Bucuria sfinților
Avem parte de bucurie atunci când ținem poruncile lui Hristos, când învingem durerea și slăbiciunea cu ajutorul Lui și când slujim așa cum a slujit El.
Profetul Enos din Cartea lui Mormon, nepotul lui Lehi, a scris despre o experiență unică pe care a o trăise mai demult. În timp ce vâna singur în pădure, Enos a început să cugete la învățăturile tatălui său, Iacov. El a relatat: „Cuvintele pe care le-am auzit deseori spuse de tatăl meu despre viața veșnică și despre bucuria sfinților au coborât adânc în inima mea”. Cu sufletul cuprins de foame spirituală, Enos a îngenuncheat în rugăciune, o rugăciune deosebită care a durat toată ziua, până noaptea, o rugăciune care i-a adus importante revelații, asigurări și promisiuni.
Sunt multe lucruri de învățat din experiența lui Enos, dar, astăzi, ceea ce îmi atrage atenția este amintirea lui Enos despre tatăl său, care vorbea deseori despre „bucuria sfinților”.
Acum trei ani, în această conferință, președintele Russell M. Nelson a vorbit despre bucurie. Printre alte lucruri, dânsul a spus:
„Bucuria pe care o simțim nu are nimic de-a face cu împrejurările din viața noastră, ci are de-a face în totalitate cu țelul principal al vieții noastre.
Când obiectivul principal al vieții noastre este să trăim potrivit planului salvării întocmit de Dumnezeu… și să-L urmăm pe Isus Hristos și Evanghelia Sa, putem simți bucurie indiferent de ceea ce ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viață. Bucuria vine de la El și datorită Lui… Pentru sfinții din zilele din urmă, Isus Hristos este bucurie!”.
Sfinții sunt cei care au intrat în legământul Evangheliei prin botez și se străduiesc să-L urmeze pe Hristos în calitate de ucenici ai Săi. Astfel, „bucuria sfinților” arată bucuria de a deveni asemenea lui Hristos.
Doresc să vorbesc despre bucuria de care avem parte atunci când ținem poruncile Sale, când învingem durerea și slăbiciunea cu ajutorul Lui și bucuria inerentă slujirii asemănătoare slujirii Lui.
Bucuria de a ține poruncile lui Hristos
Noi trăim într-o epocă hedonistă, în care mulți pun la îndoială importanța poruncilor Domnului sau, pur și simplu, le ignoră. Nu rareori, oameni care ignoră în mod deliberat porunci divine cum ar fi legea castității, standardul onestității și sfințenia zilei de sabat par să prospere și să se bucure de lucrurile bune ale vieții, uneori chiar mai mult decât cei care se străduiesc să fie supuși. Unii oameni încep să se întrebe dacă merită să facă acest efort și aceste sacrificii. Poporul străvechi al lui Israel s-a plâns odată:
„Degeaba slujim lui Dumnezeu; și ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui, și am umblat triști înaintea Domnului oștirilor?
Acum fericim pe cei trufași; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, și scapă!”.
Așteptați, spune Domnul, până când „ei… Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu… Și veți vedea… atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește”. Cei răi pot „avea bucurie în lucrările lor numai pentru un timp”, dar este întotdeauna vremelnică. Bucuria sfinților este de durată.
Dumnezeu vede lucrurile în perspectiva lor adevărată și El ne împărtășește acea perspectivă prin poruncile Sale, îndrumându-ne eficient printre capcanele și pericolele vieții muritoare spre bucuria eternă. Profetul Joseph Smith a explicat: „Când poruncile Sale ne învață, acest lucru se face având în vedere veșnicia; pentru că noi suntem priviți de Dumnezeu ca și cum am fi în veșnicie; Dumnezeu trăiește în veșnicie și nu vede lucrurile așa cum le vedem noi”.
Nu am întâlnit pe cineva care a descoperit Evanghelia mai târziu în viață, care să nu dorească să o fi descoperit mai devreme. „O, câte alegeri rele și greșeli aș fi putut evita”, spun ei. Poruncile Domnului ne îndrumă spre alegeri mai bune și rezultate mai fericite. Trebuie să ne bucurăm și să-I mulțumim pentru că ne arată această cale mai bună.
Când era adolescentă, sora Kalombo Rosette Kamwanya, din R. D. Congo, care acum slujește în Misiunea Vest Abidjan, Coasta de Fildeș, a postit și s-a rugat timp de trei zile pentru afla direcția în care dorea Dumnezeu ca ea să se îndrepte. În timpul nopții, într-o viziune remarcabilă, i s-au arătat două clădiri, o capelă și ceea ce ea acum își dă seama că era un templu. Ea a început să caute și, curând, a găsit capela pe care o văzuse în vis. Pe inscripție scria: „Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă”. Sora Kamwanya a fost botezată și, apoi, mama ei și cei șase frați ai ei. Sora Kamwanya a spus: „Când am primit Evanghelia, m-am simțit ca o pasăre captivă care fusese eliberată. Inima mea era plină de bucurie… Aveam certitudinea că Dumnezeu mă iubește”.
Ținerea poruncilor Domnului ne dă posibilitatea să simțim mai ușor și mai din plin dragostea Sa. Cărarea dreaptă și îngustă a poruncilor conduce direct la pomul vieții, și pomul și fructul său, cel mai dulce și „de dorit mai presus de toate lucrurile”, sunt o reprezentare a dragostei lui Dumnezeu, care umple sufletul „de o bucurie foarte mare”. Salvatorul a spus:
„Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.
V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină”.
Bucuria de a birui cu ajutorul lui Hristos
Chiar și când ținem cu credință poruncile, există încercări și tragedii care ne pot întrerupe bucuria. Dar când ne străduim să biruim aceste încercări cu ajutorul Salvatorului, acest lucru menține atât bucuria pe care o simțim acum, cât și bucuria pe care o anticipăm. Hristos i-a asigurat pe ucenicii Săi: „În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. Întorcându-ne spre El, supunându-ne Lui, păstrând legătura cu El, acele încercări și dureri sunt transformate în bucurie. Voi menționa un exemplu.
În anul 1989, Jack Rushton slujea în calitate de președinte al Țărușului Irvine, California, în Statele Unite. În timpul unei vacanțe cu familia, pe coasta Californiei, Jack făcea bodysurfing, când un val l-a izbit de o stâncă de sub apă, rupându-i gâtul și rănindu-i grav măduva spinării. Mai târziu, Jack a spus: „În momentul în care am lovit stânca, am știut că eram paralizat”. Nu a mai putut să meargă și nici măcar să respire singur.
Familia, prietenii și membrii țărușului l-au sprijinit pe fratele Rushton și pe soția lui, Jo Anne, și, printre alte lucruri, au făcut modificări într-o parte a casei lor pentru a încăpea scaunul cu rotile al lui Jack. Jo Anne a devenit principala îngrijitoare a lui Jack următorii 23 de ani. Referindu-se la relatările din Cartea lui Mormon despre modul în care Domnul i-a vizitat pe oamenii Săi în suferințele lor și a făcut poverile lor ușoare, Jo Anne a spus: „Deseori, sunt uimită de seninătatea cu care am grijă de soțul meu”.
O mică îmbunătățire a sistemului său respirator, i-a redat lui Jack capacitatea de a vorbi și, în timpul acelui an, Jack a fost chemat în calitate de învățător la clasa Doctrina Evangheliei și patriarh al țărușului. Când oferea o binecuvântare patriarhală, un alt deținător al preoției punea mâna fratelui Rushton pe capul persoanei care primea binecuvântarea și sprijinea mâna și brațul fratelui Rushton în timpul binecuvântării. Jack a murit în ziua de Crăciun a anului 2012, după 22 de ani de slujire devotată.
Odată, într-un interviu, Jack a spus: „Problemele vor veni în viețile tuturor, ele fac parte din existența noastră pe acest pământ. Unii oameni cred că religia sau faptul de a avea credință în Dumnezeu îi va proteja de lucruri rele. Eu nu cred că este vorba despre asta. Cred că este vorba despre faptul că, dacă avem o credință puternică, atunci când se vor întâmpla lucruri rele, pentru că se vor întâmpla, vom putea să le facem față… Credința mea nu s-a clătinat niciodată, dar asta nu înseamnă că nu am avut depresii. Cred că, pentru prima dată în viața mea, am fost împins la limită și, cu adevărat, nu aveam unde să mă îndrept, așa că m-am îndreptat spre Domnul și, până în această zi, simt o bucurie nelimitată”.
În aceste zile, uneori, apar atacuri nemiloase pe rețele de socializare și personale împotriva celor care caută să susțină standardele Domnului în ceea ce privește îmbrăcămintea, distracția și puritatea sexuală. Deseori, tinerii și tinerii adulți din rândul sfinților, precum și femeile și mamele, suferă batjocura și persecuția. Nu este ușor să te ridici deasupra acestor abuzuri, dar amintiți-vă cuvintele lui Petru: „Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi”.
În Grădina Edenului, Adam și Eva au fost „într-o stare de nevinovăție, neavând nicio bucurie, întrucât ei [nu au] cunoscut nicio suferință”. Acum, ca ființe responsabile, noi găsim bucurie biruind suferințe de orice formă, fie că sunt păcate, încercări, slăbiciuni sau orice alt obstacol în calea fericirii. Aceasta este bucuria de a percepe progresul pe care l-am făcut pe calea uceniciei, bucuria de care avem parte „primind iertarea păcatelor… și având pace în conștiință”, bucuria de a ne simți sufletul lărgindu-se și crescând datorită harului lui Hristos.
Bucuria de a sluji așa cum slujește Hristos
Salvatorul găsește bucurie realizând nemurirea și viața veșnică a omului. Vorbind despre ispășirea Salvatorului, președintele Russell M. Nelson a spus:
„Ca în toate lucrurile, Isus Hristos este exemplul nostru suprem «care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea» [Evrei 12:2]. Gândiți-vă la aceasta! Pentru ca El să poată îndura experiența cea mai chinuitoare care a fost vreodată îndurată pe pământ, Salvatorul nostru S-a concentrat asupra bucuriei!
Și care a fost bucuria care I-a fost pusă înainte? Cu siguranță a inclus bucuria curățării, vindecării și întăririi noastre; bucuria de a plăti pentru păcatele tuturor acelora care se pocăiesc; bucuria de a face posibil ca dumneavoastră și cu mine să ne întoarcem acasă – curați și demni – să trăim alături de Părinții noștri Cerești și familiile noastre”.
În mod similar, bucuria care ne este „pusă înainte” este bucuria de a-L ajuta pe Salvator în lucrarea Sa de mântuire. În calitate de sămânță și copii ai lui Avraam, noi participăm la binecuvântarea tuturor familiilor de pe pământ „cu binecuvântările Evangheliei, care sunt binecuvântările salvării, chiar ale vieții veșnice”.
Îmi vin în minte cuvintele lui Alma:
„Aceasta este slava mea, și anume ca eu să fiu, poate, un instrument în mâinile lui Dumnezeu ca să aduc un suflet la pocăință; și aceasta este bucuria mea.
Și iată, atunci când văd pe mulți dintre frații mei că într-adevăr se pocăiesc și vin la Domnul, Dumnezeul lor, atunci sufletul meu se umple de bucurie…
Dar nu mă bucur numai pentru succesul meu, ci bucuria mea este și mai deplină datorită succesului fraților mei care au fost sus în țara lui Nefi…
Acum, când mă gândesc la succesul acestor frați ai mei, sufletul meu este purtat chiar și până la separarea lui de trup, ca să spun așa; atât de mare este bucuria mea”.
Binecuvântările de a ne sluji unul altuia în Biserică reprezintă o parte a bucuriei care ne este „pusă înainte”. Chiar în momente de descurajare sau stres, putem sluji cu răbdare dacă suntem concentrați asupra bucuriei de a face voia lui Dumnezeu și de a aduce lumină, alinare și fericire copiilor Săi, frații și surorile noastre.
Când au fost în Haiti luna trecută, pentru dedicarea Templului Port-au-Prince, vârstnicul David și sora Susan Bednar s-au întâlnit cu o soră tânără al cărei soț fusese ucis cu câteva zile mai devreme într-un accident tragic. Dânșii au plâns împreună cu ea. Cu toate acestea, duminică, această femeie dragă era la locul ei, în calitate de ușier la serviciile de dedicare, zâmbindu-le blând de bun venit tuturor celor care intrau în templu.
Cred că „bucuria [supremă a] sfinților” vine din faptul că știu că Salvatorul pledează pentru cauza lor „și nimeni nu poate concepe bucuria care [va umple] sufletele noastre la timpul când [Îl vom auzi pe Isus] rugându-Se Tatălui pentru noi”. Împreună cu președintele Russell M. Nelson, depun mărturie că bucuria este un dar pentru toți sfinții credincioși „care au îndurat crucile lumii” și care încearcă să trăiască, „în mod intenționat, o viață neprihănită, precum ne-a învățat Isus Hristos”. Mă rog ca bucuria dumneavoastră să fie deplină, în numele lui Isus Hristos, amin.