Să ne luăm crucea
A ne lua crucea și a-L urma pe Salvator înseamnă a continua să mergem pe calea Domnului având credință și a nu ne complace în obiceiuri lumești.
Dragi frați și surori, noi am primit învățături minunate din partea conducătorilor noștri în aceste ultime două zile. Depun mărturie că, dacă ne străduim să punem în practică în viața noastră aceste învățături inspirate și potrivite pentru timpurile în care trăim, Domnul, prin harul Său, ne va ajuta pe fiecare dintre noi să ne ducem crucea și ne va ușura poverile.
În timp ce se afla în apropiere de Cezarea lui Filip, Salvatorul le-a dezvăluit ucenicilor Săi ce avea să pătimească din partea bătrânilor, preoților și cărturarilor din Ierusalim. El i-a învățat în mod special despre moartea și învierea Sa glorioasă. În acel moment, ucenicii Săi nu au înțeles pe deplin misiunea Sa divină pe pământ. Petru, când a auzit ceea ce a spus Salvatorul, L-a luat deoparte și a început să-L mustre, spunând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!”.
Pentru a-i ajuta pe ucenicii Săi să înțeleagă că devotamentul față de lucrarea Sa include supunere și suferință, Salvatorul a spus cu empatie:
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.
Pentru că oricine va vrea să-și scape viața o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.
Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”.
Prin această declarație, Salvatorul a subliniat că toți cei care sunt dispuși să-L urmeze trebuie să se lepede de ei înșiși și să își controleze dorințele, poftele și pasiunile, sacrificând totul, chiar și viața, dacă este necesar, fiind complet supuși voinței Tatălui – așa cum a făcut El. Acesta este, de fapt, prețul care trebuie plătit pentru mântuirea unui suflet. Isus a folosit în mod intenționat și metaforic simbolul unei cruci pentru a-i ajuta pe ucenicii Săi să înțeleagă mai bine ce ar însemna cu adevărat sacrificiul și devotamentul pentru cauza Domnului. Simbolul crucii era bine cunoscut de către ucenicii Săi și locuitorii Imperiului Roman, deoarece romanii își forțau victimele care urmau să fie răstignite să își care, în public, crucea sau o grindă încrucișată la locul în care avea să aibă loc execuția lor.
Abia după învierea Salvatorului, mințile ucenicilor s-au deschis pentru a înțelege tot ceea ce fusese scris despre El și ce se cerea de la ei din acel moment.
În același mod, noi toți, dragi frați și surori, trebuie să ne deschidem mințile și inimile pentru a putea înțelege mai pe deplin relevanța faptului de a ne lua crucea și a-L urma. Învățăm din scripturi că cei care doresc să-și ia crucea Îl iubesc pe Isus Hristos în așa fel, încât se leapădă de orice nelegiuire și de orice poftă lumească și țin poruncile Sale.
Hotărârea noastră de a alunga tot ceea ce este contrar voinței lui Dumnezeu și de a sacrifica tot ceea ce ni se cere să sacrificăm și de a ne strădui să urmăm învățăturile Sale ne va ajuta să îndurăm când înaintăm pe calea Evangheliei lui Isus Hristos – chiar și în fața necazului, a slăbiciunii sufletului nostru sau a presiunii sociale și filosofiilor lumești care sunt în opoziție cu învățăturile Sale.
De exemplu, cei care încă nu ați găsit un partener etern și v-ați putea simți singuri și fără speranță sau cei care ați divorțat și vă simțiți abandonați și uitați, vă asigur că acceptarea invitației Salvatorului de a vă lua crucea și de a-L urma, înseamnă să continuați să mergeți cu credință pe calea Domnului, să respectați un model de demnitate și să nu vă complaceți în obiceiuri lumești care, în cele din urmă, vă vor lua speranța în dragostea și îndurarea lui Dumnezeu.
Aceleași principii se aplică și acelora dintre dumneavoastră care se confruntă cu atracția față de persoane de același sex și se simt descurajați și neputincioși. Și poate, din acest motiv, unii dintre dumneavoastră simțiți că Evanghelia lui Isus Hristos nu mai este pentru voi. Dacă acesta este motivul, doresc să vă asigur că există întotdeauna speranță în Dumnezeu Tatăl și în planul fericirii întocmit de El, în Isus Hristos și sacrificiul Său ispășitor și în a trăi potrivit poruncilor Lor pline de dragoste. În înțelepciunea, puterea, dreptatea și îndurarea Lui perfecte, Domnul ne poate pecetlui ca fiind ai Săi, pentru a fi aduși în prezența Sa și a avea parte de salvare nepieritoare dacă suntem neclintiți și nestrămutați în ținerea poruncilor și facem întotdeauna lucruri bune din abundență.
Pentru cei care au săvârșit păcate grave, acceptarea aceleiași invitații înseamnă, printre altele, să fie umili în fața lui Dumnezeu, să primească sfaturi de la conducătorii din Biserică și să se pocăiască și să se lepede de păcatele lor. Acest proces îi va binecuvânta, de asemenea, pe toți cei care luptă împotriva dependențelor istovitoare, inclusiv cele de opioide, droguri, alcool și pornografie. Acești pași vă vor duce mai aproape de Salvator, care, în cele din urmă, vă poate elibera de vinovăție, întristare și sclavie spirituală și fizică. În plus, poate doriți să solicitați și sprijinul familiei, prietenilor, a profesioniștilor din domeniul medical și a consilierilor competenți.
Vă rog să nu renunțați niciodată după eșecurile ulterioare și să nu vă considerați incapabili să abandonați păcatele și să depășiți dependența. Nu vă puteți permite să nu mai încercați și, apoi, să continuați în slăbiciune și păcat! Încercați mereu să faceți tot posibilul, manifestând prin faptele dumneavoastră dorința de a curăța vasul pe dinăuntru, așa cum ne-a învățat Salvatorul. Uneori, soluțiile anumitor provocări vin după luni și luni de efort continuu. Promisiunea care se găsește în Cartea lui Mormon că, „după ce am făcut tot posibilul, numai prin har suntem salvați”, se aplică în aceste circumstanțe. Vă rog să vă amintiți că darul harului Salvatorului „nu este neapărat limitat în timp la «după» tot ce putem face. Putem primi harul Său înainte, în timpul și după perioada în care depunem propriile eforturi”.
Depun mărturie că, în timp ce ne străduim continuu să ne depășim încercările, Dumnezeu ne va binecuvânta cu darurile credinței pentru a fi vindecați și pentru a avea parte de miracole. El va face pentru noi ceea ce noi nu am putea să facem pentru noi înșine.
În plus, cei care vă simțiți amărâți, supărați, jigniți sau încătușați de dureri din pricina a ceva ce simțiți că nu meritați, a vă lua crucea și a-L urma pe Salvator înseamnă a vă strădui să lăsați deoparte aceste sentimente și a vă întoarce la Domnul, astfel încât El să vă poată elibera din această stare de spirit și să vă ajute să găsiți pacea. Din păcate, dacă păstrăm aceste sentimente și emoții negative, s-ar putea să ne găsim trăind fără influența Spiritului Domnului în viața noastră. Nu ne putem pocăi pentru alții, dar putem să-i iertăm – refuzând să fim ostaticii celor care ne-au rănit.
Scripturile ne învață că există o cale de ieșire din aceste situații – invitându-L pe Salvatorul nostru să ne ajute să înlocuim inima noastră de piatră cu una nouă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să venim înaintea Domnului cu slăbiciunile noastre și să-L implorăm să ne ajute și să ne ierte, în special în momentul sacru în care luăm din împărtășanie în fiecare duminică. Fie ca noi să căutăm ajutorul Său și să facem un pas important și dificil, iertându-i pe cei care ne-au rănit, pentru ca rănile noastre să înceapă să se vindece. Vă promit că, în acest fel, nopțile dumneavoastră vor fi pline de ușurarea care vine din a avea conștiința împăcată cu Domnul.
În anul 1839, în timp ce se afla în închisoarea Liberty, profetul Joseph Smith a scris o scrisoare adresată membrilor Bisericii, ce conținea profeții care se aplică foarte bine și în toate aceste circumstanțe și situații. El a scris: „Toate tronurile și stăpânirile, principatele și puterile vor fi revelate și conferite acelora care au îndurat curajoși pentru Evanghelia lui Isus Hristos”. Prin urmare, dragi frați și surori, cei care iau asupra lor numele Salvatorului, având încredere în promisiunile Lui și perseverând până la sfârșit, vor fi salvați și vor putea locui în prezența lui Dumnezeu într-o stare de fericire fără sfârșit.
Cu toții ne confruntăm cu situații potrivnice în viața noastră, care ne fac să ne simțim triști, neputincioși, fără speranță și uneori chiar slăbiți. Unele dintre aceste sentimente ne pot face să-L întrebăm pe Domnul: „De ce am parte de aceste situații?” sau „De ce nu sunt îndeplinite așteptările mele? În definitiv, fac tot ce-mi stă în putere pentru a-mi duce crucea și a-L urma pe Salvator!”.
Dragii mei prieteni, trebuie să ne amintim că a ne lua crucea include faptul de a fi umili și de a avea încredere în Dumnezeu și în înțelepciunea Sa infinită. Trebuie să înțelegem că El ne cunoaște pe fiecare în parte și ne cunoaște nevoile. De asemenea, este necesar să acceptăm faptul că timpul Domnului este diferit de al nostru. Uneori, căutăm o binecuvântare și stabilim un termen pentru ca Domnul să o împlinească. Nu putem condiționa credința noastră în El impunându-I un termen limită pentru răspunsurile dorințelor noastre. Când facem acest lucru, ne asemănăm cu nefiții sceptici din vechime, care și-au batjocorit frații și surorile spunând că timpul pentru împlinirea cuvintelor rostite de Samuel Lamanitul a trecut, creând confuzie în rândul celor care credeau. Trebuie să avem suficientă încredere în Domnul pentru a fi liniștiți și pentru a ști că El este Dumnezeu, că El știe toate lucrurile și că ne cunoaște pe fiecare dintre noi.
Recent, am avut ocazia să slujesc unei surori văduve pe nume Franca Calamassi, care suferă de o boală debilitantă. Sora Calamassi a fost primul membru al familiei ei care s-a alăturat Bisericii restaurate a lui Isus Hristos. Deși soțul ei nu a fost niciodată botezat, el a fost de acord să se întâlnească cu misionarii și a participat adesea la adunările Bisericii. În pofida acestei situații, sora Calamassi a rămas credincioasă și și-a crescut cei patru copii în Evanghelia lui Isus Hristos. La un an după moartea soțului ei, sora Calamassi și-a dus copiii la templu și au participat la rânduieli sacre fiind pecetluiți împreună ca familie. Promisiunile asociate acestor rânduieli i-au adus multă speranță, bucurie și fericire, care au ajutat-o să meargă mai departe în viață.
Când au început să apară primele simptome ale bolii, episcopul ei i-a dat o binecuvântare. În acel moment, ea i-a spus episcopului că este gata să accepte voia Domnului, exprimându-și credința de a fi vindecată, precum și credința de a-și îndura boala până la sfârșit.
În timpul vizitei mele, când o țineam de mână pe sora Calamassi și o priveam în ochi, am văzut o strălucire angelică emanând din înfățișarea ei – reflectând încrederea ei în planul lui Dumnezeu și strălucirea perfectă a speranței ei în dragostea și planul Tatălui pentru ea. Am simțit hotărârea ei fermă de a îndura în credință până la sfârșit, luându-și crucea, în pofida încercărilor cu care se confrunta. Viața acestei surori este o mărturie despre Hristos, o declarație despre credința și devotamentul ei față de El.
Dragi frați și surori, depun mărturie că a ne lua crucea și a-L urma pe Salvator înseamnă a urma exemplul Său și a ne strădui să devenim ca El, înfruntând cu răbdare circumstanțele vieții, negând și disprețuind poftele omului firesc și așteptându-L pe Domnul. Psalmistul a scris:
„Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima, și nădăjduiește în Domnul!”.
„El este exemplul și tăria noastră”.
Depun mărturie că, doar călcând pe urmele Învățătorului nostru și așteptându-L pe Cel care este vindecătorul suprem al vieții noastre, sufletul nostru va avea parte de odihnă și poverile noastre vor deveni mai ușoare. Depun mărturie despre aceste lucruri, în numele sacru a lui Isus Hristos, amin.