„Înălțat pe cruce – fragmente”, Pentru întărirea tineretului, nov. 2022.
Înălțat pe cruce
Fragmente
Un motiv pentru care nu punem accent pe cruce ca simbol derivă din rădăcinile noastre biblice. Pentru că răstignirea era una dintre formele de execuție care provoca cea mai mare agonie, folosite de Imperiul Roman, mulți dintre cei ce L-au urmat pe Isus la începuturi au ales să nu pună accent pe acest instrument brutal de provocare a suferinței. Semnificația morții lui Hristos a avut, cu siguranță, rolul central în credința lor, dar, aproximativ 300 de ani, ei au căutat, de obicei, să transmită identitatea lor în Evanghelie prin alte mijloace…
Un alt motiv pentru care nu folosim crucile devenite icoane este importanța pe care o acordăm miracolului total al misiunii lui Hristos – atât învierea Sa glorioasă, cât și suferința și moartea Sa oferite drept sacrificiu…
În fiecare loc și în toate epocile, El ne-a spus tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” [Matei 16:24].
Aceasta vorbește despre crucile pe care le purtăm, nu despre cele cu care ne afișăm. Pentru a fi ucenicul lui Isus Hristos, cineva trebuie, uneori, să ducă o povară – proprie sau a altcuiva – și să meargă unde este nevoie de sacrificiu și unde suferința este inevitabilă. Un creștin adevărat nu-l poate urma pe Învățător numai în situațiile cu care el sau ea este de acord. Nu. Noi Îl urmăm pretutindeni, inclusiv, dacă este necesar, în locuri în care vom plânge și vom avea necazuri, în care s-ar putea să fim foarte singuri…
Pentru a obține astfel de binecuvântări, fie ca noi să-L urmăm – cu statornicie, fără a șovăi vreodată, nici a fugi, fără a ne feri de sarcină, nici când crucea noastră poate fi grea și nici când, pentru o vreme, calea ar putea continua în întuneric.