Să împărtăşim Evanghelia restaurată
Ceea ce noi numim „muncă misionară înfăptuită de membri” nu este un program, ci o atitudine de iubire şi de mobilizare pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru.
I.
Aproape de sfârşitul slujirii Sale pe pământ, Salvatorul nostru, Isus Hristos, a poruncit ucenicilor Săi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile” (Matei 28:19) şi „duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15). Toţi creştinii au datoria de a se supune acestor porunci de a împărtăşi tuturor Evanghelia. Mulţi o numesc „marea însărcinare”.
După cum vârstnicul Neil L. Andersen a descris în sesiunea de dimineaţă, cu siguranţă, sfinţii din zilele din urmă sunt printre cei mai dedicaţi acestei mari responsabilităţi. Trebuie să fim, pentru că noi ştim că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi copiii Săi şi că, în aceste ultime zile, El a restaurat cunoaşterea suplimentară esenţială şi puterea pentru a-i binecuvânta pe toţi. Salvatorul ne-a învăţat să-i iubim pe toţi ca fiind fraţii şi surorile noastre şi onorăm această învăţătură împărtăşind mărturia despre Evanghelia restaurată şi mesajul ei „printre toate naţiunile, neamurile, limbile şi popoarele” (D&L 112:1). Aceasta este o parte esenţială a ceea ce înseamnă să fii sfânt din zilele din urmă. Noi considerăm acest lucru ca fiind un privilegiu plin de bucurie. Ce ne poate face mai bucuroşi decât să împărtăşim adevărurile eterne cu copiii lui Dumnezeu?
În prezent avem mai multe resurse pentru a împărtăşi Evanghelia, care nu erau disponibile în generaţiile anterioare. Avem programe de televiziune, Internet şi reţele de socializare. Avem multe mesaje valoroase care ne ajută să prezentăm Evanghelia restaurată. Avem poziţia marcantă a Bisericii în multe naţiuni. Avem un număr foarte mare de misionari. Dar, folosim noi toate aceste resurse pentru a avea rezultate maxime? Cred că majoritatea dintre noi ar spune nu. Dorim să fim mai eficienţi în îndeplinirea responsabilităţilor noastre desemnate de Divinitate, de a proclama Evanghelia restaurată în toată lumea.
Există multe idei bune, în ceea ce priveşte modul de a împărtăşi Evanghelia, care vor funcţiona în anumiţi ţăruşi sau anumite ţări. Cu toate acestea, pentru că suntem o Biserică mondială, doresc să vorbesc despre idei care să funcţioneze peste tot, de la cele mai noi unităţi ale Bisericii la cele stabilite cu mult timp în urmă, inclusiv de la culturi care acum sunt receptive faţă de Evanghelia lui Isus Hristos la culturi şi naţiuni care sunt din ce în ce mai ostile faţă de religie. Vreau să vorbesc despre idei pe care le puteţi împărtăşi cu oameni care cred cu tărie în Isus Hristos, precum şi cu cei care nu au auzit niciodată de numele Lui, cu cei care sunt mulţumiţi cu viaţa lor curentă, precum şi cu oameni care caută cu disperare să progreseze.
Ce vă pot spune care să vă fie de ajutor când împărtăşiţi, în orice împrejurare, Evanghelia? Avem nevoie de ajutorul fiecărui membru şi fiecare membru poate ajuta, deoarece există multe sarcini de înfăptuit în timp ce împărtăşim Evanghelia restaurată fiecărei naţiuni, fiecărui neam, fiecărei limbi şi fiecărui popor.
Ştim cu toţii că participarea membrilor în munca misionară este necesară pentru a realiza atât convertirea, cât şi păstrarea. Preşedintele Thomas S. Monson a spus: „A sosit vremea ca membrii şi misionarii să-şi unească forţele… [şi] să slujească în via Domnului pentru a aduce suflete la El. El a pregătit mijloacele pentru ca noi să împărtăşim Evanghelia într-o mulţime de moduri, iar El ne va ajuta în eforturile noastre dacă vom acţiona cu credinţă pentru a îndeplini lucrarea Sa” .
Este datoria şi privilegiul nostru în calitate de creştini să împărtăşim Evanghelia restaurată în timpul vieţii noastre. Vârstnicul Quentin L. Cook ne aminteşte: „Munca misionară nu este doar una dintre cele 88 de clape ale pianului care este apăsată ocazional; ea este un acord important într-o melodie încântătoare pe care trebuie să-l cântăm continuu de-a lungul vieţii dacă dorim să rămânem în armonie cu angajamentul nostru faţă de creştinism şi Evanghelia lui Isus Hristos”.
II.
Sunt trei lucruri pe care toţi membrii le pot face pentru a ajuta la împărtăşirea Evangheliei, indiferent de împrejurările în care trăieşte şi munceşte. Noi, toţi, trebuie să facem toate acestea.
În primul rând, ne putem ruga cu toţii pentru a avea dorinţa de a ajuta la înfăptuirea acestei părţi importante a lucrării de salvare. Toate eforturile încep cu dorinţa.
În al doilea rând, noi înşine putem ţine poruncile. Membrii credincioşi şi supuşi sunt cei mai convingători martori ai veridicităţii şi valorii Evangheliei restaurate. Şi mai important, membrii credincioşi vor avea totdeauna Spiritul Salvatorului cu ei, pentru a-i îndruma, pe măsură ce caută să se implice în măreaţa lucrare prin care împărtăşim Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos.
În al treilea rând, ne putem ruga pentru a primi inspiraţie cu privire la ceea ce putem face noi în împrejurările noastre personale, pentru a împărtăşi altora Evanghelia. Acest lucru diferă de faptul de a ne ruga pentru misionari sau de a ne ruga pentru ceea ce alţii pot face. Trebuie să ne rugăm pentru ceea ce noi , personal, putem face. Când ne rugăm, trebuie să ne amintim că rugăciunile pentru acest gen de inspiraţie vor primi răspuns dacă sunt însoţite de un angajament – ceva ce scripturile numesc „intenţie adevărată” sau „cu toată inima”. Rugaţi-vă luându-vă angajamentul de a acţiona conform inspiraţiei primite, promiţând Domnului că, dacă El vă va inspira să vorbiţi cu cineva despre Evanghelie, veţi face acest lucru.
Avem nevoie de îndrumarea Domnului, pentru că, la un moment dat, unii oameni sunt pregătiţi, iar alţii nu, pentru a primi mai multe adevăruri ale Evangheliei restaurate. Nu trebuie niciodată să judecăm cine este pregătit şi cine nu. Domnul cunoaşte inimile tuturor copiilor Săi şi, dacă ne rugăm pentru inspiraţie, El ne va ajuta să găsim oameni despre care El ştie că sunt „pregătiţi să audă cuvântul” (Alma 32:6).
În calitate de apostol al Domnului, îndemn fiecare membru şi fiecare familie din Biserică să se roage Domnului pentru ca El să-i ajute să găsească persoane pregătite să primească mesajul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Vârstnicul M. Russell Ballard a dat următorul sfat important, cu care sunt de acord: „Încredeţi-vă în Domnul! El este Păstorul cel bun. El Îşi cunoaşte oile… Dacă nu suntem angajaţi în lucrarea Sa, vom trece pe lângă mulţi care ar asculta mesajul restaurării… Principiile sunt destul de simple − rugaţi-vă, singuri şi împreună cu familia, pentru ocazii misionare”. Când dăm dovadă de credinţă, aceste ocazii vor apărea fără vreun „răspuns forţat sau în care nu credem cu adevărat. Ele vor apărea ca rezultat firesc al dragostei pe care o avem faţă de fraţii şi surorile noastre”.
Ştiu că acest lucru este adevărat. Adaug promisiunea mea că, având credinţă în ajutorul Domnului, vom fi îndrumaţi, inspiraţi şi vom avea mare bucurie în această importantă lucrare eternă a iubirii. Vom ajunge să înţelegem că succesul în împărtăşirea Evangheliei constă în a invita oamenii cu dragoste şi cu intenţia sinceră de a-i ajuta, indiferent de răspunsul lor.
III.
Iată câteva alte lucruri pe care le putem face pentru a împărtăşi, în mod eficient, Evanghelia.
-
Trebuie să ne amintim că „oamenii învaţă când sunt pregătiţi să înveţe, nu când noi suntem pregătiţi să-i învăţăm”. Ceea ce ne interesează pe noi, cum ar fi cele mai importante învăţături doctrinare suplimentare ale Bisericii restaurate, de obicei, nu este ceea ce îi interesează pe alţii. De obicei, alţii doresc rezultatele doctrinei, nu doctrina în sine. Pe măsură ce ei observă sau simt, în viaţa lor, efectele Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, ei simt Spiritul şi încep să fie interesaţi de doctrină. Ei pot deveni, de asemenea, interesaţi când caută mai multă fericire, apropiere de Dumnezeu sau o mai bună înţelegere a scopului vieţii. Prin urmare, trebuie să căutăm, cu atenţie şi cu ajutorul rugăciunii, să discernem cu privire la modul de a întreba o altă persoană cât este de interesată să afle mai multe. Acest lucru va depinde de diverse lucruri, cum ar fi împrejurările actuale ale acelei persoane şi relaţia noastră cu el sau ea. Acesta este un subiect bun pentru a fi discutat în consilii, cvorumuri şi Societatea de Alinare.
-
Când vorbim cu alţii, trebuie să ne amintim că invitaţia de a afla mai multe despre Isus Hristos şi Evanghelia Sa este de preferat faţă de o invitaţie de a afla mai multe despre Biserica noastră. Vrem ca oamenii să fie convertiţi la Evanghelie. Acesta este măreţul rol al Cărţii lui Mormon. Sentimentele faţă de Biserica noastră urmează convertirii la Isus Hristos; ele nu o preced. Mulţi dintre cei care privesc cu suspiciune bisericile au, totuşi, dragoste faţă de Salvator. Faceţi lucrurile în ordinea corectă.
-
Când căutăm să le prezentăm oamenilor Evanghelia restaurată, trebuie s-o facem în moduri care demonstrează, în mod sincer, preocuparea plină de dragoste faţă de semeni. Acest lucru se întâmplă când încercăm să-i ajutăm pe alţii cu problemele pe care le au sau când lucrăm alături de ei în activităţi în folosul comunităţii, cum ar fi alinarea suferinţei, grija faţă de cei săraci şi nevoiaşi sau îmbunătăţirea calităţii vieţii altora.
-
Eforturile noastre de a împărtăşi Evanghelia nu trebuiesc limitate la cercul nostru de prieteni şi cunoscuţi. În timpul Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro, am aflat că un şofer SZU de taxi transporta exemplare ale Cărţii lui Mormon în şapte limbi diferite şi oferea unul oricui îl accepta. El îşi spunea „şofer de taxi misionar”. El a spus: „Străzile din Rio de Janeiro… sunt câmpul misiunii [mele]”.
Clayton M. Christensen, care are o experienţă impresionantă ca membru misionar, a afirmat: „În ultimii douăzeci de ani, nu am observat nicio legătură între profunzimea unei relaţii şi probabilitatea ca una dintre persoanele implicate să fie interesată să afle despre Evanghelie de la cealaltă persoană”.
-
Episcopatele pot planifica o adunare de împărtăşanie specială în cadrul căreia membrii să fie îndemnaţi să aducă persoane interesate. Membrii episcopiei nu vor ezita să-i aducă pe cunoscuţii lor la o astfel de adunare, deoarece ei vor fi mai siguri că organizarea adunării va fi bine planificată pentru a trezi interesul şi a reprezenta bine Biserica.
-
Există multe alte ocazii de a împărtăşi Evanghelia. De exemplu, chiar în această vară am primit o scrisoare de la o membră nouă, care a aflat despre Evanghelia restaurată când un fost coleg de-al ei a sunat-o să se intereseze despre boala de care ea suferea. Ea a scris: „Am fost impresionată de modul în care el mi s-a prezentat. După câteva luni de lecţii avute cu misionarii, am fost botezată. De atunci, viaţa mea s-a schimbat”. Cu toţii cunoaştem multe persoane a căror viaţă s-ar schimba datorită Evangheliei restaurate. Ne întindem noi braţele către ei?
-
Fascinaţia tinerilor noştri membri şi experienţa lor privind reţelele de socializare le oferă ocazii unice pentru a trezi interesul altora în ce priveşte Evanghelia. Descriind apariţia Salvatorului în rândul nefiţilor, Mormon a scris: „El i-a învăţat şi le-a slujit copiilor… şi El le-a dezlegat limbile lor pentru ca ei să poată să vorbească” (3 Nefi 26:14). Astăzi, presupun că am putea spune: „să le dezlege [degetele de pe tastele telefonului şi să renunţe la convorbirile obişnuite] pentru ca ei să poată să vorbească”. Tineri, treceţi la treabă!
Împărtăşirea Evangheliei nu este o povară, ci o bucurie. Ceea ce noi numim „muncă misionară înfăptuită de membri” nu este un program, ci o atitudine de iubire şi de mobilizare pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru. Este, de asemenea, o ocazie de a depune mărturie despre ceea ce simţim în legătură cu Evanghelia restaurată a Salvatorului nostru. Vârstnicul Ballard ne-a învăţat: „O dovadă şi mai semnificativă a convertirii noastre şi a sentimentului faţă de prezenţa Evangheliei în viaţa noastră este dorinţa noastră de a o împărtăşi altora”.
Depun mărturie despre Isus Hristos, care este lumina şi viaţa lumii (vezi 3 Nefi 11:11). Evanghelia Sa restaurată ne luminează calea prin viaţa muritoare. Ispăşirea Sa ne oferă asigurarea vieţii după moarte şi tăria de a continua spre nemurire. Şi, ispăşirea Sa ne oferă posibilitatea de a fi iertaţi de păcatele noastre şi, în conformitate cu planul glorios al salvării întocmit de Dumnezeu, de a fi demni să dobândim viaţa eternă, „cel mai mare dintre toate darurile lui Dumnezeu” (D&L 14:7). În numele lui Isus Hristos, amin.