Noi amigos
Autoarea articolului locuiește în Utah, S.U.A.
Brigit nu știa limba spaniolă. Cum putea să facă ea cunoștință cu cineva?
„Am fost străin, și M-ați primit” (Matei 25:35).
Brigit privea cu ochi mari pe fereastra mașinii în timp ce mașina familiei străbătea străzile înguste ale orașului Caracas din Venezuela. Erau case în culori stridente și munți mari verzi. Era un loc frumos. Mami și tati au spus că viața acolo avea să fie o aventură.
Dar Brigit era încă îngrijorată. Azi era prima zi în care mergeau la biserică în noua lor țară.
Mami s-a întors către Brigit. „Ești bine, scumpo?”, a întrebat. „Nu arăți ca și cum te-ai simți foarte bine.”
Brigit și-a încrucișat brațele. „Sunt speriată. Nu știu spaniola. Cum pot să-mi fac prieteni?”
Mami și-a întins brațul pentru a o ține pe Brigit de mână. „Știu că ești îngrijorată. Dar va fi bine. Respiră adânc de câteva ori.”
Brigit și-a privit mâinile. Le simțea reci, deși, afară, era foarte cald. Inima îi bătea mai repede și stomacul i se strânsese în timp ce mașina intra în parcarea bisericii. Cum avea să fie la biserică? Va înțelege ea ceva?
Când a pășit în capelă, Brigit s-a simțit ca un străin. A privit în jur la celelalte familii, toți vorbeau spaniolă. Apoi, a văzut două fete care păreau să aibă vârsta ei.
De îndată ce au văzut-o pe Brigit, fetele s-au grăbit să ajungă la ea. Vorbeau repede, cu glasuri fericite și zâmbind larg.
Dar ea nu a putut înțelege nimic din ce spuneau. Vor pleca atunci când vor înțelege că nu vorbesc spaniola?, s-a întrebat ea.
Brigit a respirat adânc. „No hablo español”, a spus ea, scuturându-și capul. „Nu vorbesc spaniola.” Lacrimile au început să-i umple ochii.
Fetele au dat din umeri și au zâmbit și mai mult. Una dintre ele a arătat spre ea însăși și a spus: „Dayana”. Apoi, a arătat spre cealaltă fată și a spus: „Andrea”.
Temerile lui Brigit au început să se topească. Ea a zâmbit fetelor și a arătat spre ea însăși. „Brigit.”
Dayana și Andrea s-au așezat lângă Brigit. Ele au învățat-o cum să spună ”scripturi” în spaniolă și alte câteva cuvinte. Când adunarea de împărtășanie a început, Brigit avea în inimă un sentiment plăcut, de pace.
După Societatea Primară, Brigit și noile ei prietene au stat pe iarbă în curtea bisericii în timp ce părinții lor discutau. Dayana și Andrea au învățat-o pe Brigit alte cuvinte în spaniolă. Apoi, Dayana a arătat spre un copac și a întrebat: „Inglés?”.
Brigit a zâmbit și a arătat și ea. „Pom (tree)”, a spus ea. Fericită, ea a arătat spre alte lucruri, numindu-le în engleză. Dayana și Andrea repetau cuvintele în engleză. Apoi, ele au învățat-o pe Brigit cum să le spună în spaniolă. Brigit a învățat tot felul de cuvinte utile, ca libro (carte), casa (casă) și coche (mașină). Cel mai important, ele au învățat-o cum să spună amigos (prietene).
Curând a sosit timpul să plece acasă. Brigit și-a fluturat mâna în semn de la revedere spre Dayana și Andrea.
„Cum a fost prima ta zi la biserică în Venezuela?”, a întrebat tati.
Brigit a zâmbit. „A fost grozav! Mi-am făcut prietene. Și ele mă învață spaniola!”
„Minunat! Mă bucur atât de mult că ai avut o zi bună.”
Brigit s-a gândit la felul în care Dayana și Andrea o întâmpinaseră. Nu s-a mai simțit străină. Ea a știut că Tatăl Ceresc o ajuta să-și facă prieteni. Abia aștepta să vadă ce-i va aduce restul timpului pe care îl va petrece în Caracas!
Ilustrații de Julia Castaño