„Picături de credință”, Prietenul, martie 2024, p. 30-31.
Picături de credință
Jacob avea o problemă – el era mereu atât de somnoros!
Această întâmplare a avut loc în Brazilia.
„Jacob, știi răspunsul?”, a întrebat doamna Lelis.
Jacob și-a deschis ochii și și-a ridicat capul de pe bancă. Toți colegii lui se uitau la el. Învățătoarea lui se uita și dânsa la el. El simțea că obrajii i se îmbujorau! Adormise din nou la oră!
„Îmi pare rău, doamna Lelis”, a spus el. „Puteți, vă rog, să repetați întrebarea?”
„Desigur. Dar, te rog, încetează să mai adormi la oră.”
El s-a făcut mic pe scaunul lui. „Da, doamnă.”
Jacob a venit la noua lui școală în urmă cu doar câteva săptămâni. Îi plăcea să învețe, iar colegii lui erau amabili. Dar exista o problemă – el era mereu atât de somnoros! Noua lui școală era departe, așa că trebuia să se trezească foarte devreme pentru a ajunge acolo la timp.
La început, a fost ușor să se concentreze la ore. Dar a devenit din ce în ce mai greu. Uneori, Jacob era atât de obosit, încât adormea.
A doua zi, directoarea școlii i-a rugat pe Jacob și pe părinții lui să aibă o întâlnire cu ea. A zâmbit și i-a primit în biroul ei.
„Mă bucur că sunteți aici”, a spus ea. „Jacob este un elev foarte bun. Dar învățătoarea lui spune că nu este interesat de orele lui. Uneori, nu se concentrează și pare foarte obosit. Este totul în regulă cu el?”
Mama lui a dat din cap în sens afirmativ. „Jacob a muncit din greu pentru a putea veni la școală aici, dar este departe de casa noastră. El trebuie să se trezească devreme în fiecare zi. Așadar, devine somnoros la orele lui de dimineața.”
„O, asta este tot?”, a spus directoarea. „Ar trebui să încerce picături de cafea! Puneți câteva picături de cafea foarte puternică în băutura lui Jacob în fiecare dimineață. Acest lucru îl va ține treaz.”
Jacob s-a încruntat. „Dar familia noastră nu bea cafea, doamnă.”
Directoarea privea nedumerită. „Va fi greu pentru tine să înveți dacă vei continua să adormi. Ar trebui cel puțin să te gândești la ceea ce ți-am propus.”
Când au plecat din biroul directoarei, gândurile lui Jacob erau amestecate. Dorea să se descurce mai bine la școală, dar dorea și să urmeze poruncile.
În acea seară, familia lui a citit, în scripturi, despre Cuvântul de înțelepciune.
Când a venit rândul lui Jacob, el a citit: „Și toți sfinții care își amintesc să țină și să pună în practică aceste cuvinte… vor găsi înțelepciune și mari comori de cunoștințe. Și vor alerga și nu vor obosi, și vor umbla și nu vor osteni”*.
Apoi, a avut o idee!
S-a ridicat de pe scaun. „În loc de picături de cafea, voi folosi picături de credință!”
„Ce vrei să spui?”, a întrebat tatăl lui.
Jacob a zâmbit. „În fiecare dimineață, înainte de micul dejun, putem spune o rugăciune și-L putem ruga pe Tatăl Ceresc să mă binecuvânteze astfel încât să nu mă simt atât de somnoros. Rugăciunile noastre vor fi ca picăturile de credință!”
Mama și tata au zâmbit și ei. „Asta pare să fie o idee foarte bună!”, a spus tatăl.
În dimineața următoare, familia lor a îngenuncheat și a spus o rugăciune ca Jacob să aibă energia necesară pentru a rămâne treaz. Au făcut același lucru a doua zi. Și în ziua care a urmat. În fiecare seară, Jacob încerca, de asemenea, să se culce devreme. Și, în fiecare dimineață, familia lui Jacob a avut credință că Tatăl Ceresc avea să-l ajute.
Cu timpul, picăturile lor de credință au funcționat. Jacob s-a putut concentra toată ziua! Dumnezeu răspunsese rugăciunilor lor. Și Jacob știa că El era mândru de el pentru că urma Cuvântul de înțelepciune.
„Ești gata pentru oră, Jacob?”, a întrebat doamna Lelis într-o dimineață în timp ce el intra în clasă.
Jacob a dat din cap în sens afirmativ cu un zâmbet mare pe față. Își luase picăturile de credință înainte de școală. El era pregătit pentru orice!
Ilustrații de Raquel Martin.