Carolina ajută
Cum ar putea să-l ajute Carolina pe prietenul ei?
Carolina a încercat să-și asculte învățătoarea. Dar nu putea să se oprească din a-l privi pe prietenul ei Ramón. El nu avea păr!
Părul îi căzuse de ceva timp. Acum era chel.
Carolina a auzit un zgomot în spatele ei. Cesar și Luis râdeau. Ea spera că nu râdeau de Ramón.
Toată dimineața, Ramón își plecase umerii. Nu își ridicase mâna. Părea trist. Carolina își dorea să îl poată ajută să se simtă mai bine.
În cele din urmă, a venit vremea să se joace afară. Ramón a ieșit primul din clasă. Când a ajuns afară, Carolina nu a putut să-l vadă nicăieri. Nu juca fotbal. Nu se urca pe bare. Și nu se juca șotronul lângă învățătoare.
L-a găsit! Ramón stătea în colțul curții. Și Cesar și Luis erau și ei acolo. Carolina a mers mai aproape.
„Uite cât de mare este capul lui!”, a strigat Cesar.
Luis a râs. „Și eu m-aș rade în cap dacă aș avea un păr atât de urât.”
Ramón își strânsese pumnii. Arăta de parcă urma să plângă.
Carolina a fugit la Ramón. „Vrei să te joci cu mine?”, a întrebat ea. Ea i-a întins mâna și au plecat împreună. Au continuat să meargă până s-au apropiat de învățătoare. Nimeni nu-i putea deranja acolo.
„Vrei să joci șotron?”, a întrebat Carolina.
Ramón a dat din cap. Cu creta, el a desenat, pe asfalt, linii.
„Ești bine?”, a întrebat ea.
„Sunt bine acum”, a zâmbit Ramón. „Mulțumesc că m-ai ajutat.”
Carolina a zâmbit. Era bucuroasă că fusese suficient de curajoasă să-și ajute prietenul!
Ilustrații de Hollie Hibbert