„Bubuituri mari și culori strălucitoare”, Prietenul, iul. 2024, p. 10-11.
Bubuituri mari și culori strălucitoare
„De ce nu face Tatăl Ceresc ca zgomotele puternice să dispară?”, a întrebat Charlotte.
Această întâmplare a avut loc în S.U.A.
Charlotte ura zgomotele puternice! Nu-i plăcea felul în care sunetele îi băteau în urechi sau îi răsunau în cap. Chiar și atunci când știa că era în siguranță, tot se simțea încordată când mașinile țiuiau, mulțimile făceau zgomot sau se băteau tobele.
Iar lui Charlotte chiar nu-i plăceau focurile de artificii!
Familia ei încerca multe lucruri pentru a o alina când se auzeau zgomote puternice. Tata îi cumpărase căști speciale pentru a bloca zgomotul. Când tuna, mama se ghemuia cu ea sub pătură. Charlotte s-a rugat, de asemenea, pentru a primi ajutor pentru a nu-i fi teamă.
Toate aceste lucruri ajutau. Dar zgomotele puternice tot o făceau să se teamă.
„În seara aceasta, mergem la un spectacol special de focuri de artificii în parc”, i-a spus mama lui Charlotte. „Dorești să vii?”
Charlotte s-a încruntat. „Dar focurile de artificii sunt atât de zgomotoase.”
„Acum că ești mai mare, focurile de artificii ar putea fi mai distractive de privit”, a spus mama. „Toți prietenii tăi vor fi acolo. Putem chiar să luam căștile tale speciale. Crezi că poți încerca?”.
Charlotte a oftat. „Bine. Cred că voi încerca.”
Focurile de artificii din parc au început perfect. Charlotte și prietenii ei au alergat pe iarbă, împărțind gustări și jucându-se. Curând, cerul s-a întunecat. Charlotte s-a așezat și și-a tras căștile în timp ce privea emoționată la cer.
BUM! BUM! TROSC!
Inima lui Charlotte bătea foarte tare și pieptul îi era încordat. A sărit în picioare și a încercat să scape de zgomotul din jurul ei.
Mama a alergat după Charlotte și a luat-o în brațe. Ele s-au așezat și mama a îmbrățișat-o strâns. Lui Charlotte i-au dat lacrimile.
„Îmi pare rău că te-ai speriat”, a spus mama. „Sunt chiar aici. Hai să ne concentrăm asupra culorilor, astfel încât să nu remarci atât de mult sunetul. Ce vezi cu ochii tăi?”.
Charlotte a respirat adânc. „Văd auriu, roșu și verde.”
„Acum, folosește-ți nasul”, a spus mama. „Ce miroși?”
„Pot simți mirosul de fum și iarbă”, a spus Charlotte. „Și popcorn!”
„Ce alte simțuri poți folosi acum?”
Charlotte și-a închis ochii. „Le pot simți. Când focurile de artificii explodează, simt cutremurarea din piept.”
„Poți simți vreun gust?”, a întrebat mama.
Charlotte și-a scos limba. „Nu pot gusta focurile de artificii.” Ea a râs.
Toate acestea au făcut-o pe Charlotte curioasă. „Cum fac oamenii diferitele culori?”, se întreba ea. De ce explodează focurile de artificii? Cum explodează în forme diferite? Focurile de artificii nu mai păreau atât de înfricoșătoare acum.
„Mamă, focurile de artificii sunt minunate!”, a spus Charlotte.
În timp ce mama o învelea pe Charlotte în pat în acea seară, Charlotte a întrebat: „De ce nu răspunde Tatăl Ceresc la rugăciunile mele când Îl rog să facă să dispară zgomotele puternice?”.
Mama s-a gândit un moment. „Tatăl Ceresc nu îndepărtează întotdeauna lucrurile înfricoșătoare”, a spus ea. „Dar, uneori, El ne ajută să vedem lucrurile într-un mod diferit sau ne oferă oameni care ne ajută să fim alinați.”
„Cum m-a ajutat El în această seară!”, a spus Charlotte.
„Așa este!”, a zâmbit mama. „Te-ai dus la spectacolul cu focuri de artificii deși îți era teamă. Apoi, Tatăl Ceresc te-a ajutat să-ți liniștești temerile. De asemenea, El te-a ajutat să vezi frumusețea focurilor de artificii folosindu-ți celelalte simțuri.”
Charlotte s-a gândit la culorile strălucitoare de pe cer și a zâmbit. Tot nu-i plăceau zgomotele puternice. Încă o speriau. Dar știa că Tatăl Ceresc o putea ajuta mereu să fie curajoasă.
Ilustrație de Adam Howling.