„Esența Paștelui: Isus Hristos cel Viu”, Pentru întărirea tineretului, mart. 2021, p. 2-5.
Esența Paștelui: Isus Hristos cel Viu
Sărbătorind Paștele, noi ne bucurăm că Isus Hristos trăiește acum și că trăiește pentru noi toți.
În această perioadă de Paște, Îl sărbătorim pe Isus Hristos cel Viu. Cu dragoste perfectă, Salvatorul nostru ne asigură: „Aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).
Sărbătorind Paștele, noi ne bucurăm că Isus Hristos trăiește – nu doar atunci, ci și acum; nu doar pentru unii, ci pentru toți. El a venit și vine să-i tămăduiască pe cei cu inima zdrobită, să-i elibereze pe robi, să redea vederea orbilor și să dea drumul celor apăsați (vedeți Luca 4:18). Aceștia suntem noi toți. Promisiunile Sale mântuitoare sunt valabile, indiferent de trecutul nostru, de prezentul nostru sau de îngrijorările pe care le avem în legătură cu viitorul nostru.
Osana și aleluia
În duminica de Florii, Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș, și „o gloată mare… a luat ramuri de finic, și I-a ieșit în întâmpinare” (Ioan 12:12-13; vedeți, de asemenea, Matei 21:8-9; Marcu 11:8-10). În mod tradițional, ramurile de finic sunt un simbol sacru pentru a exprima bucurie în Domnul nostru. Cei credincioși au recunoscut acest lucru ca fiind împlinirea profeției și au strigat în mod conștient: „Osana în cerurile prea înalte!” (Matei 21:9). Osana înseamnă „salvează-ne acum” (vedeți Ghid pentru scripturi, „Osana”).
La o săptămână după duminica de Florii, este duminica de Paște. Președintele Russell M. Nelson ne învăță că Isus Hristos „a venit să plătească o datorie pe care El nu o datora, deoarece noi am avut o datorie pe care nu o puteam plăti”1. Într-adevăr, prin ispășirea lui Hristos, toți copiii lui Dumnezeu „pot fi salvați supunându-se legilor și rânduielilor Evangheliei” (Articolele de credință 1:3). De Paște, cântăm aleluia. „Aleluia” înseamnă „lăudați pe Domnul Iehova” (vedeți Ghid pentru scripturi, „Aleluia”).
Evenimentele sacre dintre duminica de Florii și duminica de Paște sunt povestea expresiilor osana și aleluia. Osana este rugămintea noastră adresată lui Dumnezeu pentru a ne salva. Aleluia exprimă lauda noastră la adresa Domnului pentru speranța salvării și exaltării. Prin osana și aleluia, noi Îl recunoaștem pe Isus Hristos cel Viu ca fiind esența Paștelui.
Restaurarea și învierea
În duminica de Paște, în data de 3 aprilie 1836, la începuturile restaurării, Isus Hristos cel Viu a apărut după ce Templul Kirtland a fost dedicat. Cei care L-au văzut acolo au depus mărturie despre El folosind contrastele complementare ale apei și focului: „Ochii Lui erau ca flacăra focului; părul de pe capul Lui era alb ca zăpada curată; înfățișarea Sa era mai strălucitoare decât soarele; și glasul Său era ca sunetul vuietului unor ape mari, chiar glasul lui Iehova” (Doctrină și legăminte 110:3; subliniere adăugată).
Cu acea ocazie, Salvatorul nostru a declarat: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă; Eu sunt Acela care trăiește, Eu sunt Acela care a fost ucis; Eu sunt avocatul vostru pe lângă Tatăl” (Doctrină și legăminte 110:4). Din nou, contraste complementare – Cel dintâi și Cel de pe urmă, care trăiește și care a fost ucis. El este Alfa și Omega, începutul și sfârșitul (vedeți Apocalipsa 1:8; 3 Nefi 9:18; Doctrină și legăminte 19:1; 38:1; 45:7), Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre (vedeți Evrei 12:2; Moroni 6:4).
După apariția lui Isus Hristos, au venit, de asemenea, Moise, Elias și Ilie. Prin îndrumare divină, acești mari profeți din vechime au restaurat chei și autoritate ale preoției. Astfel, „cheile acestei dispensații sunt încredințate” (Doctrină și legăminte 110:16) în cadrul Bisericii Sale restaurate pentru a-i binecuvânta pe toți copiii lui Dumnezeu.
În mod semnificativ, Cartea lui Mormon descrie „puterea și învierea lui Hristos” (Alma 41:2) – esența Paștelui – ca fiind două restaurări.
Prima, învierea include restaurarea fizică „la forma [noastră] proprie și perfectă; „fiecare membru și încheietură”, „niciun fir de păr de pe cap nu va fi pierdut” (Alma 40:23). Această promisiune oferă speranță celor care și-au pierdut membrele; celor care și-au pierdut capacitatea de a vedea, de a auzi sau de a merge; sau celor care sunt considerați a fi pierduți din cauza unor afecțiuni necruțătoare, boli mintale sau a altor capacități reduse. El ne găsește. El ne întregește.
O a doua promisiune a Paștelui și a ispășirii Domnului nostru este că, spiritual, „toate lucrurile trebuie să fie restaurate la ordinea lor potrivită” (Alma 41:4). Această restaurare spirituală reflectă lucrările și dorințele noastre. Restaurează „ceea ce este bun”, „drept”, „corect” și „milos” (Alma 41:13). Nu este de mirare faptul că profetul Alma folosește cuvântul restaurare de 22 de ori2 în timp ce ne îndeamnă „să [acționăm] just, [să judecăm] drept și [să facem] bine tot timpul” (Alma 41:14).
Deoarece „Dumnezeu Însuși ispășește pentru păcatele lumii” (Alma 42:15), ispășirea Domnului poate întregi nu numai ceea ce a fost, ci și ceea ce poate fi. Deoarece El ne cunoaște durerile, suferințele, bolile și „ispitele de toate felurile” (Alma 7:11), El poate, cu milă, să ne ajute potrivit infirmităților noastre (vedeți Alma 7:12). Deoarece Dumnezeu este un „Dumnezeu perfect, drept și, de asemenea, milos”, planul milei poate „să satisfacă cerințele dreptății” (Alma 42:15). Noi ne pocăim și facem tot ceea ce putem. El ne învăluie etern „în brațele dragostei Lui” (2 Nefi 1:15).
Să cântăm cântece de bucurie nepieritoare
Alături de voi, în această perioadă de Paște, depun mărturie despre Dumnezeu, Tatăl nostru Etern și despre Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos cel Viu. Oameni muritori au fost răstigniți cu cruzime și înviați mai târziu. Dar numai Isus Hristos cel Viu în forma Sa înviată perfectă poartă încă urmele răstignirii în mâinile și picioarele Sale și în coasta Sa. Doar El poate spune: „Eu te-am întipărit pe tine pe palmele mâinilor Mele” (Isaia 49:16; 1 Nefi 21:16). Doar El poate spune: „Eu sunt Acela care am fost ridicat. Eu sunt Isus care am fost răstignit. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 45:52).
În aceste vremuri, putem învăța multe despre bunătatea lui Dumnezeu și despre potențialul nostru divin pentru a avea dragoste asemănătoare celei a lui Dumnezeu în timp ce Îl căutăm și ne ajutăm unul pe altul. „Și se va întâmpla că cei drepți vor fi adunați dintre toate națiunile și vor veni în Sion, cântând cântece de bucurie nepieritoare” (Doctrină și legăminte 45:71). În această perioadă de osana și aleluia, cântați aleluia – căci El va domni în vecii vecilor! Strigați osana lui Dumnezeu și Mielului!