu vom insista să vă facem să „veniți la institut,” sau, așa cum ar spune unii cursanți, „să mă duc la institut”. Noi nu suntem recrutori pentru acest program și tinerii adulți nu trebuie să simtă că umplerea claselor de institut este scopul acestei adunări de devoțiune sau, cu alte cuvinte, scopul programului de institut în sine. Voi nu existați pentru ca institutul să poată deveni un program de succes al Bisericii. Nu, este exact invers! Institutul există pentru ca voi să puteți deveni sfinți din zilele din urmă de succes. Deci nu vă vom spune să vă duceți la institut la fel de mult cum vă vom invita să permiteți institutului să vă ducă pe calea lui. Desigur, titlul cuvântării mele din această seară este „Călătoria institutului: să mă duc sau să mă ducă?”. Și unde ar trebui să vă ducă?
Ei bine, în primul rând și cel mai important, dorim să vă ducă mai aproape de Tatăl vostru din Cer, mai aproape de Fiul Său Isus Hristos, mai aproape de Duhul Sfânt. Din experiența noastră în diferite însărcinări avute în întreaga lume, înțelegem că unii dintre voi simt că există o distanță între ei și Dumnezeu, că nu au un sentiment personal față de misiunea și ispășirea lui Isus Hristos și sunt străini de experiențele zilnice legate de Duhul Sfânt și de îndrumarea Sa în viața lor. Desigur, nu toți vă simțiți astfel, dar mulți dintre voi da. Aceasta este o îngrijorare pentru noi, toți, deoarece Salvatorul Însuși a spus în măreața Sa declarație plină de pioșenie: „Viața veșnică este aceasta; să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos – [pe Mine], [Cel] pe care L-ai trimis Tu”1.
Deci, călătoria institutului nu este doar o experiență spirituală plăcută sau puțină alinare într-o zi descurajatoare. Nu, cunoașterea noastră despre membrii Dumnezeirii și relația noastră cu Ei stă la baza efortului nostru de a dobândi viață eternă. Așadar, una dintre destinațiile la care vă poate duce institutul este înțelegerea profundă, puternică, uimitoare că fericirea voastră, siguranța voastră, pacea voastră din inimă și, în cele din urmă, salvarea voastră stau la baza a tot ce fac aceste Ființe dumnezeiești. Nu mă refer doar la unele lucruri pe care le fac Ei, ci la tot ce fac Ei. Tot ceea ce Dumnezeu, Hristos și Duhul Sfânt fac, să nu mai spun despre cele făcute de îngerii din cer la porunca Lor, are legătură cu faptul de a vă oferi speranțele și visurile voastre și viața voastră eternă. Dacă ceva nu-și aduce contribuția la fericirea și progresul vostru, Ei nu fac acel lucru. Cum puteți ști aceasta? Ei bine, o veți ști în cadrul unui curs de institut care vă „duce” la cuvântul lui Dumnezeu. În acest caz, v-ar putea duce în lumea Cărții lui Mormon.
Pe măsură ce profetul Nefi se apropia din ce în ce mai mult de sfârșitul vieții, cuvântările și învățăturile sale au devenit mai directe și, pentru mine, mai frumoase. Scrierile sale constituie primele 117 pagini ale Cărții lui Mormon, așa cum o avem acum în versiunea în limba engleză, dar vă rog să remarcați ultimele 20 de pagini ale acelui material, paginile care constituie mărturia sa finală. Acolo, el ne scrie următorul adevăr simplu, care stă la baza credinței sale: „Eu vă spun că Domnul Dumnezeu… nu face nimic decât dacă este spre binele lumii”2.
Cât este de simplă această afirmație, dar ce alinare puternică aduce când înțelegem că voi și cu mine suntem lumea Sa! Acest verset alături de multe alte fragmente scripturale îmi spun că noi suntem cea mai mare prioritate a lui Dumnezeu, că scopul Său principal – lucrarea Sa – este să ne binecuvânteze. Prin urmare, El nu ne-a abandonat, nu ne-a uitat, nici nu renunță la noi acum și nici n-o va face vreodată. Și această dragoste, această grijă față de noi este fără de sfârșit. Mormon ne-a învățat că „ceea ce este de la Dumnezeu invită și îndeamnă la lucru bun continuu”3. Continuu. În pofida faptului că El are un Univers de gestionat – planete de ținut pe orbita lor, sisteme solare de care să aibă grijă să nu se mistuie, stele fără număr pe care El, totuși, le numără și pe ale căror nume le știe și toate acele flori care răsar primăvara – să mai continui? Trebuie să rezum toate lucrările și responsabilitățile și îndatoririle pe care Dumnezeu le are pentru a demonstra că toate acestea sunt menite pentru noi, copiii noștri, copiii Săi, dar nu la fel de importante ca noi și că ceea ce susține – atrage dragostea Sa pentru binele nostru, fericirea noastră, salvarea noastră – este continuu?
„Aceasta este lucrarea Mea și slava Mea”, a spus El, „să realizez nemurirea și viața veșnică a omului”4.
„El nu face nimic decât dacă este spre binele [copiilor Săi].”5
„Ceea ce este de la Dumnezeu invită și îndeamnă la lucru bun continuu.”6
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu.”7
Ei bine, am putea continua. Programul de institut este menit să vă aducă mai aproape de înțelegerea acelui fel de Dumnezeu credincios, de încredere și consecvent.
Aceste exemple din scripturi pe care tocmai le-am folosit sugerează o călătorie încântătoare în care vă poate duce un curs de institut. Înseamnă să călătoriți în lumea scripturilor sfinte și să găsiți minunea de acolo. Una dintre multele experiențe spirituale pe care le-am trăit în legătură cu scripturile a fost ziua în care am studiat, în cadrul unui curs la BYU, secțiunea 5 din Doctrină și legăminte. (Se întâmplă ca Doctrină și legăminte să fie ceea ce studiem în acest an în cadrul cursului Vino și urmează-Mă.)
În această secțiune a scripturii, Domnul îi dă lui Joseph Smith instrucțiuni referitoare la scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon pentru oameni. Joseph avea doar 23 de ani, aceeași vârstă pe care o aveți unii dintre voi. El se afla în posesia plăcilor de aur de aproximativ 18 luni, dar fusese copleșit de atât de multe încercări și se confruntase cu atât de multe obstacole, încât nu înaintese cu traducerea în vreo măsură considerabilă.
Mai mult, probabil că avea atât de multe lucruri în minte pe care știa că mai trebuia să le facă. Gândiți-vă doar ce implica restaurarea a tot ce aparține de împărăția lui Dumnezeu. El a trebuit să fie mijlocul pentru restaurarea a înseși Bisericii cu apostolii și profeții și oficianții și preoțiile ei. El avea să primească revelații cu privire la zeciuială și misiuni, Cuvântul de înțelepciune și conducerea Bisericii. El a trebuit să predea principii ale bizuirii pe forțele proprii, să organizeze Societatea de Alinare, să construiască temple. A trebuit să facă planuri pentru Noul Ierusalim și să trimită misionari în cele patru colțuri ale pământului. El a avut de făcut toate aceste lucruri și, după cum s-a văzut, el nu avea să trăiască foarte mult în efortul său de a face acestea. Dar, în orice caz, toate acestea și multe altele îl așteptau în primăvara anului 1829.
Dar iată ce a spus Domnul:
„[Joseph,] tu ai darul de a traduce plăcile; și acesta este primul dar pe care ți l-am conferit; și ți-am poruncit ca tu să nu declari niciun alt dar înainte de a se îndeplini acest scop al Meu, prin această traducere; pentru că Eu nu îți voi acorda alt dar până când traducerea nu va fi terminată”8.
Îmi pot aduce aminte ziua în care noi am studiat acest verset la cursul meu de religie. Mi-am dat seama – aproape pentru prima dată – cât de cu adevărat crucială era scriptura pentru Tatăl nostru din Cer și pentru restaurarea Evangheliei și pentru noi, în viața noastră de zi cu zi. Mesajul secțiunii 5 este că, în pofida a tot ce avea Joseph de realizat, el nu trebuia să facă nimic – el nu trebuia să caute niciun alt dar – până nu termina traducerea Cărții lui Mormon și nu oferea lumii acea mărturie scripturală maiestuoasă despre Hristos. Primele lucruri trebuiau făcute primele și scripturile trebuiau să fie primele dintre îndatoririle lui Joseph. Apoi, și doar apoi, trebuia el să îndeplinească celelalte însărcinări care-l așteptau. Nu ar fi putut exista o restaurare sau o organizare reușită a Bisericii fără temelia reprezentată de această scriptură revelată. În aceeași notă, viața noastră nu ar putea merge înainte, pe cursul ei stabilit, fără o temelie scripturală pe care să progresăm și să clădim. Aceasta este ceea ce poate asigura un curs de institut. Acesta este locul în care poate „să vă ducă”.
Studiul scripturilor asigură o pregătire crucială pentru o altă călătorie importantă pe care mulți trebuie s-o faceți. Sperăm că fiecare bărbat tânăr adult capabil și cât mai multe femei adulte care aleg aceasta să slujească în misiune cu timp deplin. Dar înainte să faceți aceasta, ar trebui – trebuie – să studiați și să îndrăgiți scripturile. Aceasta este ce l-a învățat Domnul pe Hyrum Smith când el a dorit să se ducă în misiune chiar înainte ca Biserica să fi fost organizată în mod oficial. La doar două luni după ce Domnul i-a spus lui Joseph să acorde cea mai mare prioritate traducerii Cărții lui Mormon, El a dat această revelație pentru minunatul și credinciosul frate mai mare al profetului. Remarcați rolul pe care îl au scripturile în faptul de a aduce putere propovăduirii unui misionar.
Și, citez: „Iată, câmpul este deja alb pentru seceriș; de aceea, cine dorește să secere să mânuiască cu tărie secera lui… și căutați să înfăptuiți și să stabiliți cauza Sionului… Iată, Eu îți poruncesc ție să nu crezi că ești chemat să predici [deocamdată]. Așteaptă încă puțin, până ce vei avea cuvântul Meu, stânca Mea… și Evanghelia Mea, pentru ca să cunoști cu certitudine doctrina Mea”.
„Nu căuta să vestești cuvântul Meu, ci mai întâi caută să obții cuvântul Meu și, atunci, limba ta va fi dezlegată; atunci, dacă dorești, tu vei avea Spiritul Meu și cuvântul Meu, da, puterea lui Dumnezeu pentru a convinge oamenii”9.
Îmi aduc aminte istorisirea despre președintele Hugh B. Brown vizitând odată o misiune. În cadrul conferinței, el a dorit să desfășoare o adunare de mărturii. Pe rând, fiecare misionar s-a ridicat și a spus: „Eu știu că Evanghelia este adevărată”. În încheierea adunării, președintele Brown s-a ridicat și a spus: „Sunt recunoscător că voi, toți, «știți că Evanghelia este adevărată», dar aștept ca unul dintre voi să spună: «Eu cunosc Evanghelia». Apoi, aș fi mai impresionat să vă aud spunând că știți că este adevărată”10.
Desigur, el încerca să-i învețe ceva pe acei misionari. El juca rolul unui simpatizant care auzea prima dată lecțiile predate de misionari. Dorea ca vârstnicii și surorile să știe că trebuiau să aibă o cunoaștere mulțumitoare a doctrinei Bisericii înainte ca mărturia lor despre ea să poată fi foarte influentă. Acest lucru este la fel de valabil astăzi pentru toți misionarii și potențialii misionari cum a fost pentru Hyrum Smith. Cunoașteți scripturile! Apoi, Spiritul vă va ajuta să predați cu „puterea lui Dumnezeu pentru a convinge oamenii”11. Ce formulă minunată pentru succesul misionarului! Și toți aceia dintre voi care ați slujit deja în misiune continuați să aveți o mentalitate de misionar. Rămâneți cufundați în scripturi! Aprofundați cunoașterea lor la cursul de institut! Avem nevoie ca voi să predați din ele și să depuneți mărturie despre ele tot restul vieții.
Permiteți-mi să vă împărtășesc o ultimă călătorie în care vă pot duce lucrările canonice și un curs de institut. Este călătoria de a auzi glasul Domnului, experiență după care noi, toți, tânjim cu siguranță. Ascultați următoarea doctrină!
După primirea unei revelații, în perioada de la început, care avea să devină secțiunea 18 din Doctrină și legăminte, chiar înainte ca Petru, Iacov și Ioan să vină și să restaureze Preoția lui Melhisedec, Domnul a spus despre aceste revelații care, acum, erau scrise și puse laolaltă:
„Aceste cuvinte nu sunt nici de la oameni, nici de la om, ci de la Mine…
Pentru că este glasul Meu care vă vorbește; pentru că ele vă sunt date vouă prin Spiritul Meu și prin puterea Mea voi le puteți citi unii altora; și fără să fi fost puterea Mea, voi nu le-ați fi putut avea;
De aceea” – acum ascultați – „De aceea, puteți mărturisi că ați auzit glasul Meu și că voi cunoașteți cuvintele Mele”12.
Să ne citim scripturile „unii altora”? Îmi sună a oră de institut. Fie că este o oră sau o adunare de împărtășanie, o conferință de țăruș sau un timp de studiu personal, când citim din scripturi sau le auzim, auzim glasul lui Dumnezeu și acest lucru este unul special și sacru. Aceasta este o călătorie în care merită să ne ducem.
Permiteți unui curs de institut să ajute la oferirea ei. Acum, preaiubiții mei prieteni tineri, aveți o lucrare măreață de făcut. Asemenea Esterei, v-ați născut pentru un timp ca acesta. Nu vă înspăimântați și nu vă descurajați! Dumnezeu va fi mereu alături de voi de-a lungul călătoriei voastre. Doar asigurați-vă că Îl luați cu voi și luați și cuvântul Său. Rugați-vă mereu să auziți glasul Său în aceste scripturi.
Voi avea ocazia să-mi depun mărturia la sfârșitul acestei adunări, dar permiteți-mi să spun acum că îndrăgesc scripturile și mă întreb unde m-ar fi dus călătoria mea în viață fără ele. Eu știu că Isus este Hristosul și știu că Evanghelia este adevărată, cel puțin parțial datorită scripturilor și datorită experiențelor la cursuri ca cele oferite de Institutele de Religie. Pot să spun: „Eu știu că Isus este Hristosul și că Evanghelia este adevărată”, pentru că pot să spun: „Îl cunosc pe Isus Hristos și cunosc Evanghelia” – cel puțin încep să-L cunosc și s-o cunosc și acesta este un privilegiu unic. Vă invit să faceți aceeași călătorie. În numele lui Isus Hristos, amin.