Mesajul Primei Preşedinţii, iunie 2012
Chemat de Dumnezeu şi susţinut de oameni
Ca membri ai Bisericii, noi suntem invitaţi deseori să susţinem oameni în chemări de slujire. Cu ani în urmă, un student în vârstă de 18 ani mi-a arătat ce înseamnă să-i susţii pe slujitorii Domnului. Încă sunt binecuvântat datorită exemplului său umil.
Abia îşi începuse primul an de facultate. Fusese botezat cu mai puţin de un an de zile înainte să plece de acasă pentru a-şi începe studiile la o universitate mare. Eu slujeam acolo în calitate de episcop.
Când a început anul şcolar, am avut un interviu scurt cu el în biroul episcopului. Nu îmi amintesc multe lucruri despre acea primă conversaţie cu excepţia faptului că el a vorbit despre provocările de care avea parte în acel loc nou, însă nu voi uita niciodată a doua noastră conversaţie.
M-a rugat să ne vedem în biroul meu. Am fost surprins când el a spus: „Putem să ne rugăm împreună şi aş putea să spun eu rugăciunea?” Eram cât pe ce să-i spun că eu mă rugasem deja şi că mă aşteptasem ca şi el să fi făcut la fel. Însă, am fost de acord.
El şi-a început rugăciunea cu mărturia că el ştia că episcopul era chemat de Dumnezeu. El l-a rugat pe Dumnezeu să-mi spună ceea ce el trebuia să facă într-o problemă cu consecinţe spirituale foarte importante. Tânărul i-a spus lui Dumnezeu că el era sigur că episcopul îi cunoştea deja nevoile şi că îi va da sfatul pe care avea nevoie să-l audă.
În timp ce vorbea, mi-au venit în minte pericolele concrete pe care el avea să le înfrunte. Sfatul a fost simplu, însă dat cu mare claritate: roagă-te întotdeauna, ţine poruncile şi nu te teme.
Acel tânăr, membru al Bisericii de un an de zile, a predat prin exemplu ceea ce Dumnezeu poate face cu un conducător când el este susţinut prin intermediul credinţei şi rugăciunilor celor cărora este chemat să le slujească. Acel tânăr mi-a demonstrat puterea legii consimţământului comun în Biserică (vezi D&L 26:2). Deşi Domnul îi cheamă pe slujitorii Săi prin revelaţie, ei pot sluji numai după ce au fost susţinuţi de cei cărora sunt chemaţi să le slujească.
Prin votul nostru de susţinere, noi facem promisiuni solemne. Noi promitem să ne rugăm pentru slujitorii Domnului, ca El să-i îndrume şi să-i întărească (vezi D&L 93:51). Noi promitem că vom căuta şi vom aştepta inspiraţie de la Dumnezeu prin sfaturile lor şi oricând vor acţiona în chemarea lor (vezi D&L 1:38).
Această promisiune trebuie reînnoită adesea în inimile noastre. Învăţătorul dumneavoastră de la Şcoala de duminică se va strădui să predea prin Spirit dar, asemenea dumneavoastră, este posibil ca el să facă greşeli în faţa clasei. Totuşi, dumneavoastră puteţi decide să ascultaţi şi să fiţi atenţi la acele momente în care puteţi primi inspiraţie. În timp, veţi observa mai puţine greşeli şi mai multe dovezi că Dumnezeu îl susţine pe acel învăţător.
Când ne ridicăm mâna pentru a susţine o persoană, ne luăm angajamentul să ajutăm acea persoană să îndeplinească scopul pentru care Domnul a chemat-o. Când copiii noştri erau mici, soţia mea a fost chemată să le predea copiilor mici din episcopia noastră. Nu numai că mi-am ridicat mâna pentru a o susţine, însă m-am şi rugat pentru ea şi, apoi, am cerut permisiunea să ajut. Lecţiile pe care le-am învăţat despre aprecierea pentru ceea ce fac femeile şi pentru dragostea Domnului pentru copii încă îmi binecuvântează familia şi viaţa.
Am vorbit recent cu acel tânăr băiat care şi-a susţinut episcopul în urmă cu mulţi ani. Am aflat că Domnul şi oamenii l-au susţinut în chemarea sa în calitate de misionar, de preşedinte de ţăruş şi de tată. La sfârşitul conversaţiei noastre, el a spus, „Încă mă mai rog pentru dumneavoastră în fiecare zi”.
Ne putem hotărî să ne rugăm zilnic pentru cineva care este chemat de Dumnezeu să ne slujească. Îi putem mulţumi cuiva care ne-a binecuvântat prin slujirea sa. Ne putem hotărî să ne oferim ajutorul atunci când cineva pe care am susţinut are nevoie de voluntari.1
Cei care-i susţin pe slujitorii Domnului în împărăţia Sa vor fi susţinuţi de puterea Sa incomparabilă. Noi toţi avem nevoie de acea binecuvântare.
© 2012 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/11. Aprobarea traducerii: 6/11. Titlul original: First Presidency Message, June 2012. Romanian. 10366 171
Să predăm din acest mesaj
După ce aţi împărtăşit mesajul, gândiţi-vă să citiţi următorul citat: „Domnul va face din dumneavoastră un instrument în mâinile Sale dacă sunteţi umili, credincioşi şi sârguincioşi… Veţi primi tărie sporită când veţi fi susţinuţi de congregaţie şi puşi deoparte” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 20). Rugaţi familia să se adune în jurul unui obiect greu şi rugaţi o persoană să ridice obiectul. Adăugând treptat câte o persoană, invitaţi-i pe ceilalţi membri ai familiei să ajute la ridicarea obiectului. Discutaţi despre ce se întâmplă când toată lumea ajută. Gândiţi-vă să puneţi accent pe sfatul preşedintelui Eyring despre modurile practice în care îi putem susţine pe alţii în chemările lor.